Ieri am fost până la ai mei, moment să dau cu ochii de parcarea care tronează în locul fostei grădini. Arată înfiorător. Idioții au tăiat atât de mult din zona verde, încât mașinile sunt parcate aproape la scară. Și cum totul era acoperit de zăpadă, priveliștea era și mai deprimantă. În fine, uitându-mă în jur mi-am adus aminte de cum ne jucam când eram kinderi în fața blocului și am început să mă întreb unde o să se mai joace copiii din ziua de azi? Că pentru cei foarte mici mai există câte un loc de joacă îngrădit (mda, tocmai bun pentru a te obișnui cu “gratiile” vieții moderne). Dar pentru cei mai mari nu există nimic. Nu mai există nici măcar “fața blocului”. Curțile școlilor sunt cu lacătul pe ele… zone de joacă, pauză. Parcurile, vai de ele… Și atunci nu suntem niște ipocriți răpciugoși? Nu ne împingem singuri copiii către obezitate, dependență de computer și altele similare? A naibii democrație…
radiez :D
Aș putea să comentez despre revoluții, locurile de joacă inexistente, sistemul jenant de asistență socială, recesiune și multe altele. Sau despre faptul că m-am trezit la 8 dimineața fără ajutorul ceasului.. Dar nu o să o fac. Pentru că astăzi radiez 
(și nu, nu am febră ) După multe luni în care ne-am bătut capul cu probleme tehnice și cu hackeri nesimțiți, am reușit să ne mobilizăm, să actualizăm informațiile, să pregătim noi activități și să relansăm 1001 culori!!!!
PS: între timp am învățat că cei mai buni prieteni ai omului nu sunt câinii ci butoanele de save și export 
)
au fost odată…
… telefonul cu disc, telefonul fix cu butoane, faxul, computerul, laptopul, discheta, cd-ul. Diferite instrumente de comunicare pe care le vom mai regăsi prin muzee (și prin instituții publice românești 
). Ne vom uita la ele și ne vom aminti de tinerețe. Rămâne de văzut dacă ne vom mai împărtăși sentimentele avute în momenul în care ne vom uita la ele, pentru că s-ar putea să nu mai avem cu cine… societatea va fi atât de dezvoltată, încât nu vom mai avea nevoie de comunicare și relaționare interpersonală.
… blogurile. A fost o vreme în care dacă nu aveai blog, nu existai. Dacă nu îți începeai dimineața citindu-le și comentându-le, nu aveai despre ce discuta în timpul zilei. A fost… prin preistorie…
despre ong-uri
De fiecare dată când aud câte un dobi invocând societatea civilă și dând ca exemplu vreo 2-3 organizații invoc multe personaje celebre în gând sau cu voce tare. Pentru că, din punctul meu de vedere, cele 2-3 invocate nu sunt întotdeauna reprezentative pentru sector. Desigur, este o părere personală și trebuie tratată ca atare. Frumos ar fi ca zecile de mii de organizații înființate în România să fie active și suficient de puternice pentru a transmite mesajele necesare… dar știm cu toții că este o utopie. La fel ca și cea cu IMM-uri puternice, care contribuie la dezvoltarea societății…
scheme logice
Întâmplarea face că dacă dau drumul mașinii de spălat și cuptorului cu microunde în același timp îmi sare siguranța (de fapt nu e nicio întâmplare, doar rezultatul combinației între apartamente vechi, electricieni de cacao și necesități urbane). Ultima dată mi-am lipit un sticker pe frigider cu “atenție, nu folosi cele 2 în același timp”. Bineînțeles că îmi sare în ochi de fiecare dată. Când ajung la frigider. Asta nu înseamnă că azi nu am luat-o de la capăt. Drept urmare următorul sticker va fi pe cuptorul cu microunde. O schemă logică: ai dat drumul la mașina de spălat? dacă da, învârte de buton. dacă nu, rabdă ))
ceea ce nu se vede de la tv
Weekendul ăsta am ajuns în București. Dintr-una în alta s-a întâmplat să trecem cu mașina pe lângă TNB, respectiv zona cu revoluția faimoasă. Asta după toate prostiile văzute pe la tv și după imaginat diverse scenarii și pus diferite întrebări (ca de ex. să trecem prin centrul capitalei sau să-l ocolim șamd). No bine, nu știu cum ați perceput voi ce se întâmplă prin piața Revoluției, însă pentru mine “sutele” de revoltați au însemnat o gașcă mai mare de cetățeni, majoritatea de sex masculin, într-un grup compact, aranjat între gardul din stradă și statuia din spatele lor și fața TNB, care săreau ca proștii în sus (probabil de frig…), cu oareșce cartoane pe post de pancarde, flancați de niște jandarmi și de muuulte caruri tv cu reflectoarele de rigoare… Și asta a fost tot… Recunosc că am fost dezamăgită și că unica chestie care-mi trece prin cap rememorând imaginile e că nici măcar o revoluție nu mai suntem capabili să o facem așa cum trebuie…
cu ce vă ocupați? cu hârtii..
Cred că ministerul de resort ar trebui să introducă în cor meseria de hârțogar. sau generator de maculatură. că în așa ceva m-am transformat de câteva zile. de dimineața și până seara generez tone de hârtii, în română și engleză că suntem globalizați, ce moașă-sa și încă nu am terminat…
ziua protestelor împotriva SOPA
Stop Online Piracy Act. O propunere de lege vis-a-vis de copyright, internet și piraterie care se află în dezbatere la americani și care, dacă va fi adoptată, va avea efecte și asupra noastră. Așa că dacă de azi încolo nu o să vă meargă anumite site-uri, să nu vă mirați, că-s la protest…
Ați lucrat cu instituții de stat?
Se întâmplă să fi avut tangență cu multe instituții de stat. Școli, spitale, primării, tot felul de instituții descentralizate, servicii, departamente, etc. Toate acestea lucrează într-un sistem în care “schimbare” este un cuvânt uneori imposibil de pronunțat. Dacă le propui una-două idei care le-ar putea face viața mai fericită, vei afla că nu se pot implementa, deoarece… și va urma o listă lungă de argumente. Uneori ele sunt valide. Alteori sunt doar o justificare pentru “suntem în siguranță în sistemul nostru care merge prost și nu vrem bătăi de cap suplimentare”. Sistemul de stat e cel care nu poate angaja o persoană, până nu au plecat 7. Sistemul de stat e cel care generează mai multă maculatură și resurse irosite prin licitații umflate decât ne putem imagina. Sincer, eu sunt sătulă de stat. Vreau un stat minimalist. Minimul necesar pentru ca șandramaua să meargă și să nu ajungem să ne dăm în cap unii altora în numele drepturilor personale. În rest, vreau calitate pentru banii pe care îi plătesc cu regularitate sub formă de impozite directe și indirecte. La ora actuală nu văd statul făcând asta…
PS1: în mod evident, există în sistemul de stat și oameni ok, care încearcă să schimbe ceva. Dar sunt prea puțini…
