termoizolare, ep. 9 – pauză, frate…

Toate episoadele celebre începute toamna intră în pauză exact în perioada aceasta ) Nu am înțeles dacă este pentru a crește audiența sau doar pentru că scenaristul a intrat în pană de idei… eu sigur le-am epuizat pe toate, mă simt ca iobagu care umblă cu jalba-n proțap pe la ușile domnilor ăstora de la oraș, care nu rezolvă în …. nimic. Mda. Momentan așteptăm să expire termenul dat de OPC. Pauză. (va continua)

termoizolare ep. 8 – Garda financiară și ale ei uniforme

La ei încă nu ajunsesem Etajul 7 din clădirea administrației financiare din Brașov, centrul civic. De la lift, la stânga, primul birou e secretariatul. Am primit o foaie albă și indicații să intrăm în biroul de vis-a-vis pentru a scrie reclamația. Mi-au sărit în ochi uniformele: gen armată, asortate cu mustăți și ceva burți. Interesant. Am scris, înregistrat și întrebat când să sunăm: vă trimitem răspuns în scris, în 30 de zile. Cred că am făcut niște ochi atât de mari, încât duduia a repetat de mai multe ori. Am continuat să am ochii mari… (va continua)

termoizolare ep. 7 – pe cine protejează Protecția Consumatorilor?

Vă aduceți aminte când am depus reclamația la OPC Brașov? În primă fază am aflat că domnul care se ocupă este în concediu. În faza numărul 2 am aflat că azi nu este la birou, încercați mâine. În faza numărul 3 am dat de dl. respectiv. Habar nu avea de reclamație. Răspunsul repezit a fost că lăsați că dăm noi de firmă și mai povestim. Pentru că am fost insistentă, dl. Mohaci de la OPC Brașov (e fostul director? că eu n-am habar dacă google nu minte, da, el este) a dat de Horațiu făr de frică și m-a sunat dimineața să se lămurească despre reclamație. Că domnul patron a declarat că el a eliberat factură și chitanță și le-a dat șefei de scară (abureală – ca să nu vă mai zic că facturile și chitanțele se eliberează individual, cf. contractelor, nu pe scară), iar în rest, a terminat lucrarea. La vreo oră dl. Mohaci a venit la blocul cel verde broască și neliniștit, însoțit de o colegă și s-a lămurit cum e cu partea neterminată… cu comentariile de rigoare: unde scrie în contract că scara internă neterminată e acoperită de lucrare?, nu insistați că vreți gresie la geam în loc de tablă, că vă explic cum nu aveți autorizație de construcție…, vreți să vedeți lucrare vai de ea – vă duc pe Siretului?, e plin de țepe în Brașov cu firme de prin alte județe (ex. Hunedoara), recuperarea facturii e treaba Gărzii financiare, cum se poate să dea dle. locatarii banii fără factură (da, asta zic și eu…), înțelegerea verbală nu are nicio valoare, doar contractul, patronul zice că are înțelegere verbală cu șefa de scară, drept urmare (n.a. eu zic că e o mică contradicție în termeni, când spunem că verba volant după care insistăm că de fapt nu volant). Concluzia: firma va reveni să finalizeze. (va continua)

termoizolare ep. 6 – dl. Dan dă din mână

După o zi de research pe internet și după încă o zi de teren pe la instituțiile statului, am aflat numai lucruri îmbucurătoare: lucrarea de termoizolare este ilegală, efectuată la negru (doar contractul nu are valoare), neterminată, calitativ jenantă și cu garanție doar pe hârtie (igienică). În plus a costat o gramadă de bani, fraierii de la 2 camere suportând și o parte din costurile celor de la 3 camere. URAAA! Și pentru că șoimul patriei, dna. Mia lipsea la apel, l-am luat la întrebări pe dl. Dan, fost președinte (cică) al scării, care se dădea important prin discuții pe scară. Bună ziua, aș vrea să știu dacă pentru lucrare există autorizație de construcție? Nu, că nu trebuie. Hm, știți, tocmai vin de la Primărie și trebuie. Nu, că vecinii din blocul de lângă și-au făcut și ei termoizolare și nu trebuie. Dar, totuși, tocmai vă explic că trebuie, în caz contrar există riscul de a plăti amendă. Aa, păi dră, dacă tot mergi pe la Primărie, ia ajută-ne tu să rezolvăm următoarea. Ce anume? Păi, turnul de evacuare de la CET a rămas nevopsit. (hm, blocul nostru e nevopsit pe scară, pereții încă nu-s vospiți cum trebuie și ție îți arde de cai verzi pe pereți?) Păi sunați la Tetkron. Ce Tetkron? Firma care e în locul CET acum. Aaa, am sunat acolo, mi-au dat pe cineva la telefon și mi-au spus că trebuie să depun cerere. Păi da, faceți o solicitare în scris și o duceți la sediul lor. Aaa, nu, nu fac nicio cerere în scris, că știu eu, că o să ne pună la plată. Nu, eu doar le zic Dar dacă tot mergi la Primărie, zi-le tu să vină să rezolve (aha, sigur). Dar, știți, eu am venit să vorbim de altă problemă, autorizația de construcție. Și factura pentru lucrare. Aaa, nu avem factură, dar am vorbit eu cu Horațiu (făr de frică) și până sâmbătă sigur vine. Că dacă nu, la tribunal cu el. (Sâmbătă, sâmbătă, dar în care an? ) Păi știți, dacă am avea toate actele în regulă, primim reducere la impozit. Aaa, nu mă interesează, încheie dl. Dan dând din mână a nepăsare, în stilul caracteristic. No comment. (va continua)

termoizolare ep. 5 – să ne distrăm cu instituțiile statului

Furia se tratează în două episoade. Sau cu două pastiluțe roz cu bulinuțe mov. Cu aceeași față războinică, am purces pe firul documentelor, pentru a pricepe cu ce se mănâncă termoizolarea și cum se poate ca un rahat cu ochi, aka Horațiu făr de frică Gorbonov, patron al firmei Hora Termoizolații SRL să poate să o fraierească pe dna. Mia, șoimul nostru al patriei, apărătoarea drepturilor noastre, șușotitoarea scării și laolaltă cu ea, azilanți cinstiți, relaxați și nestresați ai blocului de odinioară gri cel liniștit, devenit peste noapte verde broască și neliniștit. Prima oprire Protecția Consumatorilor Brașov. O liniște de mormânt (cred că oricine intră acolo poate să fugă cu tot ce prinde, că nimeni nu o să se sesizeze). Într-un final, după încercat 2 birouri și conversat cu vreo 3 persoane, apare o doamnă, îi explicăm că vrem să depunem o reclamație, primim un tipizat, mergem să facem copie după contract, ne reîntoarcem, primim un număr de înregistrare și niște lămuriri. Dacă nu am fi avut contract, Protecția Consumatorilor nu ne-ar fi primit cererea (informație esențială pentru românii care cred că o discuție verbală are vreo bază legală). Oprirea 2, la Inspectoratul de Stat în Construcții. Dăm de un nene simpatic, care ne ascultă, ne răspunde la întrebări și ne spune că instituția pe care o reprezintă are deficit de personal (vă puteți imagina eficiența ei…) și că oricum pentru termoizolări și lucrări similare ei nu trebuie să dea niciun aviz. Ne confirmă că în metropola Brașov se dau țepe la greu cu termoizolarea. Oprirea 3, la Primărie, centrul de informații pentru cetățeni. De la biroul cu asociațiile de proprietari aflăm că unica informare către acestea s-a făcut vis-a-vis de programul guvernamental, în care principiul este: blocul să aibă partea de contribuție proprie, să nu aibă datorii și să fi fost mai demult pe listă. Dar că lucrarea se face obligatoriu în baza autorizației de construcție – pentru blocurile din programul guvernamental o obține primăria, pentru cele pe cont propriu, responsabilitatea este a lor. Ne mutăm la alt birou, unde ni se confirmă iar că termoizolarea se face în baza autorizației de construcție. Știți, dar constructorul a spus locatarilor că nu trebuie autorizație? Ba da, trebuie, în caz contrar amendă de la biroul nostru de disciplină în construcții… O-kapa. Ultima oprire, la finanțe, pe Dorobanților: cine își face termoizolare pe cont propriu, are 3 ani scutire 50% la impozit (și cu legea nouă vor fi probabil 7 ani), în baza documentelor, care cuprind facturi, chitanțe, autorizația de construcție, proces verbal de recepție a lucrării.. Yap, o lucrare executată la negru nu se încadrează.. (va continua)

termoizolare ep. 4 – furia

Azi dimineață m-am trezit cu fața la cearceaf. Sunt mai verde decât culoarea blocului broască. Și văd negru în fața ochilor. Pentru că am casa întoarsă pe dos deja de o tonă de zile. Pentru că am polistiren și în gaura fundului. Pentru că nu m-am putut căca în liniște în zilele cu schele la geamul de la baie (stresant sentiment). Pentru că nu am glafuri la geamuri. Dar am maglavais verde și tencuială care tronează ca niște vome pe termopane. Astăzi pun piciorul în prag, urlu, ameninț și rezolv situația. Ce măsa. Zis și făcut. Am stat o zi degeaba, cu părul ridicat vâlvoi (pentru impresie artistică) și cu o față furioasă (idem) și am luat problema în mână spre rezolvare. Punctul 1, făcut rost de ofertă. După 3 vizite la dna. Mia și alți vecini de azil, plus 2 vizite la doamna cu ochii mari, șefa de scara B, am obținut-o. Înarmată cu ofertă și contract, cu aceeași figură războinică, m-am apucat de căutat patronul firmei. Nea Horațiu făr de frică a apărut într-un final la geamul unui apartament, zâmbind diafan ca Julieta în scena balconului: pe mine mă căutați? Nu, pe măta. Într-un final s-a coborât și am purtat un dialog fără amenințări voalate și ironii ascunse. Rezultatul a fost montarea glafurilor. Că ele sunt ca vai de ele, n-are rost să vă zic. Și cam în stadiul ăsta am rămas… (va continua)

termoizolare ep. 3 – latina, bat-o vina…

Verba volant, scripta manent. Sau cum hârtia igienică bate strângerea de mână. Sau nu…

Lucrarea executată de faimoasa (deja) firmă Hora Termoizolații SRL a fost contractată în baza unei oferte de câteva rânduri, scrise cu Times New Roman (sau poate era Arial) pe o foaie de hârtie și păstrată de doamna cu ochii mari, șefă pe scara B. Oferta avea pe ea prețul pe apartament, faptul că apartamentele cu 3 camere primeau bonus izolarea lojelor (sâc!), că glafurile de la geam urmau a fi executate din gresie și materialele utilizate, enumerate în ordinea procedeelor de lucru, 8 la număr. În mod normal oferta ar fi trebuit să aibă un deviz justificativ (ex. 2 saci de mortar x ț lei, 20 bucăți polistiren gros 10 cm, densitate 70, 1 m2 x ț lei, manoperă ț lei, blabla total =ț lei). Azilanții blocului cei gri și liniștit trăiesc însă într-o bulă de timp, în care cuvântul dat și o strângere călduroasă de mână, dublate de profesionalismul celor care bântuie bula sunt mai mult decât suficiente pentru existența liniștită a metropolei. Doar că unde-și bagă dracu’ coada, se sparge bula temporală (clar, altă explicație nu poate fi) Din acest motiv, dna. Mia, dl. Dan, doamna cu ochii mari și toți vecinii lor au stat liniștiți și nestresați. Firma murdărește geamurile? Nu-i bai, că și așa ne plictisim și un spălat de geamuri ne-ar mai scoate din rutină. Firma poluează? Nicio problemă, dăm 10 lei țiganilor să măture ei curtea, că și așa nu avem ce șușoti când ne vedem pe scară. Firma a mai cerut niște bani extra pentru lucrarea de pe scara interioară? Dragii de ei, păi nu ne fac ei o favoare? Păi nu scrie în contract că prețul include și părțile comune? Dar cine a citit contractul? Hârtia aia e doar așa, ca să fie. Că doar Horațiu făr de frică știe mai bine. Și dna. Mia se asigură că toată lumea execută. În contract scrie că ultima tranșă de bani se dă la vopsire. Eh, dăm banii la final, că așa am vorbit. Sau, în realitate, îi dăm înainte de final, în timp ce patronul zice, păi v-am făcut o favoare că doar trebuia să vă iau banii la vopsire. Știți, domnul patron, sunt 20 de zile de când a expirat contractul și nu ați terminat lucrarea. Da, și, care-i problema? Hm, scrie în contract că datorați daune etc. Pe bune? Fii serioasă domnișoară, asta-i doar o hârtie să fie așa… Eu am o înțelegere verbală cu dna. șefă de scară Mia… (va continua)

termoizolare ep. 2 – mă vopsește azi, nu mă vopsește?

Mă vopsește azi, nu mă vopsește? Nu, suntem de abia în august, lună de concedii, ce naiba, momentan nici frunzele nu freamătă, metropola e uscată, locuitorii de la azil sunt ocupați cu gemurile, mai așteaptă și tu o țâră.

Mă vopsește azi, nu mă vopsește? Nici, azi se pun doar schele și se încasează bani (că ar fi prea evident să încasăm doar bani). Banii s-au dat pe un contract care a fost băgat sub nas, pe baza unei ștampile și sub presiunea dnei. Mia care, ca un cetățean destoinic ce este ea, s-a asigurat că tranșa 1 ajunge în buzunarele lui Horațiu cel făr de frică, în baza unui contract care nu a fost negociat și a unei oferte scrise pe hârtie igienică (că cam așa arăta).

Mă vopsește azi, nu mă vopsește? Hmm, nici azi?

Mă vopsește azi, nu mă vopsește? Uraaa, mă ceva… De fapt procedeul a fost următorul: lipit polistiren de 10 cm (specialistul de la Inspectoratul de Stat în Construcții a spus că grosimea pentru Brașov este 8.5 dar cum pe piață nu se găsește decât 10, asta-i grosimea folosită), prins polistiren, dat cu maglavais verde broască pereții și cu alb, pe la geamuri. Început cu schele de la scară, mutat schele în stânga, mutat pe spate, mutat iar în față, mutat într-o parte, mutat iar (nu căuta logica în actul artistic al termoizolării)…

Azi m-a vopsit pentru prima dată. Dna. Mia a ieșit să șușotească în fața blocului. Aprigă ca un șoim, supervizează transformarea blocului cel gri și liniștit într-o broască în 3 culori, în timp ce comentează cu competență asupra lucrării… sau asupra murăturilor. Că cam tot o amestecătură de diverse-s amândouă.

Azi m-a vopsit pe o parte, dar vopseaua s-a dărâmat, a venit ploaia și a luat…

Doamne, nu mă mai vopsește o dată? Că s-a terminat durata contractului, nu de alta.

Schelele s-au dus, dar blocul cel broască încă mai așteaptă să fie vopsit. În interiorul scării. Pe la geamuri. Pe la balcoanele care arată dubios mai decolorate. Și poate și prin alte părți pe care nimeni nu le-a inventariat, căci a venit toamna și suntem ocupați cu altceva. (va continua)

termoizolare ep. 1 – zoom

Cu ani în urmă. Prin presă apar știri despre termoizolare. Metropola freamătă. Nimeni nu pricepe nimic. E obligatoriu sau nu? Cât suportă statul, cât proprietarul? În funcție de vârsta azilanților, metropola începe să prindă culoare. Sunt blocuri care au intrat în programul primăriei și sunt blocuri care și-au făcut termoizolarea pe cont propriu. Încetul cu încetul toată lumea trebuie să facă la fel (cum de ce?). Pentru că în metropolă legea face ordinea, toți azilanții sunt abonați la MO pe care îl citesc din scoarță în scoarță (sau din FOCA în FOCA, depinde pe unde-s conectați ) și flowul de informații curge fără întreruperi, mai ceva ca șiroaiele de apă care nu-și găsesc gaura în canal la orice ploaie mai serioasă. (Pe bune, chiar ați crezut partea asta? ))))

În prezent: zoom pe președintele Asociației de proprietari – doamna Mia, căreia îi place să șușotească pe scară, zoom pe fostul președinte al Asociației- domnul Dan, care are un tic din a da din mână a nepăsare și pe doamna șefă de la scara B – pensionara cu ochii mari, al cărei nume momentan e nesemnificativ. Aceste personaje împreună cu locuitorii de la azil au hotărât într-o bună zi că blocul cel gri și liniștit trebuie termoizolat. În bunul spirit al democrației locale problema a fost dezbătută pe scară, pe palier, în fața blocului, în spatele blocului, la piață, în fața magazinului, când își trăgeau sufletul de la cumpărături și într-un final s-au decis: termoizolare va fi. Parafată bineînțeles printr-o ședință formală de la care nimeni nu are acte… Bârfa blocului zice că de fapt lumea nu a fost prea mulțumită de ofertele prezentate, dar că dna. Mia și cu dl. Dan au manipulat discuția, astfel că decizia finală a fost: termoizolare cu firma lui Horațiu cel făr de frică Gorbonov, patron al firmei Hora Termoizolații SRL, în baza unei oferte de juma de pagină, prin care toate apartamentele, indiferent de 2 sau 3 camere plăteau aceeași sumă: 2600 lei. (va continua)

termoizolare, intro (ep. 0)

Asezați-vă bine în fața monitorului, luați-vă o cafea sau un ceai și niște biscuiți cu ovăz și pregătiți-vă de serial. E o tragi-comedie, cu accente absurde (ați citit Kafka la viața voastră?) și care încă este work în progress. La anumite faze o să vă tăvăliți pe jos de râs… aș face și eu la fel, dacă nu aș avea unul dintre rolurile principale. Stați confortabil? No bine, imaginați-vă metropola Brașov. Cel mai frumos oraș din România! Cel mai verde! Cel mai de poveste! Dacă Brașovul nu ar fi, nimic nu v-aș mai povesti. Și acum dați zoom pe un bloc oarecare din metropolă. Gri, din anii 50 (sau să fi fost 60?). Comunist. Deh, telenovelă est-europeană. Acesta este un bloc liniștit, care își trăiește viața cu aceeași rutină în fiecare zi. Copii trec spre școală pe lângă el, pensionarii merg la piață, mașinile își caută locuri în parcare, păsărelele ciripesc și nimic nu pare a spulbera viața idilică a unui bloc gri din metropola brașoveană. Până când locatarii azilului se hotărăsc subit că blocul are nevoie de termoizolare. Continuarea în episodul următor