Amestecate, culturale

Dacă dai un search pe google despre Cumințenia pământului, celebra statuie a lui Brâncuși pentru care, în teorie, Ministerul Culturii a lansat o subscripție publică din 11 aprilie, nu vei găsi decât știri, mai puțin un link către pagina pe care ai putea face, în practică, o donație. Recunosc că asta mi se pare genul de cauză pentru care dai bani dacă te interesează cultura sau opera în sine- și știm cu toții că pasionații de artă dau sume indecente pe piese mult mai jenante decât opera lui Brâncuși. În plus ministerul a supralicitat cu o temă naționalistă, atât de dragă nouă, cel puțin pe net și/sau declarativ, caz în care portofelele multor băștinași ar trebui să se deschidă cu aceeași viteză cu care se deschid pentru o iconiță nouă cu arsenie boca pentru bordul mașinii… No bine, și unde dăm totuși banii??? La un moment dat găsisem o știre ascunsă pe site-ul Ministerului Culturii în care apărea un număr de cont; între timp am aflat că s-a găsit și o firmă de publicitate care să gestioneze campania de comunicare… că, deh, până în septembrie, poate ne mobilizăm și noi…. Asta arată de fapt care ne sunt competențele în domeniu de instituții publice și ministere. Că este greu al naibii să pui un link pe pagina principală a site-ului către o altă pagină, pe care postezi un cont, un număr de telefon dedicat de donații și niște butoane de donat online… da, lucrul asta nu-l face nimeni în România și nici nu există organizații cărora să le ceri ajutorul… Dar e mai mișto să ceri bani în comunistul clasicul mod al faxurilor către alte instituții cu “bagă șefu niște coco să ne cumpărăm statuie nouă”. Motiv pentru care și dacă aș fi vrut să donez, mi-a trecut.

Din ograda aceluiași minister, urmăresc cu amuzament scandalul de la opera București legat de balerini, care se învârte în jurul competențelor și al banilor. Atâta vreme cât oamenii au contracte pe termen nelimitat și fără obiective de performanță, că deh, instituție publică culturală, deci salarii mici, calitatea actului artistic și mai ales al dezbaterii conceptuale este cel pe care îl vedem în aceste zile, la nivel de negocieri între țațe. Printre rânduri eu am înțeles că de fapt artiștii apărați de sindicate sunt habarniști în ale limbii engleze, ofticați de salariile altora și total dezinteresați de public și calitatea muncii lor, cât despre multiculturalitate…. ce e aia??? Și lucrul ăsta se întâmplă într-o capitală europeană, nici nu vreau să mă gândesc cum o fi prin provincie…

Ultima despre cultură, în context de Școala Altfel, programul de educație – oarecum – nonformală, aflat dacă nu mă înșel în anul al 5-lea și într-o moarte clinică care a generat o tonă de comentarii pe net despre vizitele cu kinderii la McDonalds și mall. Ceea ce eu am înțeles prin acest program este o săptămână care să vină în ajutorul acumulării de competențe pentru kinderi, în special în zonele care nu pot fi acoperite prin programul normal de școală – de ex. partea de soft skills, de comunicare, de socializare, de relaționare, etc, program care ar trebui să fie individualizat, lucru extrem de greu de făcut în contextul educației actuale. Din acest punct de vedere eu una pot transforma o vizită la mall, inclusiv la McD într-una cu multe obiective de învățare și punct de pornire pentru o grămadă de discuții. Nu știu dacă lucrul ăsta s-a și întâmplat, dar cred că uneori cei de pe margine comentează mult și prost, în loc să-și vadă fiecare de ciorba lui/ei. Din alt punct de vedere cred că Școala Altfel din păcate nu a reușit să-și atingă adevăratul ei potențial și cât de curând va dispărea din peisaj.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s