Se declasifică hoteluri prin România?

Mobilier uzat fizic. Instalații care nu merg corect – bateria de apă de la chiuvetă, clapeta de la toaletă, care curge în continuu, dacă nu nimerești poziția corectă. Mochetă murdară. Bec care nu merge. Buton de lift care merge doar la a patra încercare. Veselă spartă. Personal necalificat. Plastic. Gunoi care nu se colectează selectiv. Gândaci. Mâncare neconformă. Bar de interior închis. Bar exterior cu program de la ora 9, care deschide la 12. Etc.

Toate acestea sunt 1, motive pentru amenzi majore date de instituțiile abilitate, 2, închidere a hotelului sau a zonelor problematice până la remedierea lor și 3, declasificare.

Hotelul President din Băile Felix, despre care am scris ieri, o fi avut 4 stele la deschidere, dar în condițiile actuale, cu remedierea problemelor, are maxim 3.

Lucru care duce la următoarea discuție, despre cum se acordă clasificarea în România și internațional și ce înseamnă de fapt 4 stele.

La noi în țară fostul Minister al turismului, cu ce a mai rămas din el, este instituția abilitată să certifice nivelul de calitate al unui hotel, în baza unei legislații din 2013, actualizată anul acesta cu un paragraf legat de apartamentele închiriate în regim hotelier a persoanelor fizice. Practic hotelul completează o cerere standard, în care bifează facilitățile pe care trebuie să le ofere și dacă are 140 de puncte, primește 4 stele. Există o listă cu criterii obligatorii, unde regăsim dimensiunile camerei și patului, cosmetice, lenjerie, etc. și o listă din care hotelul trebuie să ofere cel puțin 15 servicii suplimentare, cu sau fără plată. În epoca internetului, televizorul este obligatoriu în fiecare cameră. Avem descrieri precum “mobilier uniform ca stil, de foarte bună calitate”, dar nu știm ce înseamnă asta. Și din lista de suplimentare, un ghid de hotel sau un animator fac fix 10 puncte, precum o derivație de telefon în camera de baie (ghici ce este mai ieftin?!).

După ce și-a primit certificarea, hotelul poate rămâne fără ea la cerere sau dacă există reclamații majore. Am găsit ceva articole cu declasificări ale unor spații de cazare de pe litoral, dar cred că sunt mai degrabă excepția. Atâta vreme cât nu ai o procedură de monitorizare, fiecare va face ce îl duce capul. În plus, dacă toate criteriile sunt cantitative și nu există criterii de calitate, atunci nu trebuie să ne mire că, de exemplu, cosmeticele de baie sunt de calitate foarte proastă sau că mâncarea este de cantină de uzină.

Diferența la nivel internațional o face fix monitorizarea – controale regulate, unele anunțate, altele cu clienți misterioși, prin care se verifică standardul de calitate.

Un alt lucru absolut stupid este faptul că animația de hotel este privită în prezent doar ca o activitate pentru copii mici. Și nu mai avem ghizi de hotel, care erau omniprezenți acum 30 de ani.

Ultima idee este că, atunci când mediul turistic este calitativ la pământ, și turiștii vor fi la fel. Un fel de legea atracției turistice.

S-ar putea schimba lucrurile? Bineînțeles, dar trebuie voință politică și să renunțăm la clasicul dicton autohton “merge și așa”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.