Las aici o listă cu diferite modalități de cheltuit banii contribuabililor.
Strategii și planuri de acțiune – în mod normal, cele două sunt instrumente normale de planificare strategică sau sectorială. Oamenii au descoperit la un moment dat, după ce au ieșit din peșteră și au dat de gustul capitalismului, că dacă planifică ce vor să facă pe mai mulți ani înainte, vor face mai mulți bani și vor lucra mai relaxați. În cazul comuniștilor băștinași, planificarea cincinală a rămas în istorie ca cea mai mare memă motivațională și minciună oficială. Administrația publică a preluat și ea documentele strategice ca pe o parte a birocrației politicilor de dezvoltare. Nu te poți duce la toaletă fără o strategie și un plan de acțiune, de preferat subcontractat la firme de casă, pe sume consistente. De regulă documente copy-paste (undeva trebuie să folosim și competența de a copia de la școală), care sunt trecute printr-un simulacru de dezbatere publică, apoi votate și care ajung în final într-un sertar. Pentru vreo 4-5 ani, după care o luăm de la capăt, pentru că ne trebuie document nou.
Studii de prefezabilitate, temă de proiectare și notă conceptuală. Studii de fezabilitate – le-am cuplat, că-s cam același lucru. Deci, no bine și prin urmare, ca să faci investiții în Românica, ai nevoie de niște documente. Că nu poți să cheltuiești banul statului doar așa, pe ce zic cetățenii că ar fi nevoie (cine sunt apropo cetățenii ăștia, de cred ei că pot decide pentru ei?? Hmmm???). Hai să zicem că ar fi logic să pregătești niște pași înainte de a te apuca de orice cheltuială. Că faci prospectare de piață, că suni niște firme să vezi dacă ar avea cine să vină să-ți lucreze, că discuți cu un arhitect să vezi ce este posibil și ce nu, etc., toți acești pași, unii dintre ei care necesită niște bani în avans, pot fi sintetizați și în documente. Problema apare atunci când studiile ăstea, copy-paste, sunt cerute obligatoriu pentru orice rahat, când sumele vehiculate pentru ele sunt substanțiale, când contractele ajung la cine trebuie și când se vede din avion că sunt doar o modalitate de a hrăni hidra partidului și nu au nicio legătură cu realitatea.
Acțiuni de CSR. Că banii sunt cheltuiți aiurea nu doar la stat, ci și în mediul privat. CSR e mai mult PR și de foarte multe ori este o modalitate de a folosi organizațiile pentru a-ți spăla imaginea publică. De ce sunt partenere organizațiile la așa ceva? No bine, motivele sunt multiple, dar principalul este foamea. CSR înseamnă, de exemplu, să dai banii pentru acțiuni făcute de ochii presei, să investești 32 de mii de euro în niște logistică fabricată din lemn, pe care apoi să o depozitezi doi ani în aer liber în parcarea unui mall (apropo, o mai fi acolo sau s-a dus lemnul de la ploaie și poluare?) șamd. (Zona asta va seca puțin, dacă guvernul implementează noile plafoane de sponsorizare, dar sper ca zona de creativitate din mediul privat să facă față și acestei provocări neașteptate, LOL).
Proiecte. Cred că este unul din conceptele cele mai abuzate de pe această planetă. Prostia asta de a da fonduri doar pe proiecte a irosit atât de mulți bani și a stricat atâtea generații de profesioniști, eu inclusiv, încât s-ar putea face câteva doctorate – pe bune, și s-ar putea scrie cărți întregi pe subiect și tot nu ar fi epuizat. Ideea de a direcționa bani pe obiective concrete și direcții de acțiune este utilă, în teorie, dar așa cum a fost implementată la noi a dus la birocratizare, la aplatizare și la abureli pe hârtie. Aburești când scrii proiectul, aburești când îl implementezi, aburești când îl raportezi și când zici că-i sustenabil. Genului ăsta de gândire, îi lipsesc doi pioni importanți: viziunea pe termen lung (când vezi proiecte doar în orizontul de timp anual și în fiecare an o iei de la capăt, cu altceva, că deh, finanțări pe proiecte nu pe programe, este foarte greu să ai impact pe termen lung) și flexibilitatea, mai ales în contextul actual. Câte analize ați făcut la viața voastră, în care să treceți risc de pandemie și războaie? Eu, niciuna. Atâta vreme cât filozofia de pe piața locală este că majoritatea celor cu idei de proiecte sunt niște infractori, nu vom vedea nicio schimbare. Și competiția va fi către jos, calitativ.
claudia 