Ultima oară când creierul meu total s-a relaxat a fost în Timișoara, anul trecut. Prietena mea a lucrat toată ziulica, eu m-am plimbat, m-am bronzat la un capuccino pe terasă și mi-am lăsat gândurile să curgă în legea lor. Zilele acestea sunt în Sibiu, unde printre altele lucrez. Norocul face să fi prins câteva zile grozave, cu soare, multe evenimente culturale și puțină liniște neașteptată. Mai mult decât atât, am aflat că ni se finanțează încă un proiect pentru copii, ceea ce este o veste grozavă, în lumea deprimantă a știrilor guvernului poc. Da, lumea e neagră și plină de tâmpiți, dar dacă înveți să vâslești printre ei, cu relaxare și o atitudine pozitivă, relaxarea apare cu mai multă ușurință…