Welcome home!

Profi. 2 paznici. Unul își suflă nasul pe zona de la intrare, de după casele de marcat. Al doilea se plimbă vigilent (sau plictisit??) printre rafturi, țanțoș ca un cocoș. Mă îndrept către raftul cu lămâi și aud lângă mine un individ care zice: doamnă, nu îmi cumpărați și mie o pâine? arătând către mine cu pâine din mână. Bărbat zdravăn, două mâine, două picioare, pantaloni curați pe el și o geacă de iarnă hâroasă. Zic nu și îmi văd de lămâile mele. Până mă plimb eu prin magazin a mai abordat vreo 2-3 persoane, toate refuzându-l grațios. Mă așez la coadă, în spatele meu aud cum individul își spune poezia unei cucoane care se așează după mine. Vai zice ea, n-am decât 5 lei… dar doamnă, o pâine, blabla… bine, stai să văd ce bani mai am pe card. Tipul îi dă pâinea după care îi explică că o va aștepta afară… mamăăăăăăăăă ce strategie de vânzare are ăsta și experiență, te apucă invidia nu alta. Doar că pe mine m-a apucat un mic episod de furie. Că na, sunt tocmai venită de pe meleaguri străine, după o călătorie în ultimul avion cu niște neaoși jegoși de pușcăriași care fură din buzunare prin Franța și fac scandal când se întorc acasă, ca să știe toată lumea ce români sunt ei… Drept urmare m-am trezit întrebându-l pe tipul de la casă dacă mai nou în Profi se cerșește în magazin… Nici nu apucă ăla să răspundă că o aud pe cucoana din spate cum comentează: da, dar ăia sunt buni psihologi…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s