Pas cu pas

editura Curtea Veche

editura Curtea Veche

Este numele cărții scrise de Klaus Iohannis, apărută la Editura Curtea Veche. Pentru majoritatea dintre voi va fi probabil mai plictisitoare decât Ion și Răscoala, pe care a fost musai să le citiți pentru bac. Pe mine m-a binedispus, cel puțin prima parte în care domnul Iohannis povestește despre viața sa și despre parcursul său profesional (cea de-a doua parte, cea politică, am frunzărit-o doar, pentru că este în mare plină de mesaje pe care le-am citit deja, în campania electorală). M-a binedispus din două motive: primul, pentru că m-a făcut să trec prin propriile mele amintiri ale anilor petrecuți în Sibiu. Pentru cine nu știe am locuit și lucrat în Sibiu între 2001 – 2008, perioadă care a coincis cu proiectele majore ale primarului Iohannis din primele 2 mandate și cu pregătirea și apoi implementarea Capitalei Culturale Europene. (Din 2008 continui să am proiecte în Sibiu, dar momentan sunt direct proporționale cu finanțările primite.) În timp ce primarul renova centrul istoric, eu renovam sediul organizației de la vremea respectivă; el inova la nivel de administrație, eu cream rețele și servicii în domeniul social privat. Prima gafă pe care am făcut-o în viața mea profesională la un eveniment a fost legată de primar 🙂 Am trăit toate schimbările, toate renovările, toate evenimentele și am învățat să apreciez cultura și să mă îndrăgostesc de stilul sibian. Din punctul acesta de vedere, cartea punctează diferite momente, statistici considerate relevante pentru cariera sa profesională, trasând în același timp firul logic al strategiei de dezvoltare și viziunii omului politic Iohannis. (Dacă mi-a fost destul de ușor să pricep logica administrației sibiene, uneori mi-e înfiorător de greu să o pricep pe cea brașoveană, care mi se pare după cum bate vântul…). Cel de-al doilea motiv este legat de omul Iohannis: o persoană banală, normală, obișnuită, care și-a dorit implicare, a fost capabil să aibă o viziune de dezvoltare și care a profitat de oportunitățile care i-au ieșit în cale. No bine, lucrul acesta m-a făcut să mă gândesc la toate solicitările jurnaliștilor de-a lungul anilor de a le furniza cazuri de oameni extraordinari…. de câte ori nu m-am frustrat pentru că oamenii normali și banali, care își văd de lungul nasului și își fac meseria profesionist nu fac rating… la naiba, ei nici măcar nu există  în viziunea unora. Dacă nu ți-ai tăiat venele sărind printr-o prăpastie sau nu ai iq mai mare decât al lui Einstein, ești irelevant. (Chestie care distorsionează cumplit sistemul actual de valori și care pune o presiune incredibilă pe oameni, care au uitat că viața este formată din bucurii mărunte și nu din lucruri extraordinare…)

Nu este cea mai bună carte pe care am citit-o vreodată, n-am stat cu sufletul la gură să aflu care e sfârșitul (bănuiesc că nu ăsta este mesajul unei cărți memorialistice), dar mi-a făcut plăcere să îi parcurg paginile și aștept cu interes mandatul de președinte.

PS: M-a super-amuzat paragraful în care spune cum după ce i-a scos pe psd-iști din CL a fost liniște și s-a putut ocupa cum trebuie de proiecte :)))

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s