O tristețe de radio

Anul ăsta cred că va deveni în istoria personală anul în care voi renunța să mai ascult radiouri românești. Este printre cele mai triste lucruri întâmplate (spre deosebire de renunțatul la tv cu vreo 10 ani în urmă, care nu mi-a produs nicio traumă, doar hohote de râs când sunt întrebată ce fel de specie extraterestră sunt de pot funcționa fără…), pentru că radioul meu este deschis tot timpul, la concurență cu laptopul 🙂 Fac abstracție de muzica rulată, care am impresia că este aleasă să rimeze cu iq-ul iepurilor, dar animația și interviurile sunt o insultă pentru orice persoană cu un neuron funcțional… ah, da, sunt ascultător de Radio 21 și Kiss FM – deci nu discutăm de Zu sau Super FM :)) Sincer nu pricep cum am reușit să ne transformăm într-o nație plină de tâmpiți… sau poate așa am fost tot timpul, doar lucrurile sunt mai evidente atunci când ajungi să te compari zilnic cu alte nații. În fine, poate de asta nu trebuie să ne mai mire nimic. Nici discursul politic, nici cel civic, nici chiar minciunile, dezinformarea constantă și aburelile prezente la orice nivel din societate.

PS: am ascultat mai devreme pe BBC un interviu cu Damian Lewis – super decent și haios, care spunea că viața personală e de domeniu privat și asta e și mă gândeam la ultimul interviu auzit pe Kiss cu ceva țoampă de vedetă autohtonă care se lăuda cu “brățăricile” luate de la nu știu ce mănăstire în vacanța privată… bleah bleah bleah.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s