Turcia, ep. 2: miros de mare

DSC_0114

Chiar dacă iubesc munții, recunosc că mă simt mai confortabil în zone cu mare, nisip și +25 de grade 🙂 Întâmplarea a făcut să mergem la un curs internațional, în Turcia, în vârf de munte 🙂 Însă cele 2 zile și ceva cumulate în Istanbulul înconjurat din toate părțile de apă au balansat situația…

Mirosului de apă i se alătură cel de pește, destul de puternic pe alocuri. Combinat cu izul de gunoi s-ar putea să îți dea ușoare dureri de stomac și cap… Este plin de mini-porturi, pentru că este mai ușor să te deplasezi cu bacul dintr-o parte în alta, decât cu mașina (mda, traficul este înfiorător). Seara zona se umple de vânzători ambulanți, care vând, ce altceva decât pește? Ei se alătură numeroaselor restaurante care-și găsesc ușor mușterii, pentru că turiștii sunt un du-te-vino.

Revenind la gunoaie, turcii ăștia nu prea știu ei cum este cu standardele UE sau nu prea le pasă :)) Toate zonele prin care am fost sunt foarte murdare și pentru că se construiește în draci, este plin de moloz peste tot. În comparație, Valea Prahovei și Brașovul mi s-au părut la întoarcere o mică Germanie 🙂 Bine, starea nu a durat decât maxim o zi…

DSC_0828

Din motive neelucidate, turcilor le plac pisicile… peste tot e plin de maidaneze, care primesc mâncare și apă, cam la fiecare colț de stradă. În Kastamonu am văzut și câini vagabonzi (că tot este un subiect la modă în România). Din punctul meu de vedere mai bine plin de mâțe, decât de șobolani…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s