conversație cu final cunoscut

Bună ziua, știți avem nevoie de o scrisoare de garanție bancară pentru o finanțare. Aaa, păi trebuie să aveți un depozit colateral sau ipotecă. Hmm, nu avem decat bani din alte finanțări și cam atât. Dar sigur vi s-a cerut scrisoare de garanție bancară? Da. Că noi nu am mai dat până acum la ong-uri. Dar aveți bilanț, balanță? Da, normal că avem. Deci fără depozit sau ipotecă (și comision pentru evaluare etc) n-avem ce să vă dăm. Mulțumim frumos. 

de ce-s brașovenii niște proști

În loc să existe un eveniment Junii Brașovului și un eveniment Zilele Brașovului, motiv pentru a scoate oamenii din casă și a le lua banii de două ori spre gloria pib-ului local, capetele seci ale faimosului oraș au combinat două chestii într-una singură. De asta Brașovul nu se va ridica niciodată la nivelul cultural al Sibiului!

PS: să vă mai zic că o instituție culturală locală care avea ocazia să se promoveze și să-și dezvolte activitățile în această vară cu ajutorul unor voluntari ne-a trimis azi la plimbare, cu un mare șut în cur? mda…

aventuri de weekend

Deși ar fi trebuit să dorm în continuu vreme de vreo 3 zile și nopți, vineri am descoperit cu stupoare că nu pot să fac asta. Așa că m-am trezit în fața unui fapt nemaiîntâlnit de vreo câteva luni bune: un weekend fără deadline-uri criminale. Bine, să nu luăm în considerare chestiile care-s rămase în urmă, că atunci situația revine la normal No, întrebarea este cu ce să umpli timpul atunci când nu lucrezi? Cu mustrări de conștiință.. (băi fată, cum adică să nu lucrezi?) Cu filme… (serialele au intrat în vacanță. auch..) Cu gătit… (cu ceeeeeee??) Printre atâtea opțiuni, una mai challenging ca alta, m-am trezit la 10 seara cu vecina de dedesubt bătându-mi la ușă. Că i-am inundat tavanul din baie. Ce-i drept tavanul dânsei avea o pată udă. Ceea ce nu am reușit să depistez în 3 zile este de unde naiba. Că am inspectat țevile și zona de sub vană, cu lumânări (da, super romantic), cu lanterna, cu frate-miu, cu consultanță de la familie prin telefon. Nimic. Zona e mai uscată ca un fund de bebeluș ținut în pampers. Și m-aș apuca eu de experimente, dar mi-e că într-un final o inund de-adevăratelea. Și parcă n-aș risca… Bine că mâine-i luni și revenim la normal

despre cât sunt de masochistă

planul nr. 1 era foarte simplu: termin ce e de terminat, după care îmi iau desaga și o iau la pas către o destinație necunoscută, de preferat într-o zonă în care românii sunt niște ființe exotice și inexistente ) și trăiesc fericită până la adânci bătrâneți… dar nu, planul ăsta era mult prea simplu. câh câh câh. așa că am ajuns la planul 2, in progress: luptăm, dar de aici noi nu plecăm pardon, este cel care are în centru construcția armonioasă a unei societății care pune în centru individul și nevoile sale de rang înalt… aveți voie să vă tăvăliți pe jos de râs… mda.

furia e mobilizatoare

… depresia nu. Depresia te face să zaci, uitându-te cu ochii pe pereți și plângându-ți de milă… furia, în schimb, te face să acționezi. Cel puțin eu, când sunt furioasă, acționez extrem de rapid și rezolv în 5 minute deciziile pentru 5 ani ) Așa mi-am luat primul job, la finalul facultății și după 4 ani de voluntariat intens… eram furioasă că nu am capacitatea și cunoștințele necesare pentru a-mi câștiga proprii bani și a fi independentă… așa am renunțat la Sibiu, într-un moment în care toți se așteptau că voi fi mama răniților până la adânci bătrâneți, acceptând cu plăcere orice șut în partea dorsală… așa sper să mă mobilizez într-o zi și să îmi pun toate visele în practică… pentru că orice poate fi realizabil, dacă nu îți construiești piedici, cu ajutorul invidioșilor din jur, cărora schimbarea li se pare un concept deranjant.

de Crăciun

Tradiția multor ani a fost ca de Crăciun să vin acasă. În ajuns pregăteam moșii, așa că ziua trecea foarte repede. Iar în 25 călătoream cu CFR-ul, eu și nașul ) și încă vreo 2-3 ca mine, care plecau în vacanță. În momentul în care m-am reîntors în Brașov s-a rupt tradiția… am încercat să o înlocuiesc cu frământatul de cozonaci… Doar că am uitat să pun sare în cocă, așa încât au ieșit niște chestii arătoase, dar fără gust )) și m-am lăsat păgubașă. Anul acesta, poate și pentru că mintea mea stă la rapoarte și broșuri, pentru că nu m-am agitat să fac curat sau de mâncare (pentru că teoretic magnețeii nu îmi permit mâncare de sezon ), pentru că sărbătoarea pică în weekend și e scurtă rău, pentru că partea religioasă mă lasă rece și pentru multe alte motive obscure, care nu pot vedea lumina blogului… nu prea simt spiritul Crăciunului. Cred că îmi trebuie o vizită în oala cu sarmale

Brașov, oraș de poveste… epis. ț

sau de vis?? că iar am uitat… povestea: am mers să duc gunoiul, țopăind seducător cu adidașii prin mocirla de afară. ușa de la ghena de gunoi patronată de Comprest, deschisă iar (decât să se blocheze yala, mai bine așa). înăuntru, o mizerie tipic românească… că, no, e ghena de gunoi, plus e iarnă… și, moțul priveliștii, rahați umani, aranjați printre containerele care arată din ce în ce mai rău (și în care mi-aș fi dorit să arunc sacul de cartoane strânse de prin casă, dar m-am lăsat păgubașă, pentru că gura containerului e prea mică și capacul nu l-am putut ridica). am zbughit-o rapid, nu de alta, dar stomacul meu era să dea la rațe… Mulțumesc Comprest pentru ajutorul dat curei mele de slăbire, căci azi nu voi mai mânca nimic… Mulțumesc Primăriei Brașov pentru impozitele cerute pentru zona 1 în care trăiesc… deh, buricul târgului, ce dracu… Mulțumesc Brașovenilor care mă înconjoară… niște jegoși și împuțiți… de poveste, nu alta )

zâmbiți, vă rog :)

Pe partea de dezbateri a proiectului în care am colorat comunitatea, am întrebat tinerii ce își doresc de la cele două orașe în care trăiesc – Brașov și Sibiu. Printre multe idei, unele interesante, altele ciudate și multe chestii care se vehiculează peste tot, au apărut multe răspunsuri prin care tinerii declarau că vor ca lumea din orașul lor să zâmbească mai mult. Când ați zâmbit ultima dată? Autentic, nu doar de fațadă? Eu am zâmbit ieri privind un film absolut drăgălaș, Letters to Juliet. Zâmbesc de fiecare dată când văd pozele copiilor prietenilor mei. Zâmbesc când mai îmi trăznește vreo idee prin cap și mi se pare realizabilă.  Zâmbesc când stau la coadă în magazin și văd cât de stupizi sunt cei din jur (sorry, ar trebui să plâng de milă, dar chiar nu pot). Zâmbesc când mă gândesc la mare, la soare și la nisip. Dar chiar și eu am început să zâmbesc tot mai rar…

rapoarte

De dimineață m-am trezit veselă și optimistă. Poate și pentru că aseară prognoza meteo arăta îmbucurător… pentru mine și nu pentru iubitorii de zăpadă M-am simțit atât de bine, încât am început să lucrez. Da, teoretic sunt în concediu, dar rapoartele știu doar de deadline, nu de vacanțe și alte nebunii de felul ăsta… Printre exceluri și worduri, mi-am strecurat și multe pauze… pauzele lungi și dese, cheia marilor succese ) ale mele au fost pauze de citit știri. Mare greșeală! Mi-a pierit cheful instant. Pentru ce mi-aș dori să fiu productivă sau să performez pentru economia locală, când guvernul face doar mișto de mine? Cum să îmi planific activități pe termen lung, când în România codul fiscal se modifică de azi pe mâine, cu ordonanțe care intră în vigoare ieri? De ce să mai îmi bat capul cu activități comunitare, când tot ceea ce se va finanța până în 2012 sunt acțiuni ale campaniei electorale? Da, n-are niciun sens să mai îmi bat capul cu nimic… decât cu rapoarte…

eat. pray. love

Julia Roberts, căsătorită cu un prost, se trezește într-o noapte că vrea altceva de la viață… asta și pentru că un moș fără dinți din Bali, a cărui expresie favorită este: See u later, aligator, i-a prezis că se va întoarce înapoi… drept urmare cucoana pleacă vreo câteva luni în Italia, unde bagă în ea până îi crapă nădragii, pleacă apoi în India, unde, v-ați prins, se roagă în stilul local (pardon, meditează la nemurirea sufletului) și sfârșește călătoria înapoi în Bali, unde, logic, se îndrăgostește. Totul bun și frumos, filmul prea lung, dar finalul absolut idiot: ea, altfel intelectuală și inteligentă, are nevoie de sfatul nemijlocit al moșului fără dinți, pentru că altfel nu este capabilă să ia decizii corecte… mda.

Alte filme proaste:

- Resident Evil Afterlife: frate-miu mi-a făcut înainte rezumatul filmelor anterioare (se zice că alea-s mai bune). M-am uitat la el nu pentru Jovovich, ci pentru W. Miller… care apare de la jumătate… pe fast forward, că e un film mult prea prost )

- Killers: o comedioară, care m-a făcut să mă întreb dacă Ashton Kutcher e actor doar pentru că și-a tras-o cu cine trebuia??

-  The Back-up plan: cel mai jenant film al lui Jennifer Lopez.

Merită văzut:

- Extraordinary Measures: inspirat dintr-o poveste adevărată, a doi soți care caută insistent un cercetător și un tratament pentru cei doi copii care au o boală genetică rară și incurabilă.

- Repo Man: într-un viitor apropiat, toată lumea își cumpără organe în rate… doar că ratele uneori nu mai pot fi plătite…