Încălzire centralizată – mai 2022

Las aici niște linkuri, pentru dom’ primar și noii lui prieteni din Danemarca.

Producătorul de energie termică din Buzău, în faliment şi vândut la licitaţie – iunie 2021

Sistemul centralizat de încălzire a dat faliment în Năvodari. Abonații au fost abandonați – octombrie 2021

Cum a intrat în faliment RADET Constanţa! – septembrie 2021

În România, o treime dintre companiile de termoficare sunt în insolvență – noiembrie 2021

Peste 1.110 de blocuri din Capitală nu au avut apă caldă din cauza avariilor – aprilie 2022

1 din 7 blocuri din București nu are apă caldă. Cele mai multe, în Sectorul 5 – aprilie 2022

Primăria Capitalei are datorii de aproape 600 milioane lei la Termoenergetica pentru subvenția la energie termică – aprilie 2022

Societatea de termoficare din Focşani nu mai livrează apă caldă menajeră către abonaţi / Compania are datorii la gaze de aproximativ 5,5 milioane de lei – mai 2022

Tot ce mi-a trecut prin cap #Ucraina (5)

Strategic vorbind, căderea lui Putin ar putea readuce democrația în țări precum Belarus, Siria sau Yemen, dar și la vecinii sârbi sau unguri. Ca să nu mai discutăm de toată extrema dreaptă care s-ar vedea fără finanțare și suport informațional. La ei acasă, asta nu ar însemna că rușii ar deveni subit și dintr-o dată oameni, dar măcar procentul celor sănătoși la cap ar deveni mai vizibil în societate și, poate, ar atrage niște schimbări pe termen mediu și lung. Sau am putea vedea implozia Federației Ruse, de care ne-ar durea în paișpe, dacă nu ar avea cel mai mare portofoliu de bombe nucleare. Vedeți, soluțiile nu sunt niciodată simple și pe termen scurt, indiferent cât ar urla unii și alții pe internet.

După cum probabil știți, în caz de accident/război nuclear problema cea mai mare nu sunt pastilele cu iod, care oricum se dau doar pentru anumite grupe de vârste și persoane, ci adăposturile. Cele vechi sunt în stări diferite de degradare, pentru că statul a uitat de ele, dar sunt oricum insuficiente. În localitățile în care există (precum Brașov). Clădirile noi, din cauza haosului din domeniul construcțiilor și al corupției, nu au toate adăposturi, deși, din câte am înțeles, ar fi trebuit să fie prevăzute cu așa ceva. Știu că ați văzut articolele în care erau luați oamenii la mișto că își țin murăturile în beciul din adăpost – că alt beci nu există, dar pentru că din întâmplare locuiesc într-un bloc de acest fel, pot să vă spun și reversul pozitiv: acolo unde oamenii și-au renovat spațiul cu bani proprii sau ai asociației de proprietari, tocmai pentru că era pivniță folosită în mod curent, el va putea fi utilizat în caz de ceva. Și oricum statul a identificat problemele, dar nu are buget alocat pentru renovări. Și nu discutăm de spălat mucegaiul, ci de sisteme de ventilație, uși, etc.

Pentru mine este incredibil cât de repede se întâmplă evenimentele și impactul lor asupra vieții și limbajului nostru. Cine se gândea în februarie că peste două luni vom discuta de viața în jurul războiului? În Europa?

Ca să poți descifra firul evenimentelor ai nevoie să te uiți la: acțiuni (ce face), mesaje (ce spune), jocul diplomatic și zgomotul perturbator.

Ca la covid, sunt persoane ale căror opinii în contextul actual sunt absolut șocante. De ajungi să te întrebi dacă nu cumva în cursul ultimilor ani au fost bătuți în cap.

Cărți, scene și manele – ediția mai 2022

In a liberal democracy, citizens are the masters of their fate. If we believe democracy has failed us, we should first ask ourselves whether we have failed the test of democracy.

Our Own Worst Enemy: The Assault from Within on Modern Democracy, Tom Nichols

Everything’s an investment, Chief Inspector.”

“Everything?”

“Everything. And I don’t just mean in business. As humans, we invest not just money. We spend time. We spend effort. There’s a reason it’s put like that. Life’s short, and time is precious and limited. We need to pick and choose where we put it.”

“For maximum return?”

“Exactly. I know it sounds calculating, but think about your own life. You don’t want to waste your time with people you don’t like or doing something you don’t find fulfilling.”

Kingdom of the Blind, Louise Penny

Sunt la zi cu Louise Penny, în sfârșit, și sunt îndrăgostită de ea. De abia aștept următoarea carte. 🙂

Nu e rău să avem trilioane de filme, seriale și platforme de streaming, putem alege – în teorie – orice, pentru toate gusturile, mai mulți actori și tehnicieni au ocazia să fie plătiți prost, porumbul modificat genetic se transformă în popcorn, cum s-ar zice un fel de win-win, dar de o calitate proporțională cu cea a producțiilor din domeniu, adică din ce în ce mai scăzută, că, probabil, o sută la sută calitate nu se mai împarte la zece producții, ci la zece miliarde. Cinematografia odinioară era motiv de socializare și producțiile bune se măsurau în ore de conversații pe tema acestora. Adăugați piese de teatru, spectacole diverse și producții tv, plus cărți și expoziții și aveți întregul univers cultural. Undeva ceva s-a rupt, pentru că am senzația că majoritatea suntem la bifat chestii, precum cercetașii în colectat de insigne.

După aproape 4 ani, avem sezonul 3 de la Atlanta, care e mai dement ca anterioarele. Gașca lui Paperboy, care e super vedetă, se plimbă prin Europa, ca să putem discuta puțin și despre rasism și altele la noi acasă. Vom avea și sezonul 4, care va fi ultimul.

Slow Horses, despre MI5 britanic, spioni, dezastre, etc. Simpatic, scurt, urmează sezonul 2.

Tokyo Vice, nu-i rău deloc. Acțiunea este din 1999, are în centru un jurnalist gaijin (străin) – american în Tokyo, care investighează yakuza locală și se bazează pe experiențele reale ale lui Jake Adelstein. Nu știm dacă va avea continuare.

Anatomy of a Scandal, cartea a fost bună, distribuția e ok, se vede într-un weekend.

Roar, despre și cu femei.

The First Lady. Cu potențial de sezon doi și o distribuție în care le regăsim pe Viola Davis, Michelle Pfeiffer, Gillian Anderson și Dakota Fanning. Totul ca totul, dar voi ați văzut ce față întinsă de 40+ are Michelle Pfeiffer? 🙂

Se termină Bull, reîncep sezoane noi de la Girls5Eva, Hacks, Tehran.

The Lincoln Lawyer, pe Netflix din 13 mai, adaptarea lui David E Kelly. A fost și film în 2011, cu Matthey McConaughey și Marisa Tomei.

Ten Percent, comedie despre o agenție de talente din Londra, seamănă cu Flack.

Voi vă mai aduceți aminte de Jovanotti? 🙂

City Break în zona Bran – Cheile Grădiștei

Zona Bran este frumoasă, dar păcat că-i populată. 🙂 Iar Cheile Grădiștei este pentru turism specializat. Rezumatul, dacă nu aveți chef să citiți, dați mai departe. :))

Adevărul este că zona Brașov este una dintre cele mai spectaculoase din lume, motiv pentru care 1, este buricul și scama turismului băștinaș, 2, cei din Brașov suntem cu nasul cu sus și nu înțelegem entuziasmul românilor pentru urbea noastră super poluată și 3, este loc pentru muuuulte îmbunătățiri, mai ales pe axa Brașov – București – Constanța.

Da, avem o țară frumoasă, cu peisaje deosebite, mai puțin pe la câmpie unde te apucă plictiseala instant. Dar nivelul de trai și cutumele locale influențează diferit dezvoltarea locală și turismul. Partea absolut interesantă este că provocările încălzirii globale și cei 50 de ani în urmă la nivel de dezvoltare sunt niște oportunități fantastice, dacă tălâmbii din administrație și-ar folosi cei 1% neuroni din dotare.

Până atunci însă să vedem cum stăm în prima zonă turistică a țării: no bine, ca pe litoral, în zona Bran este plin ochi de hoteluri și pensiuni, dar infrastructura este tragică. Cu excepția unei porțiuni de la intrare și a zonei de la castel, în Bran nu există trotuar pentru pietoni!!!! Pistele de biciclete? Uitați. Motiv pentru care mă întreb ce fac turiștii tipici din zonă? Că ok, pierzi juma de zi la castelul Bran, pentru poze și prin bazarul plin de kitchuri de la bază, mai mănânci o prăjitură la Paner și după aia??? Spre deosebire de Valea Prahovei unde mai poți ieși să te plimbi, aici pare zona în care ai intrat la cazare și mai ieși când pleci. Sau te sui în mașină ca să te plimbi de colo-colo… super eco și mega bio. Și din păcate construitul haotic taie la jumătate impactul peisajului.

Traseul din Brașov către Cheile Grădiștei: există varianta veche, în care treci prin Râșnov și varianta de centură + autostradă (yeeeeiiii!), de pe care vezi cetatea Râșnov, Bucegii și Piatra Craiului – în perioada asta, dacă nu plouă, ninge sau nu este ceață, se vede zăpada din vârf de munte, absolut superb! Mai departe treci prin Bran și prin Moieciu de Jos o să o cotești la stânga.

Cheile Grădiștei sunt de fapt două resorturi private, cu zone de cazare (hoteluri și vile) și restaurante: Moieciu, la bază, targetat către turismul de familie și Fundata, în vârf de munte (1300m altitudine), pentru sportivi și pasionați de adrenalină, care conține singura bază de biatlon omologată internațional din țară, o sală de sport multifuncțională și mai multe terenuri de sport. Drumul între cele două este de 5 kilometri, asfaltat, cu două benzi înguste, niște serpentine de raliu și Piatra Craiului care îți ține companie și la urcare, și la coborâre.

Pentru vizitatori, parcarea este 20 lei și se află în zona sălii de sport, a terenului de fotbal și a arenei de biatlon și schi fond.

Revenind la zonă ca atare, turele cu atv-uri cred că ar trebui interzise sau permise doar în areale marcate ca atare. La fel motocicletele de teren. Și turismul de liniște, ultima fiță în zona Bv, ar trebui extins prin toate satele din zona metropolitană și nu numai.

Într-o altă viață am fost cu turiști la Bran, care au fost duși cu căruța, iarnă fiind, să experimenteze tradițiile zonei, iar finalul a fost cu mâncare locală, respectiv tochitură, bulz șamd.

În viața actuală, printre comenzi tipice cu cartofi prăjiți (lol), mama și-a comandat un bulz și a rămas dezamăgită.

Ieșirea noastră s-a finalizat cu prăjituri de la Paner.

Pentru alte hatereli și strâmbături din nas, nu ezitați să mă contactați. Vin și cu mama. :)))

Round trip: Siriu – Valea Prahovei (6)

De fapt am fugit de ploaie și frig. Că fix când a ajuns mașina la scară, țuști și stropii de ploaie. 😀 Planul era să mergem până la Siriu, că sigur nu sunt așa mulți turiști pe acolo și să ne întoarcem înapoi. No bine drumul a fost destul de aglomerat, căci și alții au avut probabil o idee similară. 🙂

Barajul Siriu este un baraj de pământ, construit pe râul Buzău între 1972-1994, are o înălțime de 122 m și o lungime de 570 m. Lacul de acumulare artificial, cu același nume, are vreo 10 km lungime, este sursa de apă potabilă și pentru irigații și alimentează o hidrocentrală.

Drumul până acolo este cât de cât ok, deși are porțiuni de “cad pietre” și este mai pușcat din momentul în care intri în județul Buzău. Plin de serpentine și cu un peisaj spectaculos, cu porțiuni cu semafoare, căci se lucrează pe el.

Sus pe baraj este un birt, cu toaletă cu 2 lei fisa, pe care o iei de la bar (yup…), micișori cu pâine și muștar și mese de plastic.

Ce ar mai trebui ar fi mai multe zone de belvedere, cu asfalt pe ele. Că no, de asta ajunge turistul în zonă, să se oprească și să se uite la peisaj și lac.

N-am găsit covrigi de Buzău, dar drumul e plin cu anunțuri de cârnați de Pleșcoi (cârnați afumați de oaie). Și peturi cu vin multicolor, pe porțiunea de Valea Călugărească, înainte de Ploiești.

Pentru o zi cu soare merge de o excursie.

Dacă vreți să scurtați drumul, undeva după Pătârlagele este o scurtătură către Mizil. Noi am ratat-o. :))

Tot ce atinge echipa PrimBv devine toxic în 3, 2,..

Eu nu am mai pomenit așa ceva și lucrez direct cu administrația publică din 2001. Am văzut mai multe guvernări, de toate culorile, a trebuit să-mi înghit greața de n ori, dar beneficiul public fie prima, fie puteai negocia ceva astfel încât găștile de partid și comunitatea să-și împartă banii, și măcar 1% să se reîntoarcă la popor. Politicienii se porcăiau între ei, dar te lăsau să-ți faci munca cât de cât…

Când și-a luat-o cei de la Amural în bot, m-am gândit că este un fenomen izolat, că i-a luat entuziasmul pe dinainte și că lucrul acesta s-a combinat cu lipsa de experiență a noii echipe din primărie, drept urmare au picat de fraieri, pe niște greșeli care în alt context ar fi fost trecute cu vederea. Doar că la Brașov se prefigura război de gherilă, politic vorbind, și războiul vine cu victime și din rândul civililor – în cazul de față un ONG care a contribuit la dezvoltarea vieții culturale locale, la turism și la brandul de oraș. Eu nu sunt fanul lor, dar cred că Brașovul va fi mai sărac fără ei.

La rând, zilele trecute, Consorțiul Cultural Corona, care reunește instituții publice, organizații și actori culturali din Brașov a fost folosit drept pretext de către pnl-psd pentru a politiza comisia de specialitate (!!!) care va evalua proiectele depuse spre finanțare la rundele Primăriei Brașov.

Văd că urmează ROMO – grupul ce promovează lanțul scurt de distribuție, care a pornit în pandemie cu vânzarea de produse din portbagaj în parcare la Magnolia, de acolo s-a mutat la Coresi, apoi la Shopron și care se pare că vor organiza nu știu ce târg de Paște prin centru, sub umbrela Primăriei. Au avut deja scandalul unu, legat de specificul activității și comentariile concurenței și urmează scandalul doi, pe filiera primăriei – să vedem cât de șifonați vor ieși de aici…

La rând sunt organizațiile culturale, cele sportive și probabil cele sociale, care se gândesc să facă proiecte pe licitațiile locale. Dacă vă bate gândul, vă sugerez să vă gândiți de două ori înainte de a aplica, căci anul ăsta cred că va fi cu sânge.

Practic este un mandat în care vom vedea o involuție locală, pentru că s-au întâlnit varza murată și cu proștii din politică. Și mirosul este atât de toxic, încât distanța este singura care te ține în siguranță.

Cum a fost la turul BNR/Palatul Czell din Brașov

BNR a avut două zile de porți deschise, motiv pentru a da o tură pe acolo și a vedea cum stă treaba cu Palatul foștilor proprietari ai fabricii de bere din Brașov, frații Czell.

Clădirea a fost construită în 1903, fiind o clădire mixtă, cu o cafenea și spații comerciale la parter și apartamente de locuit la cele două etaje. În total sunt 152 de încăperi, din care 81 de locuit. Din 1928 a ajuns bancă, după care comuniștii au naționalizat-o și ulterior a ajuns la BNR, care este și proprietar începând cu 2003.

Clădirea este renovată în interior, are niște vitralii colorate frumoase, care dau în curtea interioară și o scară mai deosebită. În rest, în camerele în care am intrat se vede amprenta comunistă.

Turul a mai cuprins o expoziție de monede și bancnote românești, precum și o prezentare a Băncii Naționale.

Și poate pe viitor vom putea vizita și tezaurul, despre care ni s-a spus că are o ușă spectaculoasă și că păstrează mirosul banilor de odinioară. 🙂

Accesul s-a făcut în baza cărții și de identitate, tururile ghidate au fost aprox. din oră în oră și nu s-au putut face poze.

Adaptare la realitate, gdpr și niște ture de înot

Adaptarea la realitatea înconjurătoare a ajuns una dintre cele mai importante abilități în momentul de față. Din nefericire, în practică, ne confruntăm cu mai multe aspecte: în primul rând generația mea și cele anterioare nu suntem construite mental și psihologic pentru șuvoiul constant de informație, care ne lovește 24/7 și care trebuie trecută prin filtrele personale, ca să te prinzi de unde să o apuci – de aici și amplificarea irațională a fenomenului de fake news. În al doilea rând, majoritatea nu avem educația necesară pentru a înțelege; noi nu prea am învățat la școală gândire critică, ci doar să memorăm informație și, în cazul cel mai fericit, să o folosim într-un context dat. Un procent mic a trecut prin experiențe de reflecție și dezbatere. Noi tot discutăm de analfabetism funcțional, dar eu știu oameni care nu-s analfabeți, au studii superioare și competențe dovedite, dar totodată sunt depășiți de vremuri și fenomene. Cu cât crește procentul inadaptaților, cu atât cresc riscurile în societate.

GDPR-ul, invenție europeană, ar fi trebuit să facă puțină ordine în lumea celor care abuzează de datele personale. În realitate, după aproape 4 ani, pe mine mă sună în continuare firme bizare să mă cheme la controale de sănătate, primesc spam cu nemiluita, inclusiv newslettere și toată ziua mă delectez cu cookie-uri – să fim serioși, cine are timp de verificat dacă atunci când dau “reject all” site-ul chiar asta și face? Ca și până acum, cine vrea să abuzeze, o face bine mersi; restul, se acoperă de hârtii. Chiar dacă Regulamentul pleacă de la o idee generoasă, problemele actuale sunt de vreo categorii: 1, de fapt el a răspuns unor efecte și nu cauzelor reale ale problemei, motiv pentru care, undeva, ceva, dă cu virgulă; 2, ca orice problemă complexă, implementarea este, no bine, generală, drept urmare fiecare pricepe ce vrea sau ce poate; 3, există deja o categorie de beneficiari direcți, acei DPO și firmele din domeniu, care ar rămâne fără obiectul muncii dacă mâine GDPR-ul dispare, drept urmare sunt direct interesați să mențină viu business-ul. Ah, da, și e sublim cum atunci când nu-ți convine ceva, toată lumea s-a învățat să bage GDPRul la înaintare.

Când merg la bazin, interesul meu este să înot o oră în mod constant. Nu repede, nu mult, ci constant. În felul acesta capăt rezistență și în timp pot să cresc numărul de bazine înotate. Plus stau departe de accidente. Uneori culoarul este gol, deși rar se întâmplă asta. Alteori înot cu persoane cunoscute, care își văd de turele lor. În multe dăți culoarul se aglomerează, astfel că trebuie să îmi calculez distanța și viteza în funcție de ceilalți, ca să pot menține un ritm relativ constant și să nu deranjez. Nu înot cine știe ce, așa că de multe ori sunt depășită de înotători și mă trag într-o parte, să aibă loc. Câteodată fac și eu același lucru, îi depășesc pe alții. Cam toți suntem amatori, așa că avem un ritm similar. Din când în când apare câte o vedetă, care se aruncă cu forță și după două bazine rămâne fără suflare, așa că iese din bazin. Și uneori de pe culoarul alăturat se aude doar zgomotul valurilor făcute de câte un profesionist, cel la care te uiți admirativ, știind că tu nu ai cum să mai ajungi la performanțele lui, pentru că ești la vârsta la care îți cunoști corpul. Și cu care poate te iei la întrecere, măcar de curiozitate sau pentru satisfacția de a fi încercat. După care te reîntorci la turele tale constante.

Fix așa e și în viață, ca pe culoarul meu de înot.

Na uite pentru ce plătim instituții publice

Mesaj postat pe site, la Casa de Pensii în 16 februarie. Răspunsul vine în 15 aprilie. După 2-fucking-luni!

ntrebarea dumneavoastr a fost:
Bun ziua,
imi pute i comunica pe email data de la care urmeaz s implementa i verificarea
prin Zoom pentru deschiderea contului online (ave i modelul la ANAF)?
Mul umesc,
Claudia Popa
R spunsul consultantului CNPP este urm torul:
Stimata doamna,
Avand in vedere natura datelor disponibile pe portalul http://www.cnpp.ro,
credentialele de acces se pot obtine doar dupa o identificare prealabila, la
sediul oricarei case de pensii.
Precizam ca, in situatia persoanelor care detin semnatura digitala, formularul
de creare cont se poate transmite pentru aprobare prin e-mail.
Cu deosebita consideratie,
Directia Comunicare si Relatii Publice
Casa Nationala de Pensii Publice

Na vedeți de ce plătim salarii bune funcționarilor statului? Să scrie copy-paste, ceea ce deja este pe site. Plus mai plătim și firma de IT, care face un site care nu recunoaște diacritice. Păi să nu le urezi numai de bine?

Ah da, și nu se poate, că așa vrea p. noastră de CNPP. Hai marș, la făcut contribuții și nu ne mai deranjați cu mesaje din ăstea tâmpite pe site.

Tot ce mi-a trecut prin cap #Ucraina (4)

Să discutăm despre poluarea și dezastrul ecologic asociat bombardamentelor? Numai pentru asta, minionii sovietici și toți susținătorii lor trebuie trași în țeapă. Sau poate despre securitate alimentară?

În timp ce se vor irosi bani pe arme, planeta va continua să se încălzească într-un ritm mai rapid și ne va afecta pe toți, chiar dacă în mod diferit. Ca să nu mai discutăm despre subiecte din ăstea mai soft, cu egalitate între sexe, violență domestică, justiție socială șamd care vor trece în plan secundar, că noah, trebuie să vedem ce facem mai întâi cu psihopatul care vrea să se joace cu bombițele atomice. Mai știți că trebuia să intrăm în Shengen? Dar de planul cu trecutul la euro? Oportunități pierdute, pentru că stăm în loc pentru un super dobitoc.

Ajutoare și voluntari + emblema de Cruce Roșie. O să mă repet la nesfârșit: educația pe timp de pace și creatul de structuri funcționale sunt parte integrală din sistemul de prevenție și intervenție la dezastre și războaie. Da, oamenii sunt atât de nașpa ca ființe umane, încât nu scapă nicio ocazie de a scăpa de lucrurile care nu le mai trebuie. Dacă poți să le pui într-o pungă și să le donezi către cazuri sociale sau refugiați, cu atât mai bine, prințesa ta internă se va simți fabulos, că uite ai făcut atâta bine în lume. Nu suntem noi singurii – v-aș putea povesti tone despre anii cu ajutoare din vest trimise românilor – dar ne trebuie mai multă educație, constantă și un sistem mai coerent de primit lucruri, sortat și dezinfectat lucruri și trimis lucruri – caritatea trebuie dublată de economie circulară și educație eco.

Epuizarea salvatorului. Sau de ce nu putem băga orice fel de voluntar în zone de dezastre și/sau conflict. Voluntariatul cu heirupul poate suplini nevoile pe termen scurt și este remarcabil faptul că nu ne-am pierdut empatia față de celălalt. Dar voluntarii au nevoie de un set de abilități și cunoștințe specifice și, la rândul lor, au nevoie de servicii de suport, inclusiv de consiliere psihologică. Genul acesta de structuri, inclusiv cele simple, care fac trainingul populației vis-a-vis de ce înseamnă voluntariat comunitar, trebuie susținute în permanență, nu doar când dau bine la poze pe fb.

E netul plin de conversații între soldați ruși și familiile lor, în care aceștia povestesc ce au mai furat din casele oamenilor, gen adidași, telefoane și televizoare; de la Cernobîl ar fi plecat cu furculițele din hotel (și cu mici probleme de sănătate, lol de tâmpiți); ah, bun, au apărut și mașinile de spălat și alte electrocasnice, duse în Belarus și vândute în târg. Sincer, eu n-am fost interesată niciodată de zona rusească, dar nu-mi imaginam că-s atât de înapoiați. Că na, și pe la ei la țară o fi ca la noi, poate mai nasol prin Siberia, că zapadă nonstop. Dar totuși, estul Europei, ce naiba… Și uite așa aflăm că în 70 de ani, în timp ce toată lumea s-a dezvoltat, se clonează câini și se fac pregătiri pentru Marte, civilizația rusă a rămas un mare rahat cu vârf și împăratul este gol, pe dinăuntru și pe dinafară.

Am început să mă uit la știri în reprize, că nici chiar eu nu mai pot citi/vedea tot.

Primul război care se joacă în direct și-n reluare pe rețele sociale. Filme de propagandă băute la cur de imagini cu pisici, câini, copii, soldați și tractoare. Va interesant dacă va fi și primul război pierdut datorită internetului.

Și hai că asta e tare de tot: “Rusia interzice negarea „misiunii umanitare a URSS” în Europa de Est după al Doilea Război Mondial”, citat din știre pe Hotnews. Deci violatul româncelor, furatul și distrusul a tot ce au prins în cale a fost de fapt misiune umanitară băi fraierilor habarniști care sunteți voi, pasibili de 15 ani închisoare. Apropo, îmi spune și mie cineva de ce Kuzmin nu e trimis în șuturi la mă-sa acasă?