Problema cu titlurile

În momentul în care oferi un titlu, crești automat așteptările vis-a-vis de chestia respectivă. Și când chestia nu se ridică la nivelul așteptărilor, realitatea te lovește în cap, stomac și alte organe precum Van Damme Jackie Chan își lovea adversarii prin filme…

O noapte de cazare în Timișoara, oraș faimos românesc care peste 5 ani va fi capitală culturală europeană, deci va trebui să cazeze hoardele de turiști care vor da năvală pe Bega. Hotel de 3 stele cu 74 de camere, cu vreo 10 locuri de parcare (nu știu care o fi standardul internațional, dacă este o mașină de cameră sau la 10 camere, dar promit să cercetez subiectul) și poziționat într-un cartier în care se parca pe toate locurile posibile și imposibile, inclusiv pe trotuar și tot nu aveai unde parca. Cu o pisi la recepție care se trăgea de șireturi cu majoritatea clienților…

No bine darling, nu pricep de ce te miri atât, când nesimțirea este noul standard de calitate. 🙂

Mă mir, căci nu înțeleg care-i tâmpitul care nu pricepe că în servicii, servim clienții. Cu respect în primul rând și încercând să le rezolvăm nevoile și dorințele.

Căci la ce contează gresia ta de pe pereții din baie, dacă ai o cadă de duș care nu face față cantității de apă? Dar dacă ai dușuri care se scurg în baie și ulterior în holul tău cu mochetă proaspătă?

Cum naiba să setezi clima din cameră la 30 de grade, când afară sunt zero grade, în condițiile în care temperatura de dormit este între 18-22 (google it darling, dacă nu mă crezi pe cuvânt)?

De ce să-ți chinui turiștii din hotel cu muzica evenimentelor din restaurantul de la parter? Sincer nu știu cine ar vrea să organizeze evenimente cu frigiderul plin de înjurături de la persoanele pe care le deranjează implicit, pentru că un pulifrici de patron a făcut economie la zăpada de izolat…

Și sincer, poți să ai hotelul cu turnulețe și tencuit cu aur, dacă recepționera și restul personalului sunt niște grețoși te caci în el hotel!

Eu am avut impertinența de a întreba unde-i prăjitorul de pâine pe unicul chelner, rupt în dinți de somn, dimineața la 8 și am crezut că-mi sare la beregată :))) N-am mai îndrăznit să întreb de ce nu au apă sau suc la micul dejun, că-s convinsă că mi-o luam pe spinare, să fiu recunoscătoare pentru cremvurști, că măcar erau calzi 🙂

Poate ar trebui să nu mai autorizăm unități de cazare dintr-un birou și poate ar trebui să le vizităm întâi pe teren – asta-i pentru berbecii de la ANT și cei din primării, OPC și alte instituții similare. Și de fiecare dată când vrem un titlu să ne întrebăm dacă avem cu ce, că degeaba vopsim gardul, turiștii din ziua de azi au o juma de neuron în plus față de cei de acu o sută de ani și un client nemulțumit mai influențează încă 10 articole de blog 🙂 Asta-i pentru berbecii mei din #brasov care au început să sufere de demagogie cronică, chestie mă irită maxim.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s