vedeta Bibliotecii Vii: deținutul

Care credeți că este motivația unui prunc de juma de metru de a discuta cu un deținut de la Codlea, aflat acolo pe vreo 25 de ani, datorită unei crime? Ce poți afla de la o asemenea persoană? Eventual cum a fost atât de prost încât să fie prins… Partea sociopată a creierului meu nu a putut găsi argumente pentru a “citi” o asemenea carte. De aceea am rămas uimită de interesul arătat de adolescenți tipului cu pricina. Cred că s-au perindat grupuri întregi de kinderi, care au ascultat liniștiți discursul tipului. Nu am îndrăznit să mă bag în conversație pentru că întrebările mele ar fi fost provocator-agresive și nu m-aș fi putut abține… L-am întrebat însă pe domnul sub acoperire de la penitenciar care este procentul recidiviștilor și mi-a confirmat că este mare. Nu mă miră pentru că nu prea am auzit de asociații care să lucreze pe reinserție. Și fără o motivație externă, cred că e foarte ușor ca, reîntors în mediul tău, să revii la vechile năravuri. Reîntorcându-mă la Biblioteca vie, este o metodă interesantă prin care poți cunoaște anumite tipologii din societate și prin care îți poți discuta stereotipurile și prejudecățile avute. Dacă nu aveți ce face mâine, vă recomand o vizită pe la Casa Baiulescu, după ora 10.

vine Gala, bine-mi pare :)

Anul nu se poate termina fără Supervoluntari și Galele lor din Sibiu și Brașov înscrieri de azi și până în 5 noiembrie pe galavoluntari.wordpress.com.

activă în blogosfera sibiană

Ieri Ciprian a desemnat nobine blog activ în blogosfera sibiană… ceea ce Ciprian nu știe este că posesorul blogului, adică eu, sunt într-o criză acută de timp și drept urmare sunt extrem de nefericită când mi se dă de lucru extra ) așadar, oricine se simte azi activ în blogosferă, sibiană, națională, internațională și extraterestră, dacă citește acest articol, poate să preia această leapsă atât de originală Călin, Lili, Luci, Carmen, Carmen voi nu vă activați?? hugs

care este cultura brașoveanului legată de infecția cu HIV?

Infecția cu HIV are 3 căi de transmitere: sexuală (indiferent că-i heterosexual sau homosexual), prin sânge și de la mamă infectată la făt. Faptul că ne lovim unul de altul pe stradă, nu ne infectează. Cine nu știe acest lucru ar trebui să meargă înapoi la școala și să scrie pe tablă de atâtea ori, până îi intră în cap…

În weekend am primit un email privind o dezbatere publică la DSP legată de o reclamație făcută ARAS de către vecinii săi de curte, ceva cu discriminare etc. Într-un final m-am lămurit că este un conflict intern între asociație și una din vecinele sale, nemulțumită de beneficiarii ARAS și crispată că aceștia îi vor infecta pe ea și familia ei (i s-o fi făcut cu ochiul cucoanei respective de vreun seropozitiv?? mă îndoiesc). Nu am ajuns la dezbatere pentru că stau foarte prost cu timpul, dar am citit azi articolele din presă… în continuare nu înțeleg cum poate o dezbatere publică (care nici nu știu dacă a mai fost publică) să rezolve un conflict de curte. Ceea ce transpiră printre rânduri este o lipsă crasă de toleranță legată atât de seropozitivi, cât și de alte categorii precum consumatorii de droguri sau prostituate… în anul 2010…

sâmbătă dimineața, ne vedem la Biblioteca Vie

Vino și citește un ONG-ist…  ne vedem acolo

de astăzi poți vota cea de-a 1001-a culoare!

De astăzi și până în 7 noiembrie, intră pe www.1001culori.ro și alege culoarea Brașovului și Sibiului. În urma concursurilor din ultimele trei luni s-au strâns pe site 27 de poze trimite de cei care doresc să coloreze comunitatea. Una dintre acestea va deveni la finalul perioadei de vot cea de-a 1001-a poză reprezentativă și va face parte din expoziția finală care va avea loc în noiembrie-decembrie în cele două orașe. No bine, ai votat??? Link direct aici. (Dacă Sorin nu a făcut modificările la site, vor fi 2 pagini )

din când în când, ne lăudăm :)

cu ceea ce zic alții despre mine: azi Cristiana și picăturile de bine no bine?

într-un final totul se reduce la bani

“Doamna Topoliceanu a vorbit însă şi despre posibilităţile restrânse şi despre situaţia financiară a DSS care este un impediment în calea oferirii unui sprijin mai consistent. S-au punctat problemele cu care se confruntă şi personalul: volum mare de muncă, buget limitat, salarii mici.”

Doamna Topoliceanu reprezintă Direcția de Servicii Sociale din Brașov. Direcția de Servicii Sociale, după cum îi spune și numele dezvoltă servicii sociale destinate categoriilor în nevoie – nu știu să vă dau detalii, pentru că personal nu am avut nicio tangență cu ei până în prezent. Pe site-ul Primăriei Brașov găsiți o descriere succintă a lor.

Cu ani în urmă statul a avut de ales, vis-a-vis de reforma socială: să centralizeze serviciile la stat sau să le subcontracteze ONG-urilor, care oricum le-au creat pe majoritatea, cu tot ceea ce a însemnat know-how, standarde și logistică. Și statul a ales. Nu foarte deștept. Centralizarea. Dintr-un anumit punct de vedere, e logic: poți controla mult mai ușor comportamentul viitor al beneficiarilor legat de unde vor pune ștampila de vot. Din punct de vedere al asistenței sociale, a fost o decizie luată în defavoarea beneficiarilor: starea lor nu s-a modificat în bine, au devenit din ce în ce mai dependenți de servicii din ce în ce mai proaste calitativ, dar super-birocratizate… că așa-i în România: nu te poți duce la budă dacă nu ai semnat măcar 3 hârtii.

Doamna Topoliceanu când se întâlnește cu ONG-urile, ar trebui să discute mai mult despre cum pot fi învățați beneficiarii să devină independenți și despre ce poate oferi DSS ONG-urilor cărora încearcă să le paseze subtil beneficiarii din sistem… că salariile știm că v-au fost reduse cu 25%… întrebarea e dacă dumneavoastră știți că ONG-urile au ajuns să lucreze numai cu voluntari și cu bani aduși de acasă?

PS: a se înțelege că am comentat prin prisma unor declarații primite într-un comunicat

zilele ăstea ar trebui să mă cheme broșurica :))

am ajuns să fac broșuri pe bandă rulantă. pentru că orice proiect de succes se termină cu… ați ghicit, o broșură și cum noi anul ăsta am avut muuulte proiecte de succes, care toate se termină în aproximativ aceeași perioadă, prietenul meu cel mai bun a devenit mr. Corel… nu zic că uneori nu e relaxant să mai faci câte un material de promovare, dar de data asta sunt exagerat de multe ) no bine, dacă vă pasionează proiectele pentru tineri și copii, luați de-aci niște linkuri

am o idee – idei de proiecte de și pentru voluntariat pe tema combaterii sărăciei și excluziunii sociale

trusa de culori – idei de activități care colorează orașul și scot la iveală lucrurile pozitive

vacanță la bunicii de la țară – vezi cum a fost în vacanță la bunicii de la Cisnădioara, în tabără cu copiii din cartierul Tractorul din Brașov

cred că e momentul să lăsăm telenovelele și să ne apucăm serios de educația puștilor

Înainte de tabăra de astă vară organizată de Colors, prietena noastră, profă la școala din Tractorul ne povestea despre prostiile pe care le fac copiii la școală și de cât de greu de controlat pot fi unii dintre ei. La sfârșitul taberei aceeași prietenă era suprinsă de cât de cuminți au fost aceeași copii în tabără. Lucru la care mă așteptam, din două motive: au fost “rupți” din mediul lor obișnuit și au fost valorizați și responsabilizați sub o altă formă, decât cea clasică a notelor și pedepselor. Și a fost doar o săptămână în care am lucrat cu ei…

Copiii și adolescenții au nevoie de educație – nu doar de cea formală, oferită de școală, au nevoie să învețe să se descurce în viață, cu bun simț și fără să îi lezeze pe cei din jur. Au nevoie să învețe ce înseamnă un stil de viață sănătos, care include și sănătatea mentală, nu doar fizică, au nevoie să fie capabili să își acopere nevoile personale și de preferat să depășească acest nivel șamd. Și cred că ar fi cazul să trecem de stadiul în care fiecare zice că celălalt e responsabil pentru asta: părinții pasează responsabilitatea profesorilor, profesorii statului, statul massmediei și massmedia nu o mai pasează nimănui, dacă poate să facă rating din ea

Dragi părinți, profesori și massmedia, învățați-vă fetele să nu mai pună botul la orice puțoi cu mașină străină și geacă din vinilin, că s-ar putea să ajungă doar subiect de telenovelă locală… e responsabilitatea noastră, a tuturor!