Sau cum uneori e cazul să lași partidul deoparte și să îți pui prioritățile în ordine.
Puerto Rico a fost măturat de uraganul Maria pe la finalul lunii septembrie anul trecut. Insula are 3,4 milioane de locuitori, plătitori de taxe și impozite de-ai lui “America first”. După ce a trecut uraganul oamenii s-au trezit cu casele mai mult sau mai puțin distruse, după cum le-a fost norocul și infrastructura; fără apă curentă, fără curent, fără rețele telefonice, fără benzină. La mai mult de 3 luni, după contre pe la tv între Trump&friends și oficialitățile din Puerto Rico, după intervenția post-dezastru a lui FEMA, oamenii încă nu au curent și alte facilități; companiile care și-au permis și-au adus generatoare ca o soluție temporară și poate prin vară o să se ajungă la o situație cât de cât pentru toată insula; business-uri închise, turism mort.
No bine, gândiți-vă câte zile ați supraviețui voi la temperaturi caniculare de vară, fără curent, fără frigider, fără aragaz electric sau microunde, fără apă curentă, cu benzina și mâncarea pe rație, și posibil din economii, căci joburile sunt pa…
Cum s-a ajuns la această situație? Infrastructură veche și fără prea multe investiții (penele de curent, vă zic ceva??), companie falimentară (tetkron??), corupție și birocrație (ah, wait, parcă am mai auzit undeva cuvintele ăstea….).
FEMA a declarat că a primit peste 1 milion de cereri pentru ajutor financiar, de la persoane care și-au pierdut casele și joburile; aproape 300 mii de oameni s-au cărat la neamurile din Florida; plus cereri de la oficialități locale pentru reconstruit drumuri, școli șamd. Doar că banii sunt în cantitate limitată, inclusiv piesele necesare pentru sistemul electric și evenimentele extreme sunt din ce în ce mai multe (încălzirea globală, după cum știm de la președintele Trump, este doar un mit).
De fiecare dată când citesc despre ce a mai debitat câte un limbric pesedic (sau pedeli-penelist-udemerist, că niciunii nu-s mai breji) mă gândesc cum va fi la următorul “uragan” de la noi.
claudia 