Să se dea câte un leucoplast de persoană

Eu cred că leucoplastul ar rezolva foarte multe probleme din societatea românească.

În primul rând niște leucoplast pe gură, ținut măcar o lună, ar forța niște persoane să dea mai puțin (prost) din gură și să facă mai mult.

Același leucoplast lipit pe degete ar ajuta muuuultă lume să își țină părerile pentru ele, mai ales atunci când subiectele nu au nimic de-a face cu ele. Și să nu mai sharuiască toate tâmpeniile.

Niște leucoplast lipit pe gură și degete simultan ar forța băștinașii să își folosească alte simțuri în descoperit mediul înconjurător… și poate de undeva ar sări și niște empatie gardul…

Dar să se dea câte unul, să ajungă la toată lumea 🙂

Fripturi zburătoare

Flying saucers sau farfurii zburătoare, de la engleză și mâncarea din tub, după anul 2000. O mică eroare de lecție, of course, că de fapt va fi anul 2020 când fripturile, și nu farfuriile, vor fi zburătoare. Da, încă puțin și vom păpa carne crescută în laborator, direct pe farfurie. Nu va zbura de la sfântu j, nici prin alchemie, ci va fi crescută din celule stem. Cu producție la hectar. Și desigur aroma va veni îmbuteliată.

Probabil și mai mult ca sigur că asta va fi mâncarea sărăntocului. Vândută de un număr limitat de companii (momentan zice-se că US/ Israel) – că doar nu oricine e capabil de cercetare – de exemplu .ro se auto-sabotează regulat… Probabil și mai mult ca sigur vom avea varianta chinezească, care va fi la juma de preț.

Bogatii vor mânca papa bun, carnea obișnuită, care va fi super bio.

Vaca va fi tot vacă, boul bou, oaia oaie, capra capră și porcul porc. (O să se mai certe lumea pe carnea de cal și caine? hmmm). Posibil să avem și niște inovații gmo, de animăluțe cu mușchi dublu dezvoltați în timp scurt, care mănâncă doar bobițe de la pungă și se balegă cu parfum. Asta probabil va fi varianta middle class, de fitze.

Dar bogații vor păpa carnea clasică.

Pentru că proteinele din soia vin cu tzatze extra la pachet și semințele în exces te transformă în papagal/ gaiță/ [insert: pasăre]. 🙂 Plus cine poate să trăiască doar cu fasole și mazăre și să nu brexiteze zilnic??

Restul planetei se va pupa pe bot cu animalul, devenit în sfârșit cel mai bun prieten al omului – vreo generație-două – dupa care animalele, câte vor mai rămâne, vor ajunge la zoo, în amintirea vremurilor moderne, acum deja vechi și perimate – și la muzee, pe același raft cu telefonul fix și partidul psd.

No bine, și farfuriile zburătoare? Ele vor continua să zboare pe muzică grecească. 🙂

Dezastru în bucătărie, ep. 64 – salam de biscuiți

No bine și ce avem noi aici? Salam de biscuiți. ❤

Desertul copilăriei, comfort food, de-li-ci-os, toate sunt sinonime pentru același lucru, un desert ușor de făcut, a cărei rețetă am învățat-o în școala generală. Da, am prins un fel de ateliere de gătit/gospodărit de la care n-am învățat mare lucru, mai puțin rețetele pentru salam de biscuiți, salată de beauf și ouă umplute. Plus cum să desfac un fiert de călcat. 😀 (Nu, nu am făcut școala în anii 50…)

1 kg de biscuiți populari (sunt la kilogram, la Auchan), se rup bucățele și/sau se dau prin mașina de tocat (jumi-juma). Într-o cratiță se încălzesc, topesc și omogenizează 3-400 ml lapte, 300g zahăr (sau mai puțin, că biscuții sunt dulci), 3 lg cacao și 250g margarină. Se amestecă biscuiții cu crema, și două fiole de esență de rom. Puteți adăuga nuci, rahat tăiat, fructe uscate. Sau vișine din vișinată. Se rulează batoane în celofan și se dau la rece, în frigider, pentru câteva ore. Dacă vreți să faceți cantitate mai mare, puteți congela o parte pentru mai multe săptămâni.

Nu ai cum să fii dezastru, pentru că dacă ai pus prea mulți biscuiți, mai pregătești extra-cremă și dacă ai pus prea multă cremă, mai adaugi biscuiți. 🙂

Salamul din imagine a fost făcut de maică-mea și face parte dintr-o serie de mai multe încercări, cea mai reușită fiind cea în care procentul vișinelor a fost aproape similar cu cel al biscuiților. :))))

Dacă faceți salam de biscuiți, nu ezitați să mă chemați în vizită. 😀

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie 🙂

Brânză de Sibiu, plata cu cardul :)

Am fost toropită de căldură, recunosc, altă explicație logică nu există pentru faptul că mi-a luat aproape o săptămână să scriu despre cea mai mare realizare a sibienilor. 😀 (Ok, aveam articole programate, plus din când în când mai trece prin vizită senor Alzh) 😀

No bine, a doua zi după ce toată presa a vuit despre minunata inițiativă de plată cu cardul prin piețele sibiene, ne-am nimerit în piață la Cibin. Am cumpărat doar brânză – legumele sunt pe data viitoare – de la tanti din Rășinari, ai căror clienți fideli suntem de vreo 10 ani. Cel puțin.

I-a fost un pic greu până a băgat suma și n-a reușit să scoată bonul, dar oamenii s-au ajutat unii pe alții (foarte frumos), plata a mers, brânza a fost bună și satisfacția clientului nelimitată. 🙂

Of course că am citit pe net despre cum cardurile distrug țăranul român – eu cred că de fapt e chiar invers și că modalitățile multiple de plată sunt de fapt instrumentul care pot aduce mai mulți clienți în piață. În plus ajută la scăderea evaziunii fiscale, una din metehnele românești de care nu putem scăpa.

Frumos ar fi dacă această inițiativă ar ajunge și în metropola super-turistică-depoveste-și-de-vis Brașov.

Dezastru în bucătărie, ep. special – falafel cu tzatziki

Fălafel. Cu tzatziki. Episodu’ 3

Tura asta avem carte la nivelu’ meu de gătit. Adică_carte de bucate pentru copii. Cartea e pentru copii, nu bucatele.

Deci, listat rețeta, luat rețeta (tot americănească, tot în cantitățile lor, da’ parțial tradusă în cantitățile mele) în buzunar și plecat la cumpărături.

Carevasăzică rețeta. Adică rețetele. Că e doo. Și surprizăăăăăă. N-au carne.

Falafel: 400g (13oz) tin chick peas (drained), 1tbsp chopped fresh parsley, 1/2 small onion (chopped), 1tsp of ground coriander, 2tbsp of plain flour and extra for shaping, 1tsp of ground cumin,1 garlic clove (chopped), salt and pepper, 200ml (7fl oz) sunflower oil

Tzatziki: 1tsp of fresh lemon juice, 1/2 cucumber, 1 garlic clove (crushed), 1tbsp of chopped fresh mint(optional), 200g (7oz) Greek or natural yoghurt,

Pe românește, o cutie de 400 de năut, frunze de pătrunjel tocate, juma’ de ceapă tocată, coriandru praf, 2 linguri de făină, chimen pulbere, 1 cățel de usturoi tocat, sare și piper (mai mult piper decât sare), 200 de ml de ulei.

Mno, toate chestiile în afară de ulei le arunci în blender, apeși  pe buton și  aștepți până se fac pastă. Scoți pasta din blender, faci niște hamburgheri, îi îmbraci în făină și-i arunci în tigaie în uleiul încins. Îi lași doo – tri minute pe fiecare parte și-i pui pe ceva să se scurgă.

După care, o linguriță de suc de lamâie, juma de castravete, un cățel de usturoi stropșit, o linguriță de mentă tocată (dacă vrei), 200 de grame de iaurt. Grecesc. Cică.

Razi jumatea de castravete (și acu’ mă întreb ce fac cu jumatea ailaltă) și o storci. Că zama de castravete nu dă bine în țațichi. Aruci castravetele în castron cu zama de lămâie, usturoiu’, menta și iaurtu’, dai cu niște sare și piper peste și mesteci. Și gata.

Se manâncă împreună.

Dacă te cheamă Carmen…..

Vorbești cu mama de copchil vegetariano-vegano-chestie și-ți zice că cu năutu’ din cutie ți se împrăștie falalefu’ prin tigaie, drept urmare mai arunci și doo lingurițe de pastă de susan în compoziție. Că aia se lipește de toate. Și cică are și tone de calciu la portător. Și pentru viitor ții minte să sari peste ceapă. Că se prăjește și se simte și tie nu-ți place ceapa prăjită.

Arunci fălafelu’ în tigaie și te cocoți pe facebuce. După juma’ de mahoarcă îl întorci și te întorci pe facebuce. Ți se pare că ceva nu sună bine în tigaie, te uiți și constați că a fugit uleiu’. Că măgaru’ ăsta mâncă ulei ca o mobră.

Te apuci și mânci și-ți aduci aminte de sărățelele lu bună-ta. Chimenu’ rules!

Poftă mare. Și la vară cald.

Rețetele sunt din a treia carte propusă la cookingbookclubul din mai/iunie  
Ultimate Children’s Cookbook. Următoarea carte apare la începutul lunii iulie.

Dezastru în bucătărie, ep. special – hummus cu ardei roșu

Atîta m-am gîndit și cîcîit la alegerea rețetei de luna asta pînă a venit vara și a ales temperatura de afară numai bună de copt ardeii pe gresia de pe terasă în locul meu:

Humus cu ardei roșu (copt pe gresia de pe terasă)!

Cică merge cu crudități, de exemplu castravete sau morcov, dar așa să-l mînce cine e la cură de slăbire, io o să-l ung pe pe pîine cu gluten că și ce-i prea sănătos strică. 🙂

Avem nevoie de:

-2 ardei roșii (cică tăiați în 4 și fără cotor se coc pe grătar… Fugi, bre, de-aci, i-am copt cu totul și i-am curățat și de semințe după aia că știu io mai bine :))

-400g de năut la cutie, stors și clătit (eu am luat două cutii a cîte 250 g masa scursă și am pus tot)

-2 căței de usturoi, curățați

-30 ml (2 linguri) de tahini / pastă de susan – dacă aveți, dacă nu, vă iese cum mi-a ieșit mie fără 🙂

-sucul de la o jumătate de lămîie

-3 linguri de ulei de măsline

-o țîră de paprică, așa, de ochiul artistului (L.E. după ce am gustat: ba am zis prostii, paprica dă și gust, nu-i numai de formă :)))

Am glumit cu coptul :)))

Ați copt ardeii, i-ați lăsat să transpire într-o oală acoperită (în carte zic să-l lăsăm într-o pungă de plastic, dar noi sîntem ecologiști, așa-i? :)) după care i-ați curățat? I-ați pus cu restul ingredientelor în blender și i-ați blenduit pînă o ieșit crema din ei? Ați transferat humusul într-un bol și l-ați pudrat cu paprică? No, asta a fost toată filozofia, mai departe poftă să aveți :).

Produsul final. Voi blenduiți mai cu spor, io am zis că e bine și așa: io l-am făcut, io-l mănînc :))) P.S. Vi se întîmplă și vouă să faceți 34 de poze și pînă la urmă să o alegeți tot pe prima ca fiind cea mai reprezentativă? :)))

Dacă vă întrebați de ce am ales fix rețeta asta apăi trebe să recunosc că de lene și de cald – rețetă mai rapidă și care să folosească mai puțin o sursă de căldură n-am găsit. 🙂 Și nu-mi pare rău că e simpatic gustul și cred că o să fie și mai bun după ce stau ingredientele puțin de povești în frigider. 🙂 Altminteri iar mi-au făcut cu ochiul multe rețete, îs o grămadă de feluri de pîine pe care aș vrea să le încerc, deserturi fățoase pentru sufletul meu pereche…  Dacă nu curînd, sigur la iarnă reiau cartea de bucate. 🙂

Rețetele sunt din a treia carte propusă la cookingbookclubul din mai/iunie  
Ultimate Children’s Cookbook. Următoarea carte apare la începutul lunii iulie.

Dezastru în bucătărie, ep. 63 – festin cu tortilla, somon și…

No bine, pentru că în mod evident n-am depășit vârsta kinderilor oricât m-am străduit, cartea de luna aceasta mi-a plăcut la nebunie. ❤ ❤ ❤

Motiv pentru care am gătit nu una, nu două, ci trei rețete savuroase. 🙂 Cam de un meniu de duminică. Sau pentru atunci când te vizitează prietenii și vrei să îi impresionezi. Presupunând că vor face abstracție de plating-ul cam varză :)) (Promit că ajungem și acolo, dar întâi mai avem niște rețete de ars prin bucătărie. 🙂 )

Breakfast Tortilla sau tortilla pentru micul dejun sau o omletă cu mai multe chestii în ea. Inventată de spanioli, este o omletă cu cartofi sau cartofi și ceapă; sora ei italiană se cheamă frittata și conține mai multe chestii, printre care cărnuri, brânză și legume. Românii au ceva similar care se cheamă omletă țărănească.

Deși rețeta cuprindea cartofi, cârnați și roșii cherry, eu am pus ce aveam prin frigider, ca de obicei. 🙂 Într-o tigaie cu puțin ulei, am aruncat un cartof, tăiat cubulețe și l-am lăsat să se prăjească ușor, după care am adăugat niște ardei roșu cubulețe, niște resturi de apio și niște broccoli gata fiert, plus două ouă, bătute ușor cu furculița (sau telul), sare, piper și niște busuioc. Cum s-ar zice o omletă vegetariană. 🙂

Cea mai complicată chestie a fost cum să întorc omleta pe cealaltă parte, pentru că dacă nu e arsă pe ambele părți nu o pot mânca. 🙂 Cred că o altă variantă mai ușoară este să o pregătiți în cuptor, pentru că se poate păstra în frigider măcar o zi-două.

Salmon Parcels sau pachețele cu somon de fapt nu prea-s pachețele, cât somon cu legume și tăiței chinezești. Super yummy! 🙂 O paranteză: de pe youtube am învățat că există vreo patru posibilități de a găti somonul și în timp le-am încercat pe toate; la cuptor, în hârtie de copt mi-a plăcut cel mai mult rezultatul, drept urmare rețeta de aici a fost o variație a ceea ce mai gătisem.

Se cumpără somonul gata porționat și dezosat, se spală și se pune pe hârtie de copt. Deasupra se pun câteva legume tăiate foarte subțire – morcov, ghimbir, ardei roșu și niște ceapă verde (eu am pus ceapă roșie); se condimentează cu sare, piper, sos de soia (dacă e foarte sărat nu mai puneți sare), suc de portocale (eu am preferat să pun felii de portocale deasupra); eventual un strop de ulei de măsline. Se împachetează fiecare bucată individual (de unde pachețelele) și se bagă într-o tavă, la cuptor, la foc potrivit, vreo 15 minute sau mai mult (peștele se face repede, dar depinde de cuptor).

Tăițeii se pregătesc conform instrucțiunilor și se pot amesteca cu niște susan prăjit ușor în prealabil (eu am preferat fără). Sunt garnitură la somonul cu gust asiatic. 🙂 Poza mea nu arată prea spectaculos, dar este una din rețetele pe care o voi repeta sigur, pentru că se face extrem de repede.

… și? Ultima rețetă este un fusion între vreo 2-3 rețete cu ce aveam prin casă. :))) No bine, doar nu vă așteptați la altceva, nu? 😛 De la Crunchy Cereal am experimentat pregătirea unor cereale cu fructe uscate, semințe și miere, băgate la cuptor (am realizat că la cât sunt de dulci, am provizii pentru vreun an 😀 ); după care am văzut rețeta de Apple Crumble Sundae, care combină în straturi mere coapte, înghețată, cereale și sos de caramel (o altă variantă este cu iaurt, căpșuni și cereale).

Varianta mea a fost cu mure congelate pe jumătate, înghețată de la Lidl și cerealele crunchy. Am mai încercat cu kiwi, dar mi s-a părut mult prea dulce – cred că fructele în combinația aceasta trebuie să fie ușor acrișoare. Sau înghețata să fie șerbet și cerealele extrem de puține. 🙂 Of course, pentru aceia dintre noi care nu ne drogăm cu zahăr în mod regulat. 🙂

Rețetele sunt din a treia carte propusă la cookingbookclubul din mai/iunie 
Ultimate Children’s Cookbook. Următoarea carte apare la începutul lunii iulie.