două povești scurte cu servicii românești, security și ștampile

Real Sibiu. Musiu de la security ne-a oprit să ne țipleze rucsacul, pe care nu l-am putut lăsa în mașina din parcare, căci, normal, securitatea lucrurilor nu cade în sarcina magazinului… Bănuiesc că era preocupat să nu ne fure cineva laptopul cât timp mâncam… Datorită acestui fapt m-am plimbat cu actele, cardurile și alte cele în mână prin magazin. Deah, proceduri europene… Când, în final am ajuns la casă, un alt musiu, tot de la security, a trebuit să ne întrebe dacă am dețiplat rucsacul la casă. Mă întreb ce făcea dacă ziceam că nu…

Dedeman Brașov. La raionul de gresie, o singură persoană care stătea de vorbă cu niște clienți. Peste drum, la un punct de informații, 3 kinderi frecând tastatura. Nu, ei nu pot da detalii, căci ei se ocupă de parchet… dar o să vină colegii de peste drum… cândva. Într-un final, colega de pe raion, printre alți 2 clienți, ne-a completat o hârtie de comandă pentru cele 6 bucăți. Care nu sunt o cutie, dar sunt 1 metru pătrat. (Dacă ați crede ca mine că prețul pe m2 e de fapt și prețul pe cutie, veți lua țapă). La ieșire, ce credeți??? Musiu de la security care a trebuit să ne ștampileze bonul…

sârma ghimpată îți urează bine ai sosit la Ocna Sibiului!

Auschwitz. Ăsta-i sentimentul când ajungi la Ocna Sibiului, proaspăt redeschisă publicului larg, după vreo 2 ani și ceva de renovări cu bani publici. Străzile au fost împânzite cu lanțuri, lacurile înconjurate cu garduri și sârmă ghimpată, în interiorul cărora patrulează niște domni în vârstă, în tricouri albastre. Că, deh, la români civilizația se face cu bâta. Lucrurile bune sunt parcările asfaltate și scările de lemn, mai de bun simț decât anterioarele… deși, atenție: în unele lacuri scările sunt înșelătoare (de ex. sunt mai scurte în realitate decât ai crede), motiv pentru care am văzut cel puțin o persoană pe cale să se accidenteze (a crezut că este treaptă și a călcat în gol). Intrarea la lacuri costă 12 lei pentru adulți și 8 lei pentru copii (dacă ai ieșit din complex, nu te mai poți reîntoarce). La vecinii de la ștrand, intrarea este 15 lei pentru adulți. Terasele au cam aceleași prețuri (și produse), din loc în loc sunt și dușuri amenajate, toaletele însă sunt cam puține (sau nu le-am văzut eu pe toate). Și, din fericire, există coșuri de gunoi peste tot… mai rămâne ca toată lumea să le folosească. Din nefericire, ai mari șanse să faci baie în apă cu distinși cetățeni de culoare incertă, care se aruncă în apă cu haine de stradă, cu țărani care stropesc în jurul lor (ați încercat niște apă cu sare în ochi??? e delicioasă…) și mitocani sudiști, care nu știu să înjure în gând… nu că aș avea ceva anume cu regiunile și națiile conlocuitoare. Noroc că apa e super ok…

Îi cunoașteți pe Lucas Super varză din Sibiu?

Lucas Super sandwich din Sibiu s-au dovedit ieri seară a fi super varză! Una din voluntare s-a dus să cumpere mâncare pentru echipa de voluntari și echipa tehnică de la Sibiu Jazz Festival. S-a întors fără ele, spunând că va dura vreo oră până când va fi gata comanda de 12 sandwich-uri. O oră pentru 12 sandwich-uri???? Come on! I-am sunat, dra de la telefon mi-a spus că au mulți clienți, dar că în 40 de minute (plus cele care trecuseră deja) comanda va fi gata. După câteva minute m-a sunat iar să mă întrebe dacă pot să varieze conținutul sandwich-ului, ca să le fie mai ușor. Și așteptăm… și așteptăm. Între timp am trimis alt voluntar după comandă. După mai mult de o oră, ne sună voluntarul disperat că mai durează încă o oră comanda noastră, pentru că au foarte mulți clienți. Într-un final am luat sandwich-urile de la Union, făcute în 20 de minute… Probabil că domnii de la Lucas vând în general un sandwich pe oră, dacă nu au fost capabili să onoreze în 2 ore o comandă de 12… Și după discuția avută face to face cu cel care s-a recomandat șef/patron, la miezul nopții, am tras concluzia personală că-s niște amatori lipsiți de profesionalism… căci, totuși, nu e atât de greu să îi spui clientului că nu-i poți onora comanda. SUPER VARZĂ!!!

scurtissime, că-s pe fugă

Noaptea Muzeelor la Sibiu ține până la ora… 24. De aici.

Uniforme pentru elevii de școală generală. Care cică vor reduce decalajele între copiii bogați și cei săraci. Gluma zilei. De aici.

Tetkron cheltuie bani aiurea. De aici.

studenți străini prin Transilvania

Sibiul se laudă cu cei 500 de asiatici care vor veni din toamnă… momentan sunt doar 150, suficienți însă pentru a transforma barul din Inginerie într-un centrul asiatic. Brașovul se laudă cu o mână de nigerieni. Între timp noile criterii din lege ar trebui să producă efecte, așa că rămâne de văzut dacă cele 2 universități își vor păstra rangul (de a organiza inclusiv studii doctorale). Și implicit capacitatea de a atrage străini. Câteva percepții personale: înțeleg că numărul studenților români e în scădere; finanțarea oferită prin Erasmus a devenit mai interesantă decât cea a statului+taxele studenților; discriminarea (pozitivă) e la ea acasă la Sibiu; în lume trebuie să existe niște țări mult mai penibile decât a noastră, de-și doresc străinii să studieze în niște centre universitare faimoase doar pentru relațiile de cumetrie dintre profesori și mai puțin pentru calitate.

cât de periculos este Sibiul?

Citind părerile tinerilor din Sibiu la întrebarea ce și-ar dori în oraș, am dat peste vreo câteva legate de siguranța personală. Foarte mulți puști care vor mai mulți polițiști pe străzi… este asta garantul securității?? că mie nu prea mi se pare… la fel, comentarii legate de faptul că și-ar dori să se simtă în siguranță. Nu mai stau în Sibiu de 2 ani, dar am locuit vreo 7 înainte de asta. O singură dată am avut un incident care m-a făcut să îmi iau măsuri ulterioare de precauție. Dar, în rest, Sibiul mi s-a părut un oraș liniștit și fără probleme majore (spre deosebire, Brașovul are antecedente majore cu găștile din Noua, jafuri armate și crime cu autori necunoscuți șamd). Acum, ori s-a întâmplat ceva în ultimii 2 ani, ori… explicați-mi voi, că eu nu găsesc răspunsul bun…

Big Mama s-a transformat într-o Super Mama fără gust

Big Mama era o gagică bună, care îți dădea să mănânci nonstop, mult și la prețuri bune. Ei, lui Big Mama i-a intrat în cap că dacă își pune silicoane și se rebrandează o să spargă gura târgului. Și-a zis Super Mama și și-a tras niște poze în care arată ca o gospodină fandosită, și-a mai băgat niște feluri noi în meniu, încă o locație și și-a adus și un prieten chinez… doar că nu-i suficient. Pentru că madama gătește mai nou un fel de fast-food dietetic – ieri și altăieri am încercat shaorma într-un loc și kebab în celălalt și din păcate nu aveau niciun gust niciuna dintre ele… Plus că pe meniul de pe Calea Dumbrăvii apare doar un fel de kebab cu 8.90 lei și noi am avut surpriza să plătim 11.9o lei pentru că am vrut la farfurie, fără ca dșra. să ne informeze că e alt preț… și pitzi, ești tu simpatică, dar totul e până la bani Așa că dezumflă silicoanele și învață să gătești!

Mari sibieni: Hermann Oberth

Hermann OBERTH

S-a născut la Sibiu în 1894. Şcoala o face la Sighişoara iar studiile universitare le începe la Munchen în medicină în 1912. Este medic militar în timpul războiului mondial pe frontul rusesc şi apoi la Sighişoara (aici realizând mai multe experimente ştiinţifice în domeniul imponderabilităţii). Realizează un experiment bazat pe lansarea unei rachete în 1917, la experiment asistând şi ministrul german al Războiului. Revina ca şi cadru universitar la Munchen apoi la Gottingen, definitivându-şi lucrarea de doctorat în 1923 (la Universitatea din Cluj Napoca). Aceasta este respinsă de mediul ştiinţific fiind considerată utopică. Îşi publică totuşi lucrarea cu eforturi financiare considerabile născând astfel o dură polemică în presa de specialitate a acelor vremuri.

Între 1928 şi 1929 locuieşte în Berlin ca şi consultant ştiinţific al primului film SF (Femeile de pe Lună). Primeşte premiul „Rep-Hirsch” în 1929, oferit de Societatea Astronomică Franceză. Revine în ţară predând fizică la Sibiu şi la Mediaş. Se mută definitiv din Sibiu în 1938, în jurul războiului mondial. Lucrează la Viena la Colegiul Tehnic, apoi la Dresda tot la Colegiul Tehnic şi în cele din urmă la Peenemunde. Aici va fi implicat într-o serie de proiecte militare, primind chiar „Crucea de Merit” prima clasă. După război se mută întâi la Wittenberg iar apoi la Feucht, lângă Nurnberg. Pleacă pentru o scurtă perioadă în Elveţia şi Italia ca şi consultant ştiinţific. De aici pleacă la Huntsville unde va lucra alături de Wernher von Braun în Institutul de Explorare Spaţială, participând la proiectul de dezvoltare a tehnologiei spaţiale pentru următoarea decadă. Revine la Feucht pentru a ăşi publica cercetările apoi se va reîntoarce în SUA la Convair pentru a lua parte la proiectul american de realizare a rachetelor Atlas, în calitate de consultant tehnic.

Este considerat unul dintre părinţii astronauticii mondiale. Este inventatorul conceptului de ardere în etape a combustibilului şi a „efectului Oberth”. Prima rachetă o construieşte la 14 ani. Publică în 1923 lucrarea „Racheta în spaţiul interplanetar”, în 1929 „Moduri de a călători în spaţiu”. Lansează prima rachetă cu combustibil lichid (Kegelduse) în 1929. În 1953 publică „Omul în spaţiu” (pentru prima dată cineva propune conceptul de staţie spaţială). Face parte din Partidul Naţional Democratic din Germania între 1962 şi 1965. Se dedică şi studierii energiilor alternative (va realiza printre primele proiecte ale unei centrale eoliene). Se dedică apoi filosofiei, publicând mai multe lucrări.

A fost căsătorit pentru 70 de ani. A avut patru copii, unul murind în războiul mondial. S-a retras din activitate în 1962, la vârsta de 68 de ani. Moare la Nurnberg în 1989. În cinstea sa administraţia din Feucht îi va dedica Muzeul Spaţial ce îi poartă numele. Un crater de pe Lună îi poartă numele.

ce se mai întâmplă prin blogosferă

Lili face campanie pentru a-l ajuta pe Bogdănel. Tudor s-a mutat pe domeniu cu .ro și îi caută pe cei mai mari 10 sibieni, împreună cu Răzvan și o gașcă de bloggeri (upps, cred că sunt și eu ). Bloghita se stresează să organizeze nationalblogmeet (dar vedeți că se modifică locația) și bucureștenii ne invadează iar cu al lor blogtrip. În acest timp Colors merge cu Hippo în vacanță la bunicii de la țară… sau bunicii vin să se joace cu Hippo… ah, nu, copiii

Zona de mișcare la Sibiu

gimnastică de întreținere, dans, drumeții, jocuri. + 55 ani. Sibiu. Zona de mișcare, un proiect al Asociației Colors.