cititorii de carduri, MISA și săptămâna îngerilor

Această postare face parte din categoria: ce face omul cu mâna lui, se cheamă lucru manual. Povestea: prietena mea m-a invitat ieri la o piesă de teatru în care a jucat, la ITC, în cadrul Săptămânii îngerilor. Poate ați văzut afișele prin oraș, că erau format A2, colorate și (cu siguranță) au costat o grămadă de bani – eu m-am distrat copios pe seama lor, pentru că la organizator apărea ceva organizație cu nume civic, fără nicio legătură cu subiectul în discuție. Organizatorul de drept este MISA – ăi de se integrează în absolut cu sprijinul gurului Bivolaru, care o duce bine mersi în Suedia (sau pe unde moașă-sa o mai fi). Să clarificăm niște lucruri de la început: sunt atee declarată, deci n-am nicio legătură cu subiectul, cred în moș Crăciun (că l-am impresariat mulți ani la rând :D) și am prieteni/colaboratori yoghini de ani de zile (fără să mă intereseze dacă și-o trag în grup, dacă se spală cu urină dimineața pe față șamd). Am acceptat invitația la teatru pentru că venea din partea unei bune prietene, pentru că piesa se pare că a fost scrisă de mătușă-mea, care cică e faimoasă prin Brașov pentru piesele ei și pentru că eram curioasă să văd care-i publicul țintă. Am ajuns la 7 seara, la intrare domnișoare diafane, îmbrăcate în rochii albe, cu aripioare și cu crini în brațe – îți zâmbeau frumos și te pofteau pe scaun. În sală cam frig și publicul împărțit în două categorii: pensionari și pensionare, categoria 1, tineri și tinere – ele arătând destul de bine, ei chei și cam urâței și, culmea, semănând ciudat unii cu alții (știți cum seamănă toți iehoviștii care împart reviste pe stradă? no, același sentiment creepy am avut și aici). La pupitru o domnișoară citea de pe niște foi despre nu știu ce arhanghel care este, face și drege, în timp ce pe un ecran se proiectau imagini cu îngeri și alte lighioane. (Ăsta cică a fost programul în fiecare seară). A urmat o demonstrație cu muzică, dans și ceva meditație: un nene care părea a avea vreo 2 metri, cu o față de pedofil, îmbrăcat în niște haine cu auriu și albastru a venit pe scena improvizată, însoțit de domnișoare îmbrăcate în alb, s-au mișcat în reluare pe o muzică înfiorătoare, după care toată lumea, pe fundalul muzical trebuia să se roage la arhanghelul ț din seara respectivă. Mai puțin eu, care butonam la mobil, în așteptarea piesei de teatru (a trebuit să mai ascult și câteva explicații despre efectele curative ale trandafirului). Piesa a început la 8 și ceva, cu un moment poetic care mi-a adus aminte de cântarea României și de serbările de la grădiniță – fiecare actor spunea câte o pildă, din care probabil trebuia să înțeleg ceva… eu am înțeles doar că sunetistul a fost o loază, pentru că se făcea microfonie; la fel cel ce a pregătit recuzita și a îmbrăcat 2 actori mai sumar, de li se vedea slănina înfiorător. Ăsta a fost doar introducerea. Piesa s-a învârtit în jurul ideii de tăcere, care ar trebui să te facă să relaționezi la un alt nivel cu cei din jurul tău – mai spiritual, mai adevărat – ideea ar fi putut fi interesantă, dar din păcate mie nu mi-a smuls decât niște zâmbete ironice, pentru că scenariul a fost tras de păr, replicile absurde de multe ori și spălatul publicului pe creier mult prea evident. Iar momentele absolut comice au fost cele în care (bănuiesc) că ar fi trebuit să fiu pătrunsă de ideile promovate, de muzica de meditație și de clătinatul lor ritualic. Câteva idei promovate în piesă: persoană plecată într-o călătorie inițiatică, ajunge pe o insulă cu o cultură superioară, unde oamenii nu se mai exprimă prin cuvinte, ci telepatic (cititori de gânduri – eu le-am zis cititori de carduri); nu contează frumusețea exterioară la iubita ta, ci sufletul șamd (să vă zic că toate actrițele arătau sexi, în timp ce ei aveau niște mutre de looseri? :D); personajele nu știu să vorbească, dar știu să scrie (de ce naiba au nevoie de scris dacă-s așa de talentați?); străinii veniți pe insulă, care nu au putut renunța la sentimente negative (furie etc) s-au autoexilat (auto-discriminat) pe altă insulă. S-a terminat piesa, s-a mai pus încă o dată muzica execrabilă și toată lumea a meditat în picioare (mă uitam în jur, de pe scaunul pe care care n-am catadicsit să mă ridic, că păreau toți în transă – asta apropo de secte și modalitățile de spălat pe creier) – după care au primit fructe gratis (ca la convenția psd :D) și s-a încheiat cu free hugs (moment în care m-am tirat afară, împreună cu prietenul prietenei mele). Acum, am văzut vreo câteva piese de teatru la viața mea, am făcut piese cu voluntarii, am modificat scenarii, am regizat, am aplicat jocuri culturale cu procesare de 2 ore, deci atunci când emit păreri o fac în cunoștință de cauză: piesa a fost slăbuță, jocul artistic idem; spălatul pe creier se face atât de evident (și de prost), încât neuronii mei au fost insultați. Mai trebuia o invitație finală la sediul din strada x și solicitarea pentru o donație și tabloul era complet. Dar cred că merită o experiență de genul ăsta, o dată în viață, pentru a decide în cunoștință de cauză despre prostiile altora. Faza cea mai ciudată însă s-a petrecut în această dimineață: prietena mea m-a sunat la telefon să-mi ceară printre altele să nu menționez că MISA este organizatorul evenimentului, că, doar știu și eu ce imagine proastă are mișcarea etc… Mă întreb: există vreun prost care nu știe cine-i organizatorul acestui eveniment (în afară de babele care se uită doar la otv)?? Își imaginează cineva ca e o chestie organizată de BOR sau altă biserică oficială? Am făcut o căutare rapidă pe google: Săptămâna îngerilor 2011 – mențiunea despre MISA apare pe pagina 2, Săptămâna îngerilor – pagina 1, Săptămâna arhanghelilor – pagina 1. Dacă adăugați MISA în cautare, sunt peste 60.000 rezultate, începând cu primul de pe pagină. Deci, să fim serioși! Dar încep să mă gândesc serios că undeva ceva e putred rău de tot.

PS 1: neamul meu nu a fost prea încântată să mă vadă la față și a declarat că wow, ce chestie că am venit că niciodată nimeni din familie nu a venit să-i vadă piesele. Maică-mea zicea azi că niciodată nu a invitat pe nimeni la piesele ei… yap, dânsa promovează armonia maximă și nu-i deloc ipocrită :P… dar mă gândesc că ea fiind moașă de cititori de carduri o fi trimis invitația telepatic, doar că restul nu s-au prins :)))))

PS 2: după această postare, s-ar putea să am o prietenă în minus. Îmi asum riscul.

Advertisements

3 thoughts on “cititorii de carduri, MISA și săptămâna îngerilor

  1. Pingback: țapa cu yoga românească | claudia

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s