au fost odată…

… telefonul cu disc, telefonul fix cu butoane, faxul, computerul, laptopul, discheta, cd-ul. Diferite instrumente de comunicare pe care le vom mai regăsi prin muzee (și prin instituții publice românești ). Ne vom uita la ele și ne vom aminti de tinerețe. Rămâne de văzut dacă ne vom mai împărtăși sentimentele avute în momenul în care ne vom uita la ele, pentru că s-ar putea să nu mai avem cu cine… societatea va fi atât de dezvoltată, încât nu vom mai avea nevoie de  comunicare și relaționare interpersonală.

… blogurile. A fost o vreme în care dacă nu aveai blog, nu existai. Dacă nu îți începeai dimineața citindu-le și comentându-le, nu aveai despre ce discuta în timpul zilei. A fost… prin preistorie…

despre ong-uri

De fiecare dată când aud câte un dobi invocând societatea civilă și dând ca exemplu vreo 2-3 organizații invoc multe personaje celebre în gând sau cu voce tare. Pentru că, din punctul meu de vedere, cele 2-3 invocate nu sunt întotdeauna reprezentative pentru sector. Desigur, este o părere personală și trebuie tratată ca atare. Frumos ar fi ca zecile de mii de organizații înființate în România să fie active și suficient de puternice pentru a transmite mesajele necesare… dar știm cu toții că este o utopie. La fel ca și cea cu IMM-uri puternice, care contribuie la dezvoltarea societății…