cum ne furăm singuri căciula

Profa mea de română din școala generală obișnuia să ne spună să nu îi lăsăm pe colegi să copieze de la noi, că la un moment dat vom înțelege de ce. Eu m-am prins din liceu, când colega mea de bancă lua note mai mari decât mine la lucrările la care mă copia 😀 La nivel de societate, în momentul de față sunt foarte mulți cei care au trecut prin școală dând copy-paste, de la colegi sau de pe net… și-s foarte mulți cei care au permis acest lucru, pentru că, nu-i așa, trebuie să fim ca frații… Și unii și alții termină o grămadă de studii, unele mai fancy ca altele, după care descoperă că dorințele-nevoile-piața de muncă sunt cam paralele… după care apar dilemele și frustrările, intervențiile neamurilor șamd. Mai logic ar fi ca fiecare să înțeleagă de la vârsta potrivită care-i treaba cu evaluarile, cu achiziția de cunoștințe, abilități, atitudini și cu parcursul profesional… că nu ne permitem toți să trăim cu aer sau din moștenirile mătușii… dar ar trebui să fie responsabilitatea fiecăruia. Dacă reușim să facem asta, sistemul educațional rămânesc va reveni la standarde de calitate acceptabile.

În altă ordine de idei, dacă învățăm să fim responsabili, poate vom folosi anumite etichete mai cu bun simț… de ex, oraș de vis, oraș de poveste, capitală verde etc… Asta în timp ce orașul nu este capabil să răspundă la standarde de calitate nevoilor de rang inferior al tuturor cetățenilor săi… ce să mai vorbim de nevoi superioare… cine nu știe la ce mă refer, nu știu ce draq caută aici :))

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s