starea de sănătate a națiunii

Ministrul Sănătății face reformă. Adică într-o zi se duce la birou, face o ședință cu încă vreo 2-3, ia harta, ia raportul cu indicatori și se apucă de tăiat. Vestea se duce pe canale politice și apar telefoanele cu intervenții… acolo unde se negociază bine, spitalul rămâne pe foaie… acolo unde se negociază prost, tăierea rămâne în vigoare. Legea este legiferată cu OG, după care încep să apară articolele în presă. Că românii sunt bolnavi închipuiți, că medicii țin pacienții internați doar ca să mai fure bani de la minister, că apl-urile nu au bani să se ocupe de spitale, că e nevoie de azile de bătrâni (dacă există bani pt asta, de ce nu se pot folosi pt sănătate??)… Concluziile: e clar că este nevoie de reformă – nu e normal să existe echipamente de mii de euro nefolosite, pentru că nu sunt bani pentru materiale și consumabile; e nevoie ca cei 14% direcționați pentru sănătate să fie folosiți eficient; e normal să existe bani de analize și să ne preocupe partea de prevenire, nu doar cea de tratament șamd. Însă o reformă înseamnă și evaluarea comunității locale – dacă aceasta consideră un serviciu necesar, nu înțeleg cum se poate ajunge la situații idioate în care spitalul este închis, după care urgența este deschisă cu banii consilierilor locali și cu zeci de proteste furioase în stradă…