Round trip: Valea Oltului – Târgu Jiu – Defileul Jiului – Sarmizegetusa- Hunedoara (4)

Târgu Jiu este locul de baștină al lui Brâncuși (mega like), Horațiu Mălăele (like) și Cătălin Măruță (dislike), capitala Olteniei și orașul care își trage numele de la râul Jiu. Turistic vorbind, este potrivit pentru 3-4 selfie și o cafea pe centru, dar nu mai mult…

Capodoperele lui Brâncuși fac parte dintr-un ansamblu monumental ridicat de celebrul sculptor între anii 1937-1938, comandat de Liga națională a femeilor gorjene în cinstea eroilor locali din primul război mondial. Ansamblul se întinde de pe malul Jiului, unde se află lucrările din piatră Masa tăcerii, Aleea scaunelor și Poarta sărutului, continuă cu Calea eroilor și se termină într-o altă zonă verde, cu Coloana fără sfârșit, creată din fontă alămită și oțel.

Lucrările sunt păzite mai nou cu niște gardieni plictisiți și mai acri decât lâmăile mele din frigider (mă gândeam ce diferență este între respectivii și polițiștii din NY care știau să zâmbească, interacționau cu turiștii și nu aveau nicio problemă să se pozeze cu ei).

Unul dintre ei ne-a urlat de la distanță să nu atingem Poarta sărutului, atunci când ne făceam poze – în primă fază nici n-am înțeles ce vrea de la noi… cert este că este una dintre cele mai proaste idei, pusă în practică de administrația locală.

Și mai haios a fost un al doilea care stătea pe o bancă, la răcoare, sub un copac, de unde a trebuit să se ridice chinuit și să meargă până lângă Coloana infinitului, pentru că un grup de pensionari se apropiaseră prea tare de monument, dorind să-și facă poze la baza acesteia…

Eu m-am întrebat dacă Brâncuși a creat monumentele pentru a fi văzute de la distanță sau pentru a trezi oamenilor ceva în sinea loc, care rezultă și din interacțiunea tactilă cu materialele folosite…

Peste râul Jiu trece un pod către o insuliță, care este parțial amenajată sub forma unui parc cu ceva opere moderne, din care nu am priceput nimic (drept e că la ora aia eram toropită de trecerea de la ploaie la căldură). Priveliștea de pe pod ar fi superbă, dacă nu ai vedea gunoaiele din Jiu… În celălalt capăt al insulei se află un ștrand pe care l-am ratat de data asta 🙂

Parcul care se află pe malul Jiului este perfect pentru plimbări și alergat. Desigur e plin de plăcuțe cu “nu ai voie să” (cu role, animale, să respiri etc.) de unde am dedus că localnicii probabil au voie doar la defilări de 23 august… Și mai haios, dinozaurii din imagine aveau un anunț cu “nu ai voie să îi atingi”, că no bine, nu e loc de joacă (dar ce o fi oare???).

Prin centrul orașului mai sunt câteva clădiri drăguțe, cu arhitectură specifică. Tot acolo e locul unde poți bea o cafea sau un cico. Mai sunt vreo două muzee, unul județean cu mai multe secții și un muzeu de artă, dar nu mi s-au părut prea atractive. Mai interesant suna Muzeul tezaurului BNR care se află în zona Mănăstirii Tismana, dar care nu ne-a fost în drum.

Data viitoare o să aflați că vara nu-i ca iarna și dacii nu-s romanii. Sau invers.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.