Despre învățare

Nu știu cât este de relevantă dezbaterea despre blonda care a decis împreună cu bărbat’su să-și țină copila acasă și să o educe cu mânuțele proprii. Desigur pare puțin șocant, dar cuplul respectiv are 1, suficienți bani să-și permită meditații și cursuri private de tot felul, 2, nivelul intelectual pentru a nu-și abuza copila doar pentru o fiță personală (să sperăm) și 3, contextul în care se poate folosi de legislația actuală care nu incriminează homeschoolingul, dar nici nu-l recunoaște (decât ca excepție în cazul copiilor cu dizabilități complexe). Singul lucru care mă irită maxim la vedetele locale este faptul că dacă tot își fac publice deciziile private, pentru capital de imagine – că, să fim serioși, de ce ar trebui să ne intereseze pe noi dacă merge sau nu la școală fiică-sa lui Nălbaru –  ar putea măcar să își asume rolul de moderator și/sau activist comunitar.

Însă este foarte relevantă o discuție lungă și elaborată despre învățarea actuală și despre competențele necesare copiilor pentru a se adapta societății în care vor trăi și pentru a fi adulți responsabili, reușiți și fericiți. Știți voi, clasica întrebare “încotro?”.

Adevărul adevărat este că dacă nu vom adapta metodele și conținutul învățării la realitățile vieții de azi și/sau mâine vom continuă să ne frustrăm la maxim pe tema educației și în plus vom scoate eșecuri pe bandă rulantă.

De exemplu ce sens are să pui kinderii să memoreze informația atunci când ea se găsește la două degete distanță (pe bune, scoateți telefonul din buzunar, dați cu degetul pe ecran, deschideți google, tastați cu al doilea deget ce vă interesează și voila, aveți informația)? Odinioară era ok să reții cât mai mult căci informația o găseai ascunsă prin birouri sau la bibliotecă și atunci cu cât memorai mai mult și mai repede, cu atât era mai bine. Chiar și atunci era relevant să discerni între date de tot felul, să sumarizezi, să extrapolezi etc. În ziua de azi a devenit însă standard minim să știi cum să ajungi la informația reală. Se predă la școală așa ceva?

Eu am învățat să lucrez pe computer spre finalul liceului și am fost încântată la maxim că mi-am tehnoredactat singură lucrarea de licență la finalul celor 4 ani de facultate, în corel. Înainte de a învăța windows, am învățat dos că așa era pe vremea aia. Până a trimite mesaje pe facebook, am trimis scrisori, faxuri, emailuri. M-am născut cu telefon fix, cu disc și cu mașină de spălat manuală și a trebuit să învăț pas cu pas să folosesc tehnologia. Copiii de azi au șansa de a se naște într-o societate tehnologică în care marea majoritate a lucrurilor sunt făcute să îți ușureze viața. E stupid să îi înveți powerpoint, când ăștia micii fac deja filmulețe și prezentări interactive pe aplicații de telefon mobil. E și mai absurd încă să nu folosești tehnologia în procesul de învățare și să continui să predai cu metode din anii 80. Sau să le cumperi profilor logistica, dar să nu le furnizezi consumabile (computere care nu pot fi folosite decât parțial pentru că nu au soft pe ele, tablă albă dar fără markere, copiatoare fără hârtie și toner șamd).

Continuăm să îi pregătim pe ăștia micii pentru o societate cu fabrici și uzine sau îi vrem pe toți mici antreprenori? Îi vrem sportivi și pasionați de cultură și artă sau mici roboței executanți? Vrem să rămână la nivelul asigurării nevoilor personale sau îi vrem să ajungă la nivel de autorealizare? Îi pregătim sau nu pentru o societate globală multiculturală? Îi învățăm de toate și nimic? 🙂

Ahhhhh, dar stai că până la urmă și partea asta are de-a face cu “încotro?” vrem noi ca societate 🙂

via pinterest

via pinterest

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s