Din dragoste, varianta ro

Vroiam să vă recomand niște siropoase autohtone ca de Valentine’s întârziat autohton, dar nu-mi vin în minte acum decât Liceenii și Buletin de București. După care am realizat că Ștefan Bănică junior este un domn care și-a învinețit nevestele, iar domnul eurodeputat Diaconu este un nene care freacă buha pe mii de euro ai contribuabililor europeni, deci mai bine nu.

Așa că singura soluție, încă un sezon din Mozart in the Jungle :)) Și știți ce? De data asta s-a potrivit maxim, a surprins esența lui ro, așteptări maxime și realitate dezamăgitoare. Cu o diferență notabilă, totuși, Amazon nu face rabat de la calitate nici de data asta și nu îi putem reproșa nimic pe parte conceptuală, muzicală, locații de filmat, idei sau distribuție.

10 episoade x 20 minute, asezonate cu un cocktail sau ceai fierbinte, după caz și tort de ciocolată. Ca să compenseze finalul 🙂

via pinterest

 

 

Advertisements

Un program, un driver, niciun update

De fiecare dată când Win10 își face update-uri, imprimanta nu mai merge. Și de fiecare dată trebuie să o iau de la capăt cu instalat de drivere și setat să nu mai printeze letter (de ce moașă-sa e standardul implicit ltr, anybody???). Și de ce zeii lui moby dick există nșpe mii de variante de drivere pe site-ul lui Canon, toate pentru aceeași imprimantă? Și de ce își face win update-uri cu o frecvență mai mare decât poate creierul meu ramolit să priceapă?

Tot am senzația că la microsoft & friends lucrează niște agarici, frați cu cei din mf & anaf, incapabili să producă un produs decent și că standardul actual e că noi toți suntem lab rats: “gheo e gata softul? păi șefu’ interfața mai are nevoie doar de puțin glitter, dar java, java cam dă rateuri… no ni la el, dă-i mă drumu așa cum e că ne scade acțiunile pe wall street și remediem noi pe parcurs”.

Pe când o să conteze calitatea în detrimentul profitului? Pe când o să avem un program și maxim un update pe an? Nu răspundeți, e retorică :))))

Să spălăm la râu. Sau poate nu.

Mai știți anul trecut când niște doamne din bv promovau pe facebook nu știu ce tradiții cu spălatul izmenelor la râu? În mod normal n-aș fi reacționat cine știe ce – am spălat cu mâna țoale și în comunism, și când stăteam în Sibiu și chiria nu includea mașină de spălat, și mai spăl și acum ocazional. N-am nimic cu activitățile și evenimentele care ne arată un stil de viață din trecut, mai ales dacă ies din sfera muzeografă și sunt combinate cu discuții relevante. Dar am probleme majore cu promovatul reîntoarcerii la epoca medievală. Și culmea-culmilor, în exact aceeași perioadă lenjeria mea intimă năștea un mic scandal pe malul Mării Negre, pentru că fițoasa de mine a refuzat spălatul la lighenaș “cum fac femeile pe aici” și a urlat că dacă nu se rezolvă problema își trimite șosetele cu DHL-ul la Brașov :)))

Acum mă amuz dar la vremea respectivă pe lângă nervi și draci am fost consternată de diferența de civilizație între două orașe relativ de aceeași importanță economică. De asta nu ar trebui să ne mire când citim despre tot felul de inițiative care nu au nicio legătură cu ceea ce considerăm normal – gândiți-vă că nu există nicio dezbatere publică despre nivel de trai, despre ce înseamnă coș minim de supraviețuire, despre servicii sociale sau medicale sau educație șamd. Și, sincer, nu ar trebui să ne mai atacăm când unii și alții ne consideră lumea a treia, pentru că uneori suntem mai rău.

Și dacă tot vreți să se schimbe ceva prin ro, vă rog nu mai validați cu donații sau prezența evenimente despre trecut, dacă nu aduc o plus-valoare prin discuții critice. Că no bine, era frumos în evul mediu, când toți se căcau în mijlocul străzii, și se spălau la râu. O dată pe săptămână. Dar nu cred că acolo vrem să ajungem.

 

SuperTracker

Mai citesc despre unul și altul care au slăbit nșpe mii de kile și recunosc că-s ușor invidioasă. Eu am un target de minus 3 kile de mai mulți ani, dar după se vede, mai repede ajungi pe Everest :))) Partea bună e că trendul este descendent. Partea proastă e că SuperTrackerul se închide.

SuperTrackerul este un instrument online gratuit creat de USDA american, în guvernarea Obama, în 2011, dar care se va închide la finalul lui iunie, în deja faimoasa guvernare Trump. Actualului președinte american i se cam rupe de nutriție, sport și alte cele, fiind un senior supraponderal, cu deficit de atenție și incapabil în a înțelege problemele omenirii actuale. Faza interesantă e că aplicația este integrată în prezent în programele școlare americane, de care o să se aleagă praful cel puțin până la următoarele alegeri.

Mie mi-a folosit SuperTrackerul la monitorizat nutrienți, pentru a vedea ce îmi lipsește din dietă, chiar dacă mi-a fost extrem de greu la început – adică, come on, în fiecare zi să scrii tot ce mănânci, hellooo, cine are timp de așa ceva?? 🙂 Una peste alta a fost una din cele mai utile deprinderi din ultimii ani, de unde se vede că omul cât trăiește învață. De un an și ceva am un jurnal scris, pentru că imunoloaga mea nu a fost extaziată de tehnologie – mi-e mai ușor să scriu pe hârtie, dar procesarea datelor trebuie să o fac manual.

În lunile următoare o să mă apuc de research pe alte aplicații existente – știu că atunci când am ajuns la SuperTracker a fost cea mai bună opțiune din ce exista pe piață la momentul respectiv, alternativele gen loseit sau myfitnesspal fiind mult mai scumpe și/sau ineficiente. Dacă ați folosit deja vreuna cu succes, dați de știre, pls 🙂

Ne descurcăm noi…

Eram la barul de la piscină, când un domn în vârstă a cerut un pahar de apă pentru el. Vedeți mâna asta, zice el, un nebun mi-a scos o venă și m-a tăiat pe piept și mi-a pus un peacemaker. Și, continuă el, bucătarii de pe litoral toți au o boală, să pună o tonă de sare în mâncare. Dar știți, vine și replica mea, puteți să le spuneți că vreți mâncare de regim, sigur se găsește o rezolvare. Apoi ne descurcăm noi…. mi-a crescut puțin tensiunea de când sunt aici, dar… ne descurcăm…

Aceasta este societatea din afara bulei.

 

Dezastru în bucătărie, ep. 2: niște gutui

Rețete pentru dezastre la fel de mari ca mine ❤ Pentru toți ceilalți există site-urile de specialitate 🙂

Ca să vă iasă rețeta, mai întâi de toate e musai să aveți ambianța potrivită: Pink, pus pe maxim și vreo 2-3 ustensile scăpate pe gresie, în capul vecinei de dedesubt (dacă nu aveți vecini, împrumutați!).

Cum s-a născut această rețetă fabuloasă? No bine, m-am săturat de legumele mele obișnuite și am zis hai să fac unele la cuptor. După care mi-au sărit în ochi gutuile de pe masă. Stăteau acolo din toamna anului trecut, de când le-am cumpărat să fac ceva cu ele… Cel puțin la două săptămâni au apărut pe lista de “nu uita gutuile” dar se pare că viața lor pe masă a fost mai lungă decât cea a legislației fiscale a guvernului…

Rețeta vegană cu gutui: cureți niște morcovi, păstârnac, o ceapă (eu folosesc roșie) și 2 gutui, le tai rondele, bucăți mai mari, le arunci în cratiță cu puțin ulei și condimente (nu uita sarea, da 😉 ), pui apă și le arunci în cuptor. Din când în când mai amesteci în ele și – de preferat – le scoți din cuptor când sunt fierte, dar întregi și înainte de a le arde cu totul 🙂 De folosit pe post de garnitură sau fel principal, după caz.

Musai de asortat cu puțină filozofie: ia auziți aici “… meniul este românesc, dar altfel. Ingredientele folosite sunt la rândul lor 100% cele identificate doar în cărți de bucate vechi. Un loc în care uleiul de măsline e înlocuit cu cel de nuci, semințe de dovleac sau rapiță, rozmarinul cu măghiranul iar ienupărul e printre cele mai îndrăgite și folosite mirodenii. ” (citat de pe fb, de la ceva fițoșenie de restaurat local). Adevărul e că măslinele cresc prin ro mai ceva ca bananele și avocadoul :)) Că de uleiul de rapiță folosit pe vremea bunicilor nici nu vreau să mai pomenesc, toate rețetele erau pline de el (sau de ulei de palmier, că nu mă mai ține memoria… ) 😀

Luați cu gutui (dacă n-ați chef de legume, le puteți face lichior) :))