închirieri, partea ț

Niște români se hotărăsc să închirieze, după următoare filozofie: dăm anunț la agenții, ăștia ne aduc clienții, noi zicem că vrem, după care nu mai vrem, căutăm clienții apoi și le propunem contract fără agenție, că doar nu o să le mai dăm și ăstora comision… Citat “cum să le dau 50% comision? adică juma de pensie. Că doar e apartamentul meu și-l închiriez la cine vreau”. Comentariile sunt de prisos…

PS: știți de ce-s comisioanele uriașe pe imobiliare? Pentru că toți visează să dea tunuri (și agenții, și proprietari), iar etica nu există decât în foarte rare cazuri.

Birocrație

Sincer, eu am inventat birocrația. De pe vremea când eram kinder și mă jucam de-a școala cu frate-miu, pe balcon. Drept urmare nu mă sperie maldărele de hârtii. Dar mă sperie prostia umană. Mă îngrozește faptul că există câte o persoană atât de retardată, aflată într-o poziție de pălmaș cheie, care nu face altceva decât să-și reitereze poziția de putere. Partea și mai tristă este că pălmașul e plătit din bani publici, de-ai contribuabilului. Pe care se pișă cu tupeu… scuzați expresia.

iarba din Brașov: stăm pe ea sau o fumăm?

Pentru cei care nu știu, am prostul obicei de a-i scoate pe tineri în parc să se joace. Mi se pare mai util decât scrisul de tâmpenii pe facebook și mai educativ decât mâncatul de semințe pe o bancă în parc sau băutul de bere într-o crâșmă sau în fața scării. Din fericire (mai) există un parc în Brașov în care îmi pot pune ideile în practică a.k.a parcul sportiv Tractorul… care are o mulțime de alei asfaltate pe care nu poți să faci mare lucru și vreo câteva petice de iarbă cu potențial ușor mai ridicat. Doar că ultima dată când mi-am scos tinerii români și francezi în parc – adică acu’ vreo trei zile  - un personaj neidentificat s-a trezit să-mi comenteze că nu avem voie să facem activități pe iarbă, că 1. se strică, 2. peste tot în Europa sunt plăcuțe cu nu călcați iarba și 3. sporturile se fac pe alei și în zona aparatelor de fitness, ce nu pricep??

Ori eu sunt tâmpită, ori distinsul personaj, dar eu știu că este exact invers și că iarba nu-i plantată ca să o fumăm… Voi ce știți?

electorale de seară

Să mă ierte nea Căncescu, dar eu am o teorie care zice că dacă investea banii de pe bannerele alea nașparlii de pe spital care înjură guvernul pdl într-o mână de flyere printate pe hârtia refolosibilă din cj în care cerea brașovenilor 2 lei donație pentru cheltuielile spitalului rezolva dintr-o lovitură și sistemul sanitar, și nevoile băștinașilor. Dar, deh, e mai simplu să ne plângem pe toate gardurile…

fluturași colorați inspirați din catrenele lui Ștefan Baciu și minerale din Cavnic

Astrele și culorile s-au aliniat la perfecție astfel încât azi mi-a fost dat să văd două expoziții vernisate în ultimele 36 de ore, ambele în cadrul Muzeului Casa Mureșenilor. “De la lume adunate și lui Ștefan Baciu date” este o expoziție care cuprinde desene și alte lucrări creative inspirate de catrenele lui Baciu realizate de elevi din liceele brașovene dar și de artiști plastici profesioniști și este găzduită de către Casa Baciu. Preferata mea este mai sus – fluturași și muuuulte culori

Cea de-a doua vine de la Baia Mare, se numește “simfonii minerale” și mi-a adus aminte de rocile din Superman Aveți timp să o vizitați până la finalul lunii iulie

unde-i dr House când ai nevoie de el?

Era mai simplu odinioară. Fără google și seriale medicale, toți doctorii erau stăpânii adevărului absolut. Și poate sistemul nu-și bătea joc de contribuabili așa cum se întâmplă în momentul de față. Ca să vă dau un exemplu elocvent: primesc trimitere de la doctorul de familie către doctorul specialist. Îmi fac programare la clinică privată, ajung la consultație, aștept 40 de minute (punctualitate românească), primesc o tonă de analize de făcut (din care unele nu sunt compensate – de ce oare??), după care vine partea hazlie: dacă vreau să prind controlul post-consultație gratuit, trebuie să mă încadrez în data de pe trimitere (maxim o lună, din care eu mai am vreo 10 zile); ca să prind ceva analize compensate, depășesc evident data de pe trimitere… Moment în care aș vrea să scot niște coaste și niște dinți celui care a inventat acest sistem idiot. De diagnostic – dacă e sau nu e, nu pot comenta, căci încă nu am toate analizele. Mda..

dilema cartofului

Producătorii locali se plâng că o să le putrezească toți cartofii din silozuri, pentru că rețelele comerciale preferă să vândă cartofii din import. Și cea mai mare durere este că anul ăsta prețul cartofilor e la jumătate pe cât era anul trecut… Dacă îmi aduc eu bine aminte, anul trecut cartofii au ajuns să coste aproape un 1 euro kilul din cauza stocurilor reduse, a nu mai știu căror probleme de calitate/sănătate șamd… cam ca la ouăle de anul acesta în care a dat boala directivelor ue. Facem abstracție de faptul că domnii de la federația națională nu au nicio treabă cu ecuația cerere-ofertă, însă nu pot să nu mă gândesc la următoarele: 1, personal prefer de fiecare dată să cumpăr produse locale, dar, să mă scuze reprezentanții domeniului sus menționat, dacă refuz să-mi tai degetele în cartofii ăia mici și cam vai de ei pe care se mai trezesc să-i vândă unii comercianți locali. 2, băi milogilor, dar voi de marketing ați auzit la viața voastră??

mulțumesc din inimă Comprest-ului

Daaaa. Să-i mulțumim din inimă companiei Comprest, mulțumită căreia eu nu mai colectez selectiv gunoiul. Deloc. Nu din cauză că tot gunoiul intră în aceeași mașină urât mirositoare, în urma căreia rămân dâre dezgustătoare pe asfalt. Nicidecum.  Partea asta îmi aduce doar aminte de copilărie, când trebuia să mă țin de nas să pot să trec pe lângă o mașină de gunoi ca să nu vomit. Ci din cauză că ghenele gestionate de această companie au devenit wc-uri publice (apropo, DSP-ul nu se sesizează pe tema asta??) și dacă vrei să nu calci în rahați, trebuie să intri pe vârfuri și să arunci sacul cât mai rapid și cât mai de departe. Și da, distinsă companie, cred că este treaba domniei voastre să securizați respectivele ghene, să le igienizați și să aveți grijă de ele, că pentru asta primiți niște sume obscene, în fiecare lună de la cetățenii orașului verde și de vis.

aventuri cu agenții imobiliare din Brașov ep. 1

- Bună ziua, sunt de la agenția ț, am văzut că aveți un anunț și aș avea un apartament pentru dvs. Dar chiar vă trebuie contract, că, știți, proprietarii nu doresc să încheie contract, completă el, mustrându-ne ușor…

- Ne vedem la 7 la apartament, zise primul agent de la agenția x, proprietarul este pe drum vine de la București. După jumătate de oră sună iar telefonul. Bună ziua, sunt de la agenția y, am două apartamente pentru dvs, ne vedem cu proprietarul diseară, că vine de la București. Really? )

- Deci nu vă place acest apartament, dacă doriți putem merge mâine seară să vedem altul, pe strada z, zise agentul. Bine. A doua zi sună telefonul: bună ziua, am văzut că aveți un anunț și aș avea un apartament de închiriat pe strada z (o fi o coincidență îmi zic în gând). Mulțumim, putem veni mai târziu pentru că avem de văzut niște apartamente cu agenții înainte. Închide, sună iar: aa, știți nevasta a dat apartamentul și la agenții, dar să veniți singuri, dacă veniți, nu cu agenții, să nu le mai plătim și ăstora comision… hm, hm, hm..

- Mai căutați apartament? Că am ceva pentru dumneavoastră, numai să-mi spuneți dacă vreți ceva de lux, adică are cuptor cu microunde…

- Apartament de închiriat, 2 camere, 200 de euro. Proprietarul încheie contract? Da, încheie contract, dar nu pe toată suma, pe 300 lei.

ce treabă am eu cu Roșia Montana?

Pe vremea când învățam eu geografie pentru bac, mi-a fost foarte greu să memorez informațiile despre resurse naturale, industrie și toată partea a doua a cărții de geogra. Cu ceva vreme în urmă am realizat că oricum le-am învățat degeaba, pentru că lumea actuală e cu fundu-n sus și nimic din ce știam odinioară nu mai este valabil. Același lucru pot să îl spun în prezent și despre modalitățile de tranzacționare din comerțul internațional tocite prin facultate, pentru că nici dracu nu învăța cu 10 ani în urmă că profitul adevărat se face din lohn și alte inovații actuale ale șmecherilor din diferite industrii.

Roșia Montana este una din acele zone cu resurse naturale despre care probabil am învățat la geografie. Din campaniile pro sau contra duse pe toate canalele posibile și imposibile am tras o singură concluzie: că profitul va fi super uriaș, de merită bătaia de cap. Concluzia numărul 2, după ce am primit o invitație de a merge într-o vizită pe teren în calitate de blogger a fost că distinșii domni au început să-și epuizeze strategiile (dacă ar fi așa, e de bine, nu de rău, dar nu știu zău…). Și concluzia numărul 3 e mai mult decât evidentă: păi doar atât merit eu, o excursie iarna la Roșia Montana??

PS: de pe rețelele sociale și puținele bloguri pe care le mai citesc am dedus că un grup de bloggeri brașoveni a fost invitat în excursie, dar succesul nu a fost cel scontat. Dacă nu-i așa, corectați-mă