ce facem cu copiii mai mari?

Ieri am fost până la ai mei, moment să dau cu ochii de parcarea care tronează în locul fostei grădini. Arată înfiorător. Idioții au tăiat atât de mult din zona verde, încât mașinile sunt parcate aproape la scară. Și cum totul era acoperit de zăpadă, priveliștea era și mai deprimantă. În fine, uitându-mă în jur mi-am adus aminte de cum ne jucam când eram kinderi în fața blocului și am început să mă întreb unde o să se mai joace copiii din ziua de azi? Că pentru cei foarte mici mai există câte un loc de joacă îngrădit (mda, tocmai bun pentru a te obișnui cu “gratiile” vieții moderne). Dar pentru cei mai mari nu există nimic. Nu mai există nici măcar “fața blocului”. Curțile școlilor sunt cu lacătul pe ele… zone de joacă, pauză. Parcurile, vai de ele… Și atunci nu suntem niște ipocriți răpciugoși? Nu ne împingem singuri copiii către obezitate, dependență de computer și altele similare? A naibii democrație…