Mea culpa

Din nou am uitat vorba de la începutul anului cu: vorbim mai puțin (și comentăm deloc sau în gând). Pentru că citesc și văd atât de multe absurdități încât nu pot să nu reacționez. E absolut normal dacă vrei să schimbi lucruri în jurul tău să reacționezi. Societatea nu va fi niciodată statică, că nu este un tablou de Van Gogh. Ea se mișcă, se modifică, se tranformă. Iar tu trebuie să fii capabil să te adaptezi vremurilor actuale. Până la urmă asta este cea mai mare capacitate a organismelor vii. Adaptarea. Îmi pare rău însă când văd că lucrurile tind să meargă doar spre rău, când oamenii sunt atât de blocați în realitatea lor zilnică încât nu se mai pot bucura de nimic. Până la urmă care este scopul pentru care trăim?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s