Tot ce mi-a trecut prin cap #Ucraina (1)

Invazia nu a început în prima miercuri, ci după vreo săptămână. Reacția universală a fost “n-am crezut că va face asta”, în ciuda celor 100 mii de soldați și armament aflate la graniță și a mesajelor belicoase. De asta uneori e necesar să mergi pe strategia de cel mai rău scenariu, că nu se știe niciodată cât de psihopat e celălalt.

Războiul actual nu se mai duce doar pe câmpul de luptă, ci este unul hibrid. Mesaje, poze, luări de poziții, fake news la greu, folosit idioții utili, folosit persoanele care sunt pe statul de plată al rușilor, folosit platforme legale, gen RT și Sputnik, inclusiv grupuri de whatsapp ale refugiaților, folosit hackeri. Mesaje diferite, în funcție de grupuri țintă diferite. Am văzut deja același scenariu în pandemie și legat de alegerile din US. De asta trebuie să găsim soluții legat de persoane care practică dezinformarea cu nesimțire online (se știu ele) și concomitent, să avem un modul educațional pentru populație. Știți voi, inclusiv la tv, pe lângă nu uitați să beți apă, să mâncați legume și să faceți mișcare 30 de minute pe zi și uite cum puteți vedea dacă informația sharuită este adevărată, în trei pași simpli.

Ăștia dau arme la toată populația, păi nu o să se împuște între ei? (de pe la noi) Uite de ce trebuie să avem douăj’ de AK74 în casă, că vin rușii peste tine și trebuie să te aperi (de la republicanii americani). Nu, nicio societate civilizată nu are nevoie să doarmă cu arma sub cap, pentru că își rezolvă problemele folosindu-se de rațiune, nu de pumni și gloanțe. Și nu, nici chiar ucrainienii nu au dat arme oricum, ci celor cu training inițial, din câte am citit; fiind o țară cu un conflict intern activ – separatiștii din Donbas, plus Crimeea la ruși, oamenii se pare că au avut instructaj civic, inclusiv cu arme, pentru că potențialul unui război cu vecina Rusia era cunoscut. Este o diferență majoră de politică publică, de asta noi nu mai avem armata obligatorie de vreo 15 ani, pentru că avem o situație politică diferită.

Globalizarea, care înseamnă că toată lumea cumpără și vinde la toată lumea și este interdependentă poate detensiona stările conflictuale și forța părțile să se gândească de zece ori înainte. Mă rog, cu excepția cazului în care rusul are creierul varză de la prea multă votcă băută și îndoctrinare.

Cum stau românii la capitolul patriotism? No bine, am citit ceva comentarii, n-am avut răbdare pentru toate, dar sunt cam două linii de argumentație: nimeni nu crede că vreunul din șefii statului va lupta pentru patrie, în caz de ceva (nasol); majoritatea s-ar cam căra prin altă parte (nasol, din nou). Dar, ținând cont că aceleași persoane nu cred că NATO ne va apăra, în condițiile în care băgăm bani și Geoană este adjunct pe acolo, nici nu știu ce să mai zic, decât că am crescut o societate de nihiliști și naysayers.

Este foarte frumos spiritul de a ajuta și voluntaria, dar haosul uneori poate să încurce, în loc să ajute, chiar dacă intențiile sunt bune. Avem nevoie să construim structuri civice de suport pentru situații diverse și să întărim capacitatea celor existente.

Brandul de țară aplicat: mai toți refugiații vor în Polonia sau vest, nu în România.

Partea neagră a războiului nu sunt doar atacurile cu arme letale asupra zonelor civile ci și chestii (aparent) mai mici, precum șpaga cerută la graniță refugiaților sau rasismul față de străinii care au fugit din Ucraina. Ca să nu mai spunem de anunțurile cu aveți grijă, că traficanții de persoane sunt în pole-position.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.