Prostul s-a grăbit să ajungă la semafor

Avem noi o expresie, ‘se grăbește să ajungă la nonstop’, care îi caracterizează la perfecție pe mulți dobitoci din trafic.

Ultima oară, în giratoriul din 13 Decembrie, un zezvec nu a dat prioritate, ca să facă el primul la dreapta, că se grăbea. Bun. Îl vedem cum accelerează în față și, ghici ce? În maxim 10 secunde a trebuit să oprească la semafor, la biserică. Credeți că a învățat ceva? Nu. A pornit în trombă, a depășit de pe o bandă pe alta, fără să semnalizeze, după care, logic, s-a oprit la următoarea trecere de pietoni, că nu avea pe unde să se mai bage. A câștigat vreo câteva secunde în trafic și jumătate de frigider de înjurături. Și, cu puțin ajutor, moartea nu o să-l găsească acasă.

Nu mai fiți proști în trafic! Orașul e și așa aglomerat, murdar, poluat și stresant și fără prostiile unor șoferi care nu-și merită carnetele de conducere.

Pilula de productivitate: aliniază-ți pantofii, atunci când îi scoți din picioare

Măsura aceasta este dură, dar dă rezultate nebănuite. 🙂

Cu ani în urmă l-am citit pe Shunmyō Masuno și el spunea că dacă vrei să fii zen și să ai o viață frumoasă, să îți aliniezi pantofii atunci când îi scoți din picioare, pentru că dezordinea din minte se arată în picioare. Și că dacă în fiecare zi când ajungi acasă, te descalți și îți pui pantofii în ordine, atunci lucrul acesta îți va crea un automatism pe care îl vei putea replica și în alte domenii ale vieții tale.

O filozofie similară a promovat și celebra Marie Kondo, despre care nu am mai auzit nimic în ultima vreme, pentru că are și PR-ul limitele sale. 🙂

Acum eu variez între haos și ODC, în funcție de ce lucrez, de anotimp, de stare psihică etc. Și, sinceră să fiu, pantofii mei sunt aliniați frumos, din lipsă de spațiu. 🙂 Dar mi-a plăcut ideea de a deveni mai productiv, de la intrarea în casă. Mai ales, acum cu work-from-home.

Turist în Brașov? Citește aici! ⬇

Dacă ești turist în Brașov, poate că nu ar fi rău să iei în considerare și următoarele:

  1. Ne bucurăm nespus că îți faci poze cu toate semnele, pietrele și plantele din Brașov. Chiar și a mia oară când revii pe la noi. Evident că nimeni altcineva nu a postat pe internet poze mai bune ca ale tale, ale tale sunt U-N-I-C-E! Dar lasă naibii telefonul ăla și bucură-te de vacanță! Viața e prea scurtă ca să ți-o petreci ca subiect de amuzament și bancuri pentru băștinașii de la poalele Tâmpei.
  2. Bineînțeles că îți înțelegem dorința de a parca cât mai aproape de centru, dacă s-ar putea chiar în vârful Tâmpei. În definitiv nu e problema ta că nu există locuri de parcare, nici măcar pentru localnici. Și nici că locurile pentru dizabilități sunt cel mai aproape de uși și tu stai doar cinci secunde. Dar nu parca ca un bou, nici chiar la mall. Lasă un număr de telefon în bord, dacă parchezi pe locul altcuiva. Și dacă ai două picioare funcționale, utilizează-le.
  3. Atâta vreme cât continui să cumperi țigănii chinezești din toate bazarurile turistice, care nu au nicio valoare locală, să nu te plângi când peste tot pe unde vei merge vei găsi doar țigănii chinezești.
  4. Dacă vrei mâncare care miroase, are gust și arată ca cea de Mc Donalds, îți recomandăm respectuos să te duci la Mc Donalds. Plus că limonada e ieftină, mare și bună.
  5. Dacă te-ai cazat la Airbnb, ca să faci economie, după care te plângi că serviciile pentru turiști sunt deficitare, ce să-ți zic, uită-te bine la tine în oglindă, că ești parte din problemă.
  6. Ia gunoiul cu tine, nu te spăla pe dinți în Piața Sfatului, folosește peria la toaletă și nu urla ca prostul pe stradă. Știi tu, utilizează cei 7 ani de acasă.
  7. Și mai încearcă și alte locații turistice, hai, nu te-ai plictisit de Brașov?

Dacă ești bun, trebuie să fii foarte bun și dacă ești prost, no bine…

Acesta este paradoxul culturii românești. Dacă ești bun într-un domeniu, nu contează care, este musai să faci performanță, să nu faci niciodată greșeli și să atingi cerul. Sau producția la hectar, după cum ne-au învățat pe noi ai lui CC-PCR. Dacă ești mediocru, no bine, nu e nicio problemă, lumea din jur o să îți caute de cele mai multe ori scuze. Lucrul acesta l-am observat și la nivel micro, și la nivel macro.

Acesta ar putea fi motivul pentru care, de exemplu, Halep în toată cariera ei, impecabilă de altfel, a fost pe un rollercoaster în ce privește admirația fanclubului. Un alt exemplu este USR, care s-a poziționat pe post de premium politics, salvatorul republicii, fără a avea expertiza (cunoștințe + abilități + experiență) necesară în politică și administrație publică și care a dat cu fundul de asfalt de la înălțime… încă își caută organele împrăștiate prin iarba din șanț și superglue-ul care să-l lipească la loc.

Bineînțeles că majoritatea suntem mediocri și sub nivelul mării, așa că empatia pentru alții ca noi este de înțeles. Și oarecum și apetența pentru perfecțiunea pe care noi nu o vom atinge niciodată. Problema majoră intervine atunci când crește admirația în societate pentru mediocri și diletanți, care minează performanța, cu rezultate care arată clar contrariul, în detrimentul profesioniștilor, cărora le sugerăm să mai taie din fițe și să fie și ei la fel ca ceilalți. După care ne plângem că țara e nasoală și că niciodată nu se va schimba nimic pe tărâm românesc.

Aceste companii de tech…

Logica nemaipomenitelor companii de tech: musai să îți faci cont la noi, că altfel nu exiști și normal că e musai să postezi mult, foarte mult și extrem de mult, dacă se poate numai detalii private și jenante, cu multe poze și mult video, din care noi vom face segmentare, ca să-ți băgăm chestii pe gât (na, nu prea știm ce exact, dar inventăm noi ceva în pauza de la plimbat cu trotineta electrică prin sediul firmei) și să facem mult profit (dar nu pentru că vrem noi, acționarii ne obligă să facem asta trimestrial, noi suntem mai puri ca fundul unui nou născut), și na, dacă o să fii hărțuit, poți să ne scrii, avem un roboțel care se va face că îi pasă de tine (haide bre, chiar așa nasol ești să ne deranjezi zenul?) și musai să nu ștergi nimic (relax, nici noi nu ștergem, avem backup și backup la backup [făcut cu ochiul]), pentru ca în zece ani un oarecare de pe net să folosească toate informațiile ca să te hărțuiască (ai o obsesie cu acest cuvânt dude!), dar chiar așa, NOI TE-AM PUS SĂ PUI TOATE CHESTIILE PRIVATE PE NET???!!!!

Acești utilizatori nasoi, care nu apreciază inovația și efortul nostru la dezvoltarea și propășirea societății, ntz ntz ntz…

Analfabeții cu studii superioare vor putea crea noi generații de analfabeți, ura!

Pe lista mea de probleme majore, pe lângă război, trumpiței, încălzire globală și haine din plastic, figurează spațiul de după virgulă. Odinioară mă legam de gramatică, de exprimare, dar să fim serioși, chiar și standardele mele au scăzut considerabil, exemplu ultimele articole de pe acest blog. LOL.

Folosirea spațiului de după virgulă este ultima dovadă a faptului că, indiferent de studii (superioare, chiar), de profesie (jurnaliști locali, anyone?!) sau de nivel de comunicare (oficial, superoficial și de primă bancă a țării), analfabeții sunt o sectă bine înfiptă în structura societății. Vă rog să nu îmi cereți printscreenuri!

Acestea fiind datele, nu trebuie să ne mire că, cităm dintr-un articol recent de pe Hotnews, “Absolvenții de studii superioare pot să predea în școli, fără module de pregătire sau masterat didactic – Proiect legislativ”.

Practic oamenii din minister au descoperit că au o problemă de personal și s-au hotărât să o rezolve clasic, ca la români, coborând standardele sub nivelul mării. Parafrazând din respectivul proiect, dacă ai studii superioare, atunci mai dai un test teoretic de pedagogie și voila, poți deveni profesor.

Acum, tot din experiență știm că studiile superioare în România, chiar și la nivel de master, sunt supraevaluate și că absolvenții uneori sunt incapabili să profeseze în domeniu, darmite să îi învețe pe alții pe subiect. Problema numărul doi este că modulul pedagogic din facultate dura trei ani pe vremea mea și vreo doi acum, dacă am înțeles eu bine. Dacă el este redus la un test teoretic, atunci ceva nu este în regulă. Ori durează prea mult, caz în care trebuie reevaluat, ori vor intra în sistem persoane care habar nu au metode de predare și care vor trebui instruite la locul muncii, proces care va perpetua harababura din domeniu și nu va ajuta retenția de personal. Și nu poți să dai copy-paste de planificări, dacă nu știi ce să copiezi. 🙂

Și această măsură face parte din faimosul program România educată? Caz în care, wtf ppl?!!

Marea problemă a organizațiilor internaționale

Statele, companiile, instituțiile, oamenii și chiar marile organizații internaționale. Toți avem probleme să ținem pasul cu provocările vremurilor actuale. Datorită tehnologiei și globalizării informației, lumea este mai interconectată ca niciodată. Dar, în același timp, se conturează două tabere mari, pro sau contra democrație, plus/minus ceva grupuri obscure și lumea din fiecare tabără tinde către o poziție extremă, negocierea unui consens între cele două devenind din ce în ce mai dificilă. Sunt deja tone de cărți și articole pe efectele dezinformării, ale algoritmilor din media socială, ale trendurilor din politică, dacă vă pasionează subiectul luați, citiți și educați-vă.

Marile organizații internaționale sunt puse astfel în situația de a juca într-un mediu oarecum ostil, în care fiecare mișcare este interpretată și decodificată nu în funcție de misiunea organizației, ci de oportunitatea de a fi folosită de o tabără sau alta. Și, din păcate, momentan văd eșecuri după eșecuri (două exemple: CICR și Amnesty International).

Unele țin de timing și de priorități. Uneori este cazul să te abții sau să te uiți puțin la contextul momentului, înainte de a publica o poză, un studiu sau de a iniția un proiect. Și da, valorile și prioritățile sunt importante, poate acum mai mult ca niciodată.

Altele au de-a face cu structura birocratică și procesele decizionale. La cât de repede și de complicat se întâmplă lucrurile în lume, cred că structurile ierarhice tradiționale trebuie înlocuite cu altele mai flexibile și mai rapide și oamenii de la firul ierbii trebuie scoși în față. Da, este evident că o organizație mamut internațională are altă putere de a face rost de fonduri, de a negocia cu state și structuri internaționale, de know-how despre cum să faci lucrurile. Și da, toate acestea costă, că nu ai cum să menții structuri viabile doar cu inimioare și rugăciuni. Dar trebuie să există o transparență mai mare pe tot circuitul, de la ce vrem să facem, la ce facem, cât ne costă, care sunt rezultatele, care sunt problemele și cum facem să prevenim irosirea resurselor. Și uneori este ok să acceptăm eșecurile.

Ultima are de-a face cu procesul de comunicare. Atât de sterilă a ajuns comunicarea, încât și eu am probleme să mai empatizez cu organizația. Șide aici văd o mulțime de probleme pe teren. Atunci când lucrătorii tăi sunt spulberați de gloanțe sau atunci când lumea nu mai crede nimic din ce postezi pe internet, ai o problemă dude….

Frunza verde

Dintr-o știre despre o licitație sau idee de licitație privind promovarea turistică a României, cu reclame și influenceri, mi-a sărit în ochi un site de promovare a frumuseților naționale, care ar fi urmat să fie miezul din kurtos aka conținutul campaniei. Romania.travel se cheamă și, culmea, habar n-am avut de el, deși regulat fac research pe domeniu din motive de ființă plictisită, cu educație în turism.

No bine, facem abstracție de frunza verde, cu care am rămas de la Udrea – în contextul actual mi-ar fi frică de rezultatul unui concurs de design de sigle, și trecem peste faptul că din 3 useful links, unul duce la o pagină suspendată și altul la pagina albastră a Ministerului Antreprenoriatului și Turismului, unde rapid nu văd nimic relevant pentru turiști, dar sunt niște pozici frumoase. Dar site-ul este mediocru, în ciuda unor (alte) poze frumoase. Și ca să fie totul mirobolant, twitterul nu a fost actualizat din 2017, pagina de insta nu există, youtube are filme de acum 3 ani și singura comunitate relevantă este pe fb, în jurul unei pagini care este local & travel website. Sper că cineva din minister se felicită zilnic pentru cele 20.000 de persoane urmăritoare, este un succes evident…

Așadar, să sumarizăm: într-o țară cu fițe de turism internațional, dar care nu mai are minister dedicat, site-ul de promovare a țării este o frunză verde.

Sper că cineva va actualiza site-ul înainte de a fi promovat de influenceri. 🙂

Amestecate

Păcat de toată tehnologia. Ce folos că în ultimii ani am văzut invenții peste invenții, dacă acestea sunt folosite fără etică și doar de dragul banilor? Din nefericire se pare că orice lucru poate fi folosit într-un mod pozitiv și într-unul negativ, de la ceva nesemnificativ precum ceasuri inteligente și rețete de social media, până la drone și roboței. Faza și mai distractivă este că foarte multă inovație este finanțată cu banii statului, adică ai noștri, ai tuturor. Și folosită ulterior împotriva noastră, pentru ca un xlescu să-și mai cumpere un mâner aurit la iaht. Dacă ceva va distruge omenirea, aceasta va fi lăcomia.

Doza zilnică de prostie. În fiecare zi deschid netul să văd ce prostii au mai apărut. Și nu trebuie să fac aproape niciun efort, că sunt invadată la propriu. Sunt oamenii proști atât de mulți? Hmm, discutabil. Cred că mai degrabă reacțiile la contextul actual sunt deplasate. Sunt ei atât de gălăgioși? Fără globalizarea informației și algoritmii puși pe ceartă, cred că majoritatea ar provocat zgomot cel mult la ei în fața casei. Ne îndobitocim pentru că este mai ușor decât să acceptăm inevitabilul, că nu suntem buricul planetei? No bine, aceasta ar putea fi o explicație.

Dar eu zic că mai avem o șansă. Mă rog, astăzi scrie optimistul din mine. Atâta vreme cât avem două mâini, două picioare și o jumătate de neuron funcțional, trebuie să le folosim și să ripostăm. Suntem foarte mulți oameni ok pe planeta asta, civilizați și cu bun simț. Este absurd să fim făcuți de hoții de buzunare, gașca lui Koch, Trump și alți orbănei, de nulități cărora le-a ajuns vergeturile la nas și de persoane cu probleme psihice.

Vara sanie și iarna car

Până ne mai plângem câteva săptămâni de căldură, verificăm că avem un pulovăraș mai gros pentru iarna asta, că nu se știe, plus niște pantaloni care acoperă gleznele și teneși îmblăniți, dacă ghetele sunt prea nasoale. O plăpumioară de rezervă, că s-ar putea să nu mai fie cu 25 de grade plus, ci cu 19 minus. Niște lumânări, că-s romantice și bune, dacă se ia curentul. Și exerciții psihice și de respirație, pentru făcut față la tăntălăi și dezinformări rusești.

Și nu lăsa pe mâine, ce poți face tu fără statul român. Mai de dreapta de atât, nu știu. 🙂

PS: Musai un borcan de castraveți acri!!!