Despre plastic, numai de bine (lol)

Începem săptămâna cu o dilemă pentru hipsterul din tine: ce o fi mai rău, pielea animalelor din care sunt confecționați pantofii (cresc gazele de seră blabla) sau plasticul din care sunt confecționați pantofii (crește poluarea blabla)??? Să fim vegani primim, dar să nu fie din plastic… și atunci din ce? 🙂

Aveți timp de gândit până la următoarea rețetă dezastruoasă: 😀 Și puteți comenta în gând sau pe unde găsiți articolul. 🙂

Până atunci mai ușor cu spiritul eco pe scări, că dacă nu vrem să fim ipocriți și facem un audit al vieții noastre o să descoperim că situația e cam tragică (și nu mă refer doar la soldăței de plastic sau vibratoare, după vârstă 😛 ).

PS: când terminăm cu plasticul, putem trece la relații economice internaționale, aka produse care nu-s făcute în China (mai există lucruri care nu-s făcute în China??) 🙂

Dezastru în bucătărie, ep. 81 – ciabatta

Zice Chef, hai să facem ciabatta, cuptorul meu coace mai bine decât al tău. În cazul în care nu știați, cuptorul meu este la rândul lui un mic dezastru, arde tot ce prinde. :)))

No bine, zis și făcut, mă deplasez eu la domiciliul cuptorului minune și procesul s-a desfășurat după cum urmează: Chef a făcut ciabatta și eu m-am uitat. :)) Ba pardon, am gustat rezultatul la final, pe cuvânt de dezastru. 😀

Precum la orice rețetă de pâine și aceasta necesită ingrediente măsurate exact (motivul numărul doi pentru care altcineva a trebuit să pună în aplicare această rețetă, pentru că eu nu prea le am cu măsuratul… 😛 ).

Pentru 2 bucăți, am măsurat 385g făină de 650, 7g sare, 38g ulei de măsline, 2g drojdie uscată și 288ml apă la temperatura de 25grade. V-ați pierdut și voi printre atâtea cantități? 😛 Apa cu drojdia, uleiul, făina și sarea, amestecate bine cu o spatulă (sau cu mâna) direct într-o cutie după are lăsate la temperatura camerei 45 de minute cu capac deasupra sau folie de plastic. După cele 45 de minute aluatul se împachetează de vreo 4 ori – câte o dată din cele 4 direcții – după care se lasă încă 30 de minute la crescut; repetat procesul, lăsat încă 30 de minute, iar și lăsat 40 de minute. Presărat cu făină, răsturnat din cutie pe masă, tăiat în 2 bucăți, acoperite cu prosop și lăsate încă 30 de minute. După care trasferate în cuptor, vreo 20 de minute la 220 grade.

O altă modalitate este să aruncați ingredientele în robot (rotunjiți – 400g făină, 300g apă, 7g drojdie/sare, 2 linguri ulei), să le mixați, după care să le lăsați vreo 12 ore în frigider, să dospească încet. Împachetat o dată sau de 2 ori, format, lăsat puțin să stea, băgat la cuptor și voila, aveți ciabatta.

Logic că am băgat în mine până nu mi-a mai trebuit. :)))

Partea bună e că se face relativ ușor și nu necesită nu știu ce abilități avansate în domeniu. Partea proastă e că ai nevoie de un cuptor bun – cu unul prost, iese, dar trebuie să nimerești temperatura și timpul de coacere.

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie 🙂

Dezastru în bucătărie, ep. 80 – plăcintă cu carne

No bine ce să faci atunci când ai fiert niște carne de găină într-o supă, găină care probabil a prins vremurile dinaintea Brexitului? 🙂 Gătești o plăcintă cu carne.

Iei frumos carnea fiartă și o dai prin mașina de tocat. Nu de alta, dar asta e singura modalitate prin care poate fi făcută comestibilă. 😛 Amesteci carnea tocată cu un ou bătut cu furculița și condimente (sare, piper, etc.).

Într-o tavă unsă cu ulei, pui o foaie de foietaj, după care amestecul de carne și deasupra cea de-a doua foaie de foietaj. La cuptor, foc potrivit, vreo jumătate de oră sau până când aluatul este copt.

Rețetă făcută cu mânuțele tale cele două? Nuuu, mânuțele sunt ale mamei. 😀

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie 🙂

Fericiți în România

Vreau să scriu acest articol de când am văzut prima dată bannerul lui Barna, cu fericiți în România. (Și da, va fi un articol lunguț.) Între timp, am zis să filozofez mai puțin și să fac puțină analiză comparativă între bannerele, respectiv paginile oficiale de fb, ale candidaților la alegerile prezidențiale din 10 noiembrie, prezentând și opțiunile mele. (Că de aia e blog personal.) Conform BEC sunt 14 candidați, deși o parte au depus semnături copy-paste și sunt anchetați.

Și eu, la fel ca alții de prin .ro, cred că sloganul lui Barna este supralicitat, pentru că fericirea este un concept total străin băștinașilor. Suntem atât de stresați ca nație, încât nimeni nu se gândește la fericire. Ce naiba mai e și asta? 🙂 Încercați să le spuneți vecinilor & prietenilor că sunteți fericiți, s-ar putea să vă luați și niște șuturi în posterior. 🙂 Pe de altă parte mersi Dan Barna, chiar dacă este un ideal, uneori merită să-l scriem negru pe alb (sau în cazul de față roșu pe alb, nice touch 😀 ). Ajută la normalizare și la exerciții de vizualizare. 🙂 De unde se vede background-ul în training pe zone de dezvoltare organizațională al candidatului. Pagină curățică, link branduit, omul ne zâmbește din poză (o să vedeți că e o mare chestie!)

O să îl voteze pretențioșii ăștia din .ro? Dacă ar fi fost rocada inversă, Cioloș președinte și Barna, prim ministru cred că șansele ar fi fost mai mari, Cioloș are vizibilitate mai mare și e mai carismatic. Pe de altă parte lumea îl știe drept candidatul USR, ceea ce nu încurcă în acest moment (vedeți pe link că nu e Dan Barna, e Dan Barna USR). Pentru mine rămâne o opțiune viabilă (nu, n-am fost plătită pentru a scrie asta), pentru că restul listei este jenibilă și mai prost decât actualii nu are cum să fie. Plus m-am uitat peste CV-ul lui, este o îmbunătățire considerabilă.

Următorul este actualul președinte, Klaus Werner Iohannis. Am avut ocazia să lucrez cu el în Sibiu și cred că într-un alt context ar fi putut să performeze. La vremurile pe care le-am trăit, nu pot să zic că-s încântată de prestația lui anterioară. Pagină oficială, folosită și în campania actuală, ne zâmbește (știe să vorbească fără hârtii și are avantajul înălțimii) și ne spune că va candida pentru o Românie normală. Eu mă întreb ce mai înseamnă normalitatea în ziua de azi, în care instituțiile statului îmi trimit răspunsuri oficiale la sictir, pentru că pot… o fi normalitatea vecinilor mei (mi-e și frică să mă gândesc la asta, brrr), o fi normalul lui Antena 3??? Care-i normalitatea aia, că din păcate, avem slogan de înțeles și de oamenii de la țară, dar nu avem nimic de substanță care să îl susțină (studii, dezbateri, etc).

Dacă, Doamne ferește și păzește, se ajunge la turul 2 cu Iohannis și vreo loază, atunci bănuiesc că știți care este opțiunea.

Viorica Dăncilă, actual prim ministru psd (scriu articolul înainte de moțiunea de cenzură, poate scăpăm de ea…), se luptă pentru fiecare român. Mda, ce să zic, eu am simțit pe propria piele cum s-a luptat ea pentru mine, și, la fel psd-ul. V.Dăncilă ne mai zice de prin alte bannere că e/va fi un președinte muncitor și implicat, mi-au dat lacrimile instant. Bannerul e ușor gri (cu motive tradiționale??), situația actuală din România este însă maro/gri carbonizat către violet cangrenă-negru.

Mi se pare înfiorător că în situația în care sunt destul de puține femei în politică și/sau funcții de decizie, această cucoană să își bată joc constant de funcție. Și de gramatică. Și de economie. Și de legislație. Și de cultură. Și de toate.

Theodor Paleologu. Înțeleg că este unul din domnii care cu regularitate țin să-și dea cu părerea pe net și care s-a decis să candideze. Via PMP, după ce a trecut prin PNL și PDL. Ne aruncă cu scârbă 3 cuvinte pe post de slogan, respect, educație, performanță, ca un absolvent de Sorbona ce este el… Ca exercițiu pot să arunc și eu cu 3 cuvinte în voi: nu, deloc, niciodată. #suntemdesteptidarmulti ne mai spune același candidat, uitându-se urât la noi din poză.

TPaleologu n-a avut bani de un consultant care să îi branduiască linkul paginii, i-o fi cheltuit pe toți pe fotograf…

M-am speriat când mi-a apărut reclama lui Cataramă pe fb. Sincer. A îmbătrânit oribil. Când am mai citit că mai și candidează m-am întrebat dacă Elvila mai există și care or fi mecanismele care îl împing spre a candida. Am aflat rapid din bannerul video: omul vrea peședinte că-și imaginează că așa o să-și crească afacerile. LOL. Fost liberal, are ceva partid no-name și este pe lista celor care au venit cu semnături copy-paste, drept urmare ușor invalide…

John Ion Banu, un nene care a devenit John când a emigrat în Florida și care vrea să înarmeze românii. Yup. Cum o fi strâns semnăturile nimeni nu știe (cu una din cele multe puști pe care le deține?? 🙂 )

Știți toți cum a ajuns faimos dl. Cumpănașu – aproape că îți vine să te întrebi dacă nu a avut un rol în crimele oribile super mediatizate în acest an, oribil gând… De când au început să-mi apară știrile cu el prin feed mă tot întreb dacă nu ne-am intersectat vreodată pe la proiecte… dar chiar dacă s-a întâmplat asta, nu știu nimic de bine despre el. Dacă vă gândiți că reprezintă mediul ONG, nu, nu-l reprezintă. Cu toate organizațiile și coalițiile lui fantomă. Sloganul lui invocă o Românie fără clanuri (inclusiv clanul Cumpănașu? 🙂 ) E pe lista celor cu semnături copy-paste. Și mă apucă frica când mă uit la poza lui…

Eu nu am nimic cu ungurii, dar măi Hunor dragă, Nyasgem! Tradu în moașă-ta și în română, că nu vrei să fii președinte doar în Harcov. Paranteză, toți politicienii UDMR par a fi spălați pe cap și a nu pricepe vremurile actuale și spiritul european. Păcat. Inclusiv de trotinetă.

Ivan din psd, care din 2018 și-a tras partid, deputat prin Parlamentul European. Nu îi ajunge probabil diurna și se vrea acum președinte. Pe lista celor cu semnături copy-paste. Că așa a învățat el la partidul mamă.

Nesimțitul de Diaconu zice că e independent. “Decât” că e susținut de mr. Ponta și Alde, așa-i de independent și cu bună credință. Domn actor cu buletin de București ne arată profilul ăla bun, că nu merităm să-i vedem toată fața, pe un banner gen afiș de film, cu iz comunist… după care ne izbește cu următoarele: ” Un președinte ar trebui să semene cu noi, cu oamenii obișnuiți, să arate că ne respectă, că îi pasă de noi toți și nu să se iubească doar pe sine. Să nu fie cineva care se închide într-un palat bine păzit, făcând numai ce-i trece lui prin cap, ci o persoană pe care să o simțim alături de noi, la bine, dar mai ales la greu.” V-au dat lacrimile? Și mie. Când mă gândesc câți bani a încasat la Bruxelles făcând nimic pentru țară. A fost ministru al culturii în guvernul lui Ponta, dar a fost obligat să demisioneze rapid pentru că era în conflict de interese.

Peia, fost deputat psd, anti-vaccinist, cu semnături copy-paste. Ne zice: sunt român și punctum. La Sovata cu tine! 🙂

Popescu ne zice pe pagina de fb că e cel mai tânăr candidat și că nu are bani de campanie (dar a avut bani de toner pentru semnăturile copy-paste). Vă dați seama că toți vrem un conducător sărac, lipit pământului și cu semnături furate. 🙂 “Dacă nu am avere, dar sunt tânăr, doctor, curat, dornic de schimbare, merge oare să fiu votat Preşedinte?” se întreabă el retoric? (mie îmi aduce aminte de anunțurile cu: discret, curat, caut … 😛 cum a strâns asta semnături, chiar și copy-paste????)

Un alt actor și nenea de la circ, Stanoevici este de-a lui Ponta. România, din nou acasă, zice el… dar stai, a fost plecată România undeva?? Aaaa, de fapt despre el e vorba, că a fost plecat prin Franța. 🙂

Ramona – cineva bagă foarte mulți bani în această blondă necunoscută și susținătoare a referendumului pro-familie. Are înfiorător de multe ads pe fb și i-am văzut autocarele de campanie, super lucioase și branduite prin Hațeg. Este din gașca Voiculescu/ Oprea/ Tudose psd și copiază campaniile de peste ocean. Pentru mine singura chestie care rimează cu această doamnă este cartea aceea faimoasă, Suge-o R…

Ca o concluzie, anul acesta cu o listă de semnături copy-paste candidai bine mersi. Și din câte am auzit – deși nu am cercetat – avea și o alocație. 🙂

Alegerile sunt în 10 noiembrie. Dacă nu o să ieșiți să votați – deși vă plângeți că e nașpa în .ro – nu meritați să fiți fericiți în România! 🙂

Poșta nu moare :)

Pentru prima oară Fan Courier depășește Poșta Română pe piața serviciilor poștale. Dar dacă vă așteptați să moară poșta… ea nu moare, doar se mută la altă companie. 😀

Merg să duc un plic la Fan Courier, ca să grăbesc procesul (dacă completez pe site durează vreo 2-3 zile să ajungă kinderul la mine). Coadă, vreo 3 ghișee deschise (ca la poștă). Clasica discuție între doamna care vroia să trimită colet neambalat corespunzător și tipa de la ghișeu care nu vroia să îl ia (ca la… poștă). La un moment dat vine o altă tipă din spate care urlă opărită: următorul și închideți ușa acolo în spate că e curent (exact ca la poștă :))) )

Unica parte bună e că acum avem smartphone-uri să ne jucăm solitaire pe ele până ajungem la ghișeu.

Dezastru în bucătărie, ep. 79 – budincă de paste integrale și vinete

No bine, acesta este evident un titlu scos din burtă. 🙂 Dar cum să se cheme combinația de paste, vinete și mozzarella? (Dacă aveți idei mai bune, le aștept cu drag) 🙂

Această rețetă seamănă cu lasagna, doar că am pus o cantitate limitată de paste (ai reușit? am reușit!).

Așadar se măsoară fix 100g de paste integrale din pungă, după care se fiert al dente. Nu le faceți praf, vă rog, indiferent cât de dezastru sunteți! 🙂

Înte timp se pregătesc legumele; eu am folosit o vânătă, o ceapă roșie, un ardei și vreo doi morcovi mici; curățate, spălate, tocate, se pun pe foc cu ulei și condimente (după preferințe, sare, piper sau vegeta, busuioc, mentă sau cimbru). Către final, o cutie de roșii în bulion.

În tavă, sos de roșii, după care trei straturi de paste și două de legume. Deasupra mozzarella felii. Sosul ar cam trebui să acopere ingredientele – deși dacă e prea mult, nu ajută.

La cuptor până se topește mozzarella și mirosul din cuptor te face să mori de poftă. 🙂

Este o modalitate creativă de a introduce mai multe cereale integrale în alimentație. Plus o rețetă vegetariană. 🙂

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie 🙂

Cum ar trebui să fie o cameră de hotel în 2019

Ne lăudăm cu turismul românesc și plângem că nu avem turiști străini, bașca mai nou vrem să scoatem de pe piață booking și airbnb (nu că nu ar avea și cele 2 platforme o grămadă de bube, dar asta e altă discuție), dar nu suntem capabili să oferim omului care se cazează un minim de confort. Combinăm leisure cu business și iese o ciulama românească, ca de obicei…

Drept urmare, câteva idei pentru cum ar trebui să fie o cameră de hotel business în anul de grație 2019:

  • să aibă măcar o priză accesibilă și de preferat în aproprierea patului. M-am săturat să caut prize pe sub paturi, etajere și dulapuri sau să plec de acasă cu prelungitoare.
  • lumina din cameră să fie suficientă, nu chioară, în special în hotelul de business… că unii dintre noi suntem acolo pentru a munci.
  • wifi-ul să fie funcțional peste tot în hotel și la aceeași viteză.
  • măcar o oglindă în care să te vezi din cap până în picioare și măcar o oglindă luminată ok, să te poți machia cum trebuie (recunosc, o dată în viață am dat peste așa ceva, în Washington, LOL)
  • uscător de păr (hotelurile fără uscător ar trebui să ajungă la 2 stele, fără discuții)
  • mașină de spălat cu fise și fier de călcat, contra cost
  • birou cu imprimantă care să poate fi folosită contra cost

Nu mai zic de sălile de conferințe, denumite impropriu așa, că-s majoritatea super varză, cu lumină, aerisire și ventilație defectuoasă și cu logistică de 2 bani. Chiar m-am întrebat luna asta dacă prin alte țări lucrează oamenii cu flipchart legat cu sârmă sau cu hârtia prinsă cu 2 șuruburi, cum a trebuit să prestez eu, cu zâmbetul pe buze…