fluturași colorați inspirați din catrenele lui Ștefan Baciu și minerale din Cavnic

Astrele și culorile s-au aliniat la perfecție astfel încât azi mi-a fost dat să văd două expoziții vernisate în ultimele 36 de ore, ambele în cadrul Muzeului Casa Mureșenilor. “De la lume adunate și lui Ștefan Baciu date” este o expoziție care cuprinde desene și alte lucrări creative inspirate de catrenele lui Baciu realizate de elevi din liceele brașovene dar și de artiști plastici profesioniști și este găzduită de către Casa Baciu. Preferata mea este mai sus – fluturași și muuuulte culori

Cea de-a doua vine de la Baia Mare, se numește “simfonii minerale” și mi-a adus aminte de rocile din Superman Aveți timp să o vizitați până la finalul lunii iulie

“ordinary people”

Mai știți de la fizică faza cu ioni de aceași sarcină, care se resping reciproc? No bine, cam așa sunt în acest moment statul și “oamenii obișnuiți”. Iar politicienii sunt de pe Venus și noi de pe Marte. Sau invers. Că altfel nu-mi explic de ce ”oamenii obișnuiți” au ajuns doar vacă de muls. Măcar de am fi furajați din când în când și de ni s-ar face curat prin staul…

PS: garantez că nu știați că studenții de la Transilvania nu sunt “oameni obișnuiți”. de aici.

partea mai puțin cunoscută a orașului Alba Iulia

Am fost de vreo câteva ori prin Alba Iulia, de fiecare dată cu treabă și cu timp destul de puțin pentru vizitare. Dar nu-mi amintesc să fi văzut în centrul partea greco-catolică a cetății… Cum băieții au accesat fonduri europene pentru a renova tot centrul, mare mi-a fost surprinderea să descopăr o zonă absolut superbă, cazonă, cu iz nemțesc. Renovată și cu o terasă cochetă ar fi un deliciu Probabil mai avem de așteptat… Surpriza numărul doi vine de la porțile habsburgice, renovate și ele, cărora edilii orașului le-au postat un paznic, îmbrăcat de epocă. Din nefericire tipul părea traumatizat de job și avea o mutră de-ți venea să-i plângi de milă… Probabil mai avem mult până vom învăța să zâmbim turiștilor ca în reclama cu Colgate În orice caz, când se va termina renovarea Alba Iulia va merita vizitată (e de prisos să spun că centrul va arăta mult mai bine decât centrul nerenovat al Brașovului… alo, primarul Scripcaru, se aude????)

Partea haioasă a detaliilor arhitecturii habsburgice: domnul statuie are o problemă bahică, care cred că i se trage de la vinul de Jidvei

multe poze

Pentru că într-o zi care începe cu lapoviță și se sfârșește cu un soare nimicitor nu poți face mare lucru, m-am apucat să-mi fac curat pe calculator. Ocazie cu care am descoperit că am tone de poze, care merită făcute publice. Da, mă laud cu ele (am cu ce, vorba aia ). Lăsăm deoparte constatările deprimante (cele cu mai multe kilograme, mai multe riduri etc) și ajungem la ce-i mai important: în ultimii ani accesoriul cel mai umblat din garderoba mea este… să vedem cine ghicește??? … un rucsac! Serios. Teneșii n-au rezistat la toate călătoriile, laptopurile le-am schimbat, dar rucsacul cel verde este nelipsit. L-am cărat prin atâtea locuri încât mă mir că încă mai poate fi folosit Și pentru că nu pot sta într-un singur loc, cred că e cazul să mă apuc de planificat noi călătorii. Sugestii?

PS: tonele de poze le găsiți pe facebook. Dacă ați dat like aici

impresionant

Nu prea mă mai impresionează nimic. Nici calamitățile, nici războaiele unora și altora… această poză m-a lăsat însă fără voce…. atâta respect pentru ființa umană și amintirile ei… lucrul acesta mă face să sper că undeva în lume există civilizație și că putem cu toții spera la ea…

I feel pretty

niciodată

Niciodată este de fapt sinonimul lui cândva și este limitat în timp. Cândva, la un moment dat, se va întâmpla acel lucru despre care ai zis că niciodată nu se va întâmpla. Crede-mă pe cuvânt! Cred că am folosit acest adverb într-o multitudine de situații dar timpul s-a condensat și niciodată a devenit realitate. Stupid de-a dreptul… la ce folos să utilizezi cuvinte mari, dacă în practică ele de fapt nu au niciun sens? Mai bine am deveni înțelepți și am înțelege că momentan situația presupune anumite condiții și efecte… cândva acestea se pot modifica… și niciodată va fi mai aproape ca niciodată…

Happy Valentine’s Day!

(poza-i de pe net, că eu nu am avut timp de copt… am fost ocupată cu… filmele )

Da, știu, noi mândri români ar trebui să sărbătorim Dragobetele… între noi fie vorba, până nu a ajuns Valentine’s sărbătoare națională, nimeni nu avea habar ce e Dragobetele. Chestie de marketing. Wiki zice că de Valentine’s se trimit flori, dulciuri și felicitări scrise… Personal, nu cred că dragostea stă într-o cutie de ciocolată trimisă o dată pe an… dar niște flori frumoase, măcar o dată pe lună pot face minuni Așadar, să aveți o zi frumoasă

mai exotic decât filmele cu mexicani :P

Păcat că filmul lui Florin Șerban nu a fost nominalizat la Oscaruri. Respectiv, “Eu când vreau să fluier, fluier”. Pentru cine nu a fost niciodată în România, este un film mai mult decât exotic… cu mexicani autohtoni )) Știu, vouă nu prea v-a plăcut. Filmarea pare făcută cu o cameră mișcată, sunetul e bunicel și actorii par a repeta în continuu aceleași replici scurte, pentru o piesă de teatru de penitenciar. Asta-i școala autohtonă și va mai trece ceva timp până când efectele speciale o să ajungă și la noi (doar știți că suntem în urmă cu 50 de ani ). Plus finalul… adică nu se căsătoresc? adică el nu iese din pușcărie? Dar eu m-am distrat la el. Făcând paralele cu Prison Break. Mă apucă râsul și mai rău Nu-l ratați… pe bune… e unul din puținele filme bune autohtone.

Și, hitul filmului

ceva frumos

Pentru că de regulă, de ziua mea, primesc lalele… și frezii… și narcise