Când am fost la Giurgiu, la plecare, am cumpărat 3 brioșe din Kaufland. Prima pe care am deschis-o pe drum spre Brașov, cea cu portocale, era verde… nu de la glazură, ci de la mucegai. Faza e că în ziua respectivă îmi trebuia neapărat ceva dulce, pentru că îmi scăzuse glicemia. Și prin satele din sudul țării, dracu se încumetă să (mai) cumpere ceva… Într-un final, am mâncat-o pe cealaltă, după ce am mirosit-o juma de oră și am studiat-o intens. N-am crăpat, dar nici fără greață n-am scăpat… cel puțin până a doua zi. No bine, primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns acasă a fost să pozez brioșa și să trimit pozele și reclamația la Kaufland, pe site. M-au sunat după 2 zile. O domnișoară, reprezentantul din București. Prima întrebare: dar vă simțiți bine acum?? Păi dacă nu mă simțeam bine credeți că mai discutam prin telefon și nu prin avocați? 
) După o discuție mai lungă, în care am stabilit că nu are rost să mă conversez și cu directorul din Giurgiu, a rămas să mă țină la curent cu rezultatele anchetei interne – pentru că brioșa era în termen de garanție și ambalajul nu fusese deteriorat. Luni m-au sunat din nou, să mă anunțe că problema a fost de la producător, care la rândul lui mă va contacta să îmi ceară scuze etc. Producătorul cu pricina este o firmă din Galați, Vivienne Impex SRL. Doamna Violeta Nanu, managerul companiei mi-a explicat telefonic că problema a fost din cauza unui ingredient importat din Austria și că a reușit să descopere într-un final problema prin eliminare, deși furnizorul din Austria nu recunoaște etc. , că a retras produsele cu problemă și că acum ar trebui să fie totul ok. Miercuri mi-a trimis și o cutie cu brioșe să mă conving că firma comercializează produse de calitate, rețetă unică șamd.
Concluzii:
1. Cu niște bănuți investiți în client service Kaufland a salvat câteva zeci de mii de lei amenda pe care poate ar fi luat-o dacă reclamația o făceam pe site-ul Protecției Consumatorului.
2. Ca și consumator final nu prea mă interesează problemele companiei cu furnizorii ei. Dar mă interesează ce bag în gură…
). Întrebările de rigoare:
), o țâr’ de greață și un dialog invizibil atât cât a ținut apa caldă la duș… așa cum am mai spus-o și cu alte ocazii, nu mă miră tâmpenii de acest fel debitate de persoane înaintate în vârstă. lor pot să le găsesc mii de scuze. că au trăit vremuri cu multe lipsuri, că au fost spălați pe creier de comunism mai mult decât trebuia șamd. când le aud de la o generație crescută în puf, de la care mă aștept să treacă de nivelul nevoilor de bază către nevoi mai elevate, mi se ridică părul pe ceafă. și revenind la mâncare, fiecare persoană are un nivel stabilit de calorii necesare pentru a face față activităților de zi cu zi. strămoșii noștri aveau nevoie de +3000 calorii, pentru că efortul fizic era pe măsură. pentru a mângâia un ipad cred că e evident că nu îți trebuie atâtea calorii. și acum faceți un exercițiu simplu de matematică (mda, materia aia inutilă): adunați caloriile de pe o sticlă de cola, un sandwich și o pungă de snacks-uri (lucruri care nu țin de foame o zi întreagă) și o să descoperiți cum numărul de calorii crește uimitor… dar no, dacă scopul tău în viață e să îți crească curul,
