Dincolo de Carpați este o altă lume, pe care puțini dintre noi reușim să o înțelegem. Am petrecut weekendul la Giurgiu, un oraș prin care am mai trecut o singură dată, în drum spre greci. Șoseaua este acceptabilă, de îndată ce ai ieșit de pe centura Bucureștiului și din putoarea care înconjoară zona Glina, plus că sunt numai 50 și ceva de kilometri între București și Giurgiu. Mă așteptam la plăcuțe bilingve – română și bulgară, la un mix cultural, miros de pește whatever. Am găsit în schimb gunoaie la tot pasul, oameni care spun prețurile în bani vechi și o atitudine cam demoralizantă. Distracția tinerilor este să dea ture cu mașina prin oraș (mașini înmatriculate pe la vecini 
) sau să spargă munți de semințe în port (de fapt malul Dunării, de unde se văd blocurile luminate ale vecinilor bulgari, pentru că bărci sau alte chestii similare nu am văzut). Și cum tot vrem în Schengen, taxa de pod este 6 euro la români și 2 euro la bulgari. ieeeiii. Faza tare e că primăria Giurgiu se plânge pe site că zona nu este dezvoltată turistic. Da, nici nu există motive…
dincolo de Carpați, o altă lume
sârma ghimpată îți urează bine ai sosit la Ocna Sibiului!
Auschwitz. Ăsta-i sentimentul când ajungi la Ocna Sibiului, proaspăt redeschisă publicului larg, după vreo 2 ani și ceva de renovări cu bani publici. Străzile au fost împânzite cu lanțuri, lacurile înconjurate cu garduri și sârmă ghimpată, în interiorul cărora patrulează niște domni în vârstă, în tricouri albastre. Că, deh, la români civilizația se face cu bâta. Lucrurile bune sunt parcările asfaltate și scările de lemn, mai de bun simț decât anterioarele… deși, atenție: în unele lacuri scările sunt înșelătoare (de ex. sunt mai scurte în realitate decât ai crede), motiv pentru care am văzut cel puțin o persoană pe cale să se accidenteze (a crezut că este treaptă și a călcat în gol). Intrarea la lacuri costă 12 lei pentru adulți și 8 lei pentru copii (dacă ai ieșit din complex, nu te mai poți reîntoarce). La vecinii de la ștrand, intrarea este 15 lei pentru adulți. Terasele au cam aceleași prețuri (și produse), din loc în loc sunt și dușuri amenajate, toaletele însă sunt cam puține (sau nu le-am văzut eu pe toate). Și, din fericire, există coșuri de gunoi peste tot… mai rămâne ca toată lumea să le folosească. Din nefericire, ai mari șanse să faci baie în apă cu distinși cetățeni de culoare incertă, care se aruncă în apă cu haine de stradă, cu țărani care stropesc în jurul lor (ați încercat niște apă cu sare în ochi??? e delicioasă…) și mitocani sudiști, care nu știu să înjure în gând… nu că aș avea ceva anume cu regiunile și națiile conlocuitoare. Noroc că apa e super ok…
o cetate mică de-aș avea…
Mă gândeam ieri cât de penibil trebuie să fie să ai în patrimoniu o cetate și să o lași să se irosească… Cetatea la care mă refer este singurul obiectiv turistic al Făgărașului (îmi cer scuze în avans dacă mai există și alte obiective și am uitat sau nu știu de ele). Din nefericire, în curând se va alege praful de ea, pentru că nici nu o mai vezi, năucit de turlele bor 
) În fine, în jumătate de oră, pe drum spre casă, mi-au trecut prin minte cel puțin 5 idei de activități, unele generatoare de venituri, care ar putea pune în valoare spațiul cetății (chiar mă bate gândul să testez dacă se pot implementa unele dintre ele). Dilema mea majoră este cui îi folosește situația actuală, în care cetatea efectiv se duce naibii??
partea mai puțin cunoscută a orașului Alba Iulia
Am fost de vreo câteva ori prin Alba Iulia, de fiecare dată cu treabă și cu timp destul de puțin pentru vizitare. Dar nu-mi amintesc să fi văzut în centrul partea greco-catolică a cetății… Cum băieții au accesat fonduri europene pentru a renova tot centrul, mare mi-a fost surprinderea să descopăr o zonă absolut superbă, cazonă, cu iz nemțesc. Renovată și cu o terasă cochetă ar fi un deliciu Probabil mai avem de așteptat… Surpriza numărul doi vine de la porțile habsburgice, renovate și ele, cărora edilii orașului le-au postat un paznic, îmbrăcat de epocă. Din nefericire tipul părea traumatizat de job și avea o mutră de-ți venea să-i plângi de milă… Probabil mai avem mult până vom învăța să zâmbim turiștilor ca în reclama cu Colgate În orice caz, când se va termina renovarea Alba Iulia va merita vizitată (e de prisos să spun că centrul va arăta mult mai bine decât centrul nerenovat al Brașovului… alo, primarul Scripcaru, se aude????)
Partea haioasă a detaliilor arhitecturii habsburgice: domnul statuie are o problemă bahică, care cred că i se trage de la vinul de Jidvei
multe poze
Pentru că într-o zi care începe cu lapoviță și se sfârșește cu un soare nimicitor nu poți face mare lucru, m-am apucat să-mi fac curat pe calculator. Ocazie cu care am descoperit că am tone de poze, care merită făcute publice. Da, mă laud cu ele (am cu ce, vorba aia 
). Lăsăm deoparte constatările deprimante (cele cu mai multe kilograme, mai multe riduri etc) și ajungem la ce-i mai important: în ultimii ani accesoriul cel mai umblat din garderoba mea este… să vedem cine ghicește??? … un rucsac! Serios. Teneșii n-au rezistat la toate călătoriile, laptopurile le-am schimbat, dar rucsacul cel verde este nelipsit. L-am cărat prin atâtea locuri încât mă mir că încă mai poate fi folosit Și pentru că nu pot sta într-un singur loc, cred că e cazul să mă apuc de planificat noi călătorii. Sugestii?
PS: tonele de poze le găsiți pe facebook. Dacă ați dat like aici
dacă îți plac cetățile…
atunci e musai un weekend la Sighișoara. Ultima oară când am trecut pe acolo, cetatea se renova. Între timp este aproape gata și arată binișor. Cam cum arăta centrul Bratislavei cu vreo 10 ani în urmă. Diferența stă în baruri și oameni. Căci Sighișoara de săptămâna asta era ușor pustie… o fi de la criză sau de la altele, nu știu. No, chestii care mi-au plăcut: casele renovate (deși, la fel ca în Sibiu, igrasia a reapărut deja); piața și terasele; plăcuțele, care pot fi folosite pentru treasure hunt. Dacă ai chef de câteva ore liniștite, stat cu burta la soare, băut o cafea și citit o carte, e locația perfectă… și destul de romantică. Ce nu mi-a plăcut – că automobilele urcă până sus (ăstea lipseau), că unul din faimoasele restaurante locale se lăuda cu oferta de praline belgiene (tradițional românești) și senzația de pustiu… Din alt punct de vedere, evaluativ, actualmente Sighișoara transpiră nemțește prin toți porii… începând de la plăcuțe și terminând cu inscripțiile de pe pensiuni. Se pare că soluția e să ne cotropească nemții, altfel nu avem nicio șansă…
la mare în mai
Zilele trecute am profitat de scurta vacanță a alor mei și am fugit, la propriu, din Brașovul înnegurat. Este a doua oară când ajung la mare în extra sezon – data trecută am ajuns la final de septembrie, la un concurs de prim ajutor și am rămas neplăcut impresionată de goliciunea stațiunii, în care până și ultima terasă aștepta să își dea obștescul sfârșit. Anul acesta, zilele libere ale Guvernului m-au prins la Mangalia, un orășel bântuit de +60 veniți la tratament, câini vagabonzi și semințe bulgărești. Idilic ar spune unii… practic, deși sezonul a început la 1 mai, litoralul e gol goluț și arată deprimant. Dar no, cel puțin am putut folosi piscina de la baza de tratament (70 de lei 8 intrări, care puteau fi împărțite între mai multe persoane), am admirat marea și oasele mele s-au bucurat de soarele anemic.
restul de poze sunt pe facebook
șefu’ Aristotel se poate apa mai caldă???
în seara aceasta am fost la piscină, la Agrement (adică sub Tâmpa). chiar dacă de pe dealul celălalt, clădirea prea modernă arată ca pixu’ în mijlocul zidurilor fostei cetăți, trebuie să recunosc că îmi place (în mare) cum a fost renovată. intrarea pentru 2 ore, 20 de lei, deci mai ieftin un pic ca la Paradisul SubAcvatic. plus accesibil ca poziție geografică… deși nu m-am lămurit cum e cu parcarea: există și îți poți lăsa mașina fără probleme sau dacă ține să nu ți-o ridice bine și dacă nu, asta e, bafta ta??? fain spațiul de la intrare, dar prost construit barul – într-o parte mesele și în altul barul. în plus, se fumează. shame on u!!! proaste semnalizări – noroc că e paznicul la intrare și îți zice el pe unde se intră. mici ca naiba și ceasurile de pe pereți, și stickerele, și regulamentele. probabil administratorul a vrut să facă economie de hârtie și lipici dulapurile în care îți lași lucrurile și spațiile extrem de mici în care trebuie să te schimbi nu cred că vor rezista prea mult… în fine, într-un final am descoperit pe unde se intră la piscină, care, după cum mă așteptam este mică și drăguță. dacă ar avea și muzică ambientală ar fi chiar interesant. desigur, dacă în bazin sunt 14 persoane, deja este full și noi ne-am dus la o oră în care erau ceva copii la cursul de înot și în rest, puțini clienți. nu aș vrea să ajung seara… salva-piscină este un băiat simpatic care îți arată unde este dușul obligatoriu de înainte și cred că servește și la barul din interior. una peste alta, acceptabil. doar că… o fi scris stickerul de pe pereți că-s 28 de grade prin zonă, mie mi-a fost frig de am cam dârdâit. m-am încălzit după 10 ture de bazin, dar am revenit la loc, odată ce am stat în același loc mai mult de 20 de secunde… chestia asta nu mi-a plăcut. nici clorul din apă. nici faptul că se fac cursuri de înot în același bazin. și nici apa de la duș, pe care nu am reușit nicicum să o potrivesc: ba venea fierbinte, ba venea rece. și nici rugina de la scurgerile din podea (sunt 3 luni de când funcționează și deja a apărut rugina???). când am ieșit, m-am trezit și eu deșteaptă să întreb de un pliant cu prețurile (că-s muuulte variante) și doamna de la intrare m-a informat că încă nu au așa ceva. deci, promovarea este tareeeeeeeeeeeeeeeeee!!!
în caz că nu mă credeți la faza cu rugina, iaca dovada
PS: să vă mai zic că pe acest site nu există informații despre Agrement??
cum e viața în Eden
Edenul acesta se află la capătul lumii, cocoțat pe un vârf de deal. dacă nu aș fi venit cu mașina, cred că la jumătatea drumului, făceam cale întoarsă. când l-am văzut, am zis: Evrika. până în momdentul în care, pe întuneric fiind, am orbecăit căutând recepția… eu nu știu ce arhitect a avut mintea atât de sucită încât să costruiască această clădire, ușor kitscoasă… apropo, știți cum testați stelele unui hotel?? după capacul de toaletă aici sunt vreo -1 stele, dacă facem abstracție de restul. dar în rest e bine: mâncărică bună și fffffffffffff multă și internet wireless care moare dupa orele 22…
unde e Edenul? în Predeal.
Brașovul medieval
un site nou, destinat turiștilor din străinătate care aleg să viziteze cetățile din județ. mai multe aici.
