Turismul în Braşov la superlativ

Sâmbătă seara, buricul târgului (Republicii), cârciumă de hipsteri.

O bere fără alcool vă rog.

Nu mai avem bere. De niciun fel.

Atunci un ceai negru.

Nu mai avem decât ceai verde.

Bine, aduceţi-mi o limonadă.

…..

Dar nu vă supăraţi, nişte serveţele se poate?

(Chelneriţa aduce şerveţelele, le lasă vreo 10 minute, după care le ia de pe masă).

Aloooooo, şerveţelele, le vrem înapoiiiiiii! :)))))

Şi nu ne luaţi linguriţa de la cafea, că văd că ceaiul se amestecă cu degetele.

Mersi.

(Şi data viitoare pas.)

https://giphy.com/embed/DvNwi41Iqrzos

via GIPHY

Ce să mai citeşti când faci o pauză de fb :)

Article Five: If you have no reason or ability to accomplish anything, then just practice the art of
becoming. Article Six: If you have no reason or ability to practice the art of becoming, then just be. (The Bastard of Istanbul)

Am citit două cărţi scrise de Elif Shafak, “The Bastard of Istanbul” şi “The 40 Rules of Love”, raportându-mă la un alt scriitor turc celebru, Orhan Pamuk, dar şi la multitudinea de scriitoare din zona anglo-saxonă cu care am făcut cunoştinţă în ultimii ani. Scrie mişto, are personaje colorate şi cred că ar fi o lectură mai interesantă pentru liceeni decât ameţitul ăla care a scris plumb 🙂

“Thank you for being late” scrisă de Thomas L Friedman, editorialist de la New York Times este o carte genială. Spre surpriza mea, nu este o carte motivaţională – mă şi pregătisem cu un rating cu minus – ci despre noile tehnologii care deja ne-au afectat viaţa şi care constituie actuala revoluţie tehnologică: baze de date, reţele sociale, softuri, roboţi etc. Singura parte plictisitoare este finalul, în care autorul o coteşte în păreri personale despre politică şamd, dar una peste alta este o carte musai de citit.

Rataţii care ne conduc

Ministrul ne zice că nu renunţă la impozitul pe gospodărie, dar că nu se poate momentan logistic – wow, ce descoperire!!! – aşa că de la anul vrea să globalizeze venituri. Ce globalizare măi dobi, dacă toate veniturile sunt cu acelaşi impozit şi cu reţinere la sursă?????

În plus, nu mai avem nevoie de consultanţi, căci vom avea încă o aplicaţie informatică… Deci ăştia care lucraţi cu e-finanţe, e-guvernare, seap şi alte mizerii informatice guvernamentale, aveţi liber la râs. Până la următoarele ştiri 🙂

Cât de mare este sectorul ONG

FDSC a publicat recent un studiu actualizat despre sectorul ONG. Astfel în 2015 marea majoritate a organizaţiilor (65%) nu au obţinut venituri sau s-au aflat sub limita de 40.000 lei (mai puţin de 10 mii de euro anual) şi doar 20% au realizat venituri între 40-200 mii lei şi 15% peste 200 mii lei. Ca să fie şi mai distractivă situaţia, 8% din organizaţii au realizat 80% din totalul veniturilor din sectorul neguvernamental. Iar totalul veniturilor reprezintă aprox. 1,6% din PIB.

Pe scurt, majoritatea organizaţiilor sunt slab finanţate şi putem presupune că dacă au ceva rezultate, lucrul ăsta se datorează în principal ambiţiei şi mai puţin capacităţii şi sustenabilităţii sectorului. Şi ar fi interesant de văzut un studiu cu privire la impactul direct al finanţărilor existente în ultimii 10 ani – dacă au făcut bine sau rău – că eu una am nişte păreri personale contradictorii…

Un alt lucru care confirmă această stare de fapt este dat de statisticile cu privire la angajaţii din ONG-uri: majoritatea nu au angajaţi, adică 68% (wow, ce surpriză!!), 22% au între 1-5 angajaţi şi doar 2% au mai mult de 20 de angajaţi. În medie în 2015 o organizaţie a avut 2 angajaţi, majoritatea tineri şi lucrând pe salarii mici, sub minimul salariului brut pe economie. Lucru care se întâmplă peste tot prin lume – citesc zilnic articole de peste ocean pe tema asta şi care vin în contradicţie cu mitul îmbogăţirii în ONG-uri.

Acelaşi studiu confirmă faptul că peste 90% din români nu fac voluntariat şi că profilul voluntarului român de ONG este tânăr sub 30 de ani şi cu studii superioare.

Studiul întreg poate fi citit aici. 

Putem mai mult decât ştim :)

Iarna asta am făcut nu ştiu câte ture de brioşe cu banane şi când aproape am fost mulţumită de rezultat s-a încălzit afară şi nu mi-au mai trebuit :)) Dar presupun că la următoarea tură rezultatul va fi mai bun decât cea mai bună variantă anterioară. Este un clasic exemplu de “încercare şi oroare” cum îi spun eu, un lucru care ar trebui să se predea de la grădiniţă. În mod surprinzător nu toate lucrurile ies perfect din prima, orice se învaţă şi practica duce la performanţă 🙂 Citate din magneţei motivaţionali. Şi uneori este valabil ce zice faimoasa balerină Misty Copeland, “It’s the time to push myself beyond my limits so that my performances can feel effortless, fresh.”

Nu sunt banana muffins, sunt chiar chocolate muffins 🙂

Pentru mine bucătăria este un spaţiu de învăţare şi de depăşire a celor două mâini de stânga 🙂 Prima oară când am făcut cozonac am uitat să pun sare, drept urmare n-a avut niciun gust. Dar a arătat spectaculos :))) Zilele trecute soarta a făcut să repet experienţa, pentru că aveam de terminat nişte lapte din frigider. După ce am sunat un prieten aka frate-miu, am reuşit să dreg aluatul la propriu, căci greşisem cantităţile, după care am realizat importanţa lui punct şi virgulă care ar fi trebuit să fie pus în caietul de reţete între grăsimea din aluat şi cea de uns tava :)) Important este că rezultatul a ieşit cel puţin interesant şi că nu am schimbat reţeta decât puţin, în momentul în care am pus merişoare în loc de stafide şi ananas în loc de… well, ăsta a fost semnătura bucătarului :))) Ah, da şi icingul de deasupra nu s-a întărit, dar nu e bai, important e că e dulce 🙂

Mai spectaculos de atât nu cred că se poate :)))

Poza oficială din profil 😛

Promit să vă arăt într-o zi şi poza cu bezelele din tura 2, aproape că au ieşit precum cele din magazin. Aproape :)))))

Depinde la ce te raportezi

Normal că în Braşov este mai ok decât în sudul ţării Teleorman, economic şi social vorbind, şi poate, uneori, chiar şi meteo. Nu ştiu dacă mai este la fel de ok dacă ne raportăm la oraşe din vestul Europei. Da, este mai bine decât în Siria. Dar e mai rău decât în Anglia. Şi tot aşa.

Poate ar trebui să ne evaluăm în primul rând raportat la nevoile noastre, să vedem dacă reuşim să le acoperim. Că mie nu mi se pare că lucrurile sunt ok şi nici că se îndreaptă în direcţia cea bună. Mă gândesc la infrastructură în primul rând, nu la pacheţele de muşchi din urbe :))

Până atunci, “să nu ne pierdem speranţa” #johannis

Care şi pe care

Recunosc, sunt grammar nazi. Dar ştiţi de ce ar trebui să fim toţi, nu doar eu (pe lângă faptul că gramatica este sexi)? Pentru că în curând vom ajunge toţi nişte analfabeţi mulţumită rataţilor care au ajuns să monopolizeze discursul public peste tot, în parlament, în guvern şi pe facebook.

Mulţumită lor nu o să mai ştim să facem declinări, să punem cratima acolo unde trebuie sau să folosim semne de punctuaţie. Mda, am văzut anunţuri de angajare în care se cereau bune abilităţi de comunicare cu greşeli de redactare, îngrozitor! Ştiu vedete tv care au probleme cu spaţiul şi virgula, groaznic!

Este un efort fizic şi mental să corectezi oamenii din jur în permanenţă şi vine la pachet cu înjurături, dar no bine, mi le asum, cred că este un preţ mic pentru a păstra un dram de decenţă limbii române.

Pe care v-o doresc şi dumneavoastră 🙂