Una din modalitățile de a sistematiza o zonă este de a sta cocoțat la birou, de unde tragi linii imaginare și inventezi rute pentru omuleți și mașinile lor. Partea proastă este că dacă nu ai catadicsit să mergi pe teren și să vezi care e situația reală, să te trezești cu un exemplu precum cel de mai jos. Un exemplu de prostie instituțională, decontată de noi toți, din buzunar.
Deci fiți atenți: pe Mircea cel Bătrân primăria s-a apucat de asfaltat strada, de refăcut spațiile de parcare, combinat cu transformat din sens dublu în sens unic. Chestia asta e deja de mai mulți ani. Pentru că în teorie pe sens unic se circulă pe dreapta, locurile de parcare sunt desenate pe stânga. Doar că băștinașii, din motive neelucidate s-au obișnuit să parcheze pe dreapta – probabil din vremea când pe acolo se găsea liber la parcat. Anul trecut aceeași primărie s-a apucat să taie din zonele verzi – care și așa au fost distruse când s-a plantat gard viu pe zonele cu flori – ca să facă niște bucăți de asfalt. Bucăți care bănuim că sunt pentru ca cei care parchează în zonă, să nu calce zona verde atunci când se dau jos din mașină… Doar că nici dracu nu parchează pe partea aia 🙂
Partea proastă e că în felul acesta o treime din bucata de verdeață s-a transformat în asfalt…
Probabil continuarea va fi una din cele 3 variante, a) vor distruge asfaltul, vor reface bordurile (sic!) și vor planta gazon la loc, b) vor asfalta toate bucățile de pământ și eventual vor reface bordurile sau c) urmează refacerea bordurilor. 😀
Dacă sunteți doritori de senzații tari, Băile Herculane este una dintre locațiile care face cinste spiritului daco-tragic. Uitați de bungee-jumping, uitați de rafting pe Cerna sau de yoga pe dealul din care iese energia bulbuci (bănuiesc că cea care vine din tunelurile săpate de babele din Bucegi 😀 ). Mai tare decât toate cele adunate (și o ședință de partid la pesedeu după ce a pierdut alegerile europarlamentare) este zona intitulată La cădițe. Sau cloaca.
Nouă ni s-a prezentat ca fiind o zonă magico-mitică din pădure, în care te îmbăiezi la ceas de seară în căutarea sulfului & a altor minerale și a elixirului pentru viața veșnică. Aia a lui Ispirescu. Am găsit-o pe soare, la plecare către casă, printre oameni de vârsta a treia, în șlapi și halate de baie. Halate de genul celor cu care te îmbraci la spa, doar că aici în loc de băi în ciocolată și masaj cu pietre calde, sunt îmbăieri la comun, în văzul publicului trecător, între noroaie autohtone și o Cerna ușor verde și plină de peturi și gunoaie.
În afară de cele 2 cădițe, cu acces liber, mai sunt vreo 2 gropi săpate chiar la baza apei. De pe plăcuțe cu Regio înveți că izvoarele termice, unele datează de pe vremea dacilor, altele din anii 70 și că au fost reabilitate în 2012.
În teorie toate hotelurile mari au bază de tratament, în practică se zice că unul dintre ele a cumpărat izvorul principal și că a pus monopol pe el. Nu știu cât este adevăr și cât abureală, dar piscina pe care am văzut-o eu era tot un fel de cădiță mai mare. Singurul strand pe care l-am văzut deschis se află pe drumul care duce către zona istorică.
Ce pot să vă mai zic este că am coborât din bulă într-o zonă în care este ok să mănânci pe capota taxiului din dotare, îmbrăcat doar în chiloți și cu lanțul la gât (în timpul ăsta eu eram în blugi și cu fâșul pe mine)… 😛 Că la final de săptămână este întrecere între cele 2 birturi cu muzică live – din cea care cred că se ascultă pe taraf.tv. Că mâncarea este la fel de proastă ca în Orșova și Drobeta Turnu Severin.
Și că este singura localitate din țară în care primăria cere taxă de parcare pentru parcatul în noroaie și gunoaie. (Ca să nu vă mai plângeți de parcările din Brașov și Sibiu, bine? :))) )
Din nefericire, deși o locație superbă, actuala stațiune este depășită de vremurile actuale. Hotelurile mari, chiar dacă au capacitate de cazare, nu au locuri de parcare aproape deloc – că no bine, comuniștii se deplasau cu trenul și autocarul, nu cu mașina personală. Deși majoritatea cu 3 stele, nu prea au aer condiționat, drept urmare vara cred că mori încet. Baza de tratament pe care am văzut-o eu într-un hotel de 3 stele acum se renova și era bătaie pentru prosoapele de baie, cu care aveai acces la piscinuța din dotare (în care oricum nu puteai să înoți). Facilități nexam. În schimb la restaurant se intra în două serii, exact cum era odinioară la mare. :)))
După cum spuneam la început, dacă nu ești doritor de senzații tari, maxim 2 ore în zonă, pentru poze cu ruinele istorice, cred că sunt suficiente. Altfel, caută cazare la particulari sau în hotelurile mai mici. Și cară-te la sârbi, s-ar putea să fie mai interesant. 😉
Făcând abstracție de deșteptul care a parcat pe trotuar, ca să te poți deplasa din zona pieței de la Dacia către 13 Decembrie, pe str. Crișana ești nevoit să folosești una dintre cele 2 variante: un trotuar dimensionat pentru persoane anorexice – că eu în teorie cu kg normale nu prea încap pe acolo nici în zilele de iarnă – sau pe carosabil. Acum, în weekend, varianta doi mai este posibilă, în cursul săptămânii, doar dacă ești ușor sinucigaș, pentru că este un trafic de te doare…
Și pentru că în ultima lună a plouat constant – un lucru desigur excepțional în Brașov – gardul viu a crescut atât de mult că practic nu prea mai ai cum să folosești trotuarul, orice ți-ai suge (burta, coastele, posteriorul sau degetele ălea de arătat onor primăriei).
Recunosc că aș vrea și eu să știu dacă domnii de la spații verzi știu doar să ciopârțească copaci sau își fac timp să redea trotuarul pietonilor???
PS: Bănuiesc că infuzia de verde din ultima vreme este ca să nu ne mai plângem că Brașovul nu e verde, de poveste și de vis….
Eu îmi plătesc întreținerea la 3 luni pentru că încă nu am reușit să fac rost de cont ca să pot face plăți online lunare… Da, știu, WTF Claudia!!!! În ultimele luni am reușit să mă enervez puțin câte puțin – dar constant – pe alte teme conexe, motiv pentru care asociația de proprietari și srl-ul care o gestionează tocmai au sărit pe locul unu, pe lista cu rahaturi de rezolvat.
No bine, altceva vroiam să vă zic: îi zic azi casierei că vreau să dau de administrator că vreau să văd documente și răspunsul individei este că vai, nu se poate, în ce calitate cer eu acte? :))) Că voi nu știți, dar proprietarii nu au dreptul să ceară documente administratorului, doar președintele asociației…
Presimt o săptămână mișto de tot…
Ah, da, mai am niște restanțe, de povestit despre lucrările Electroprecizia. Urmează și asta…
Pe 1 am depus cererea online (cu semnătura electronică pe care depunem și bilanțul), astăzi, 9, am luat decizia. Mi-nu-nat. 🙂 Astăzi sunt mândră de Anaf Brașov. 🙂
Știți cum sunt retrieverii, că dacă nu le dai ceva de făcut, se apucă și rod tot? 🙂 Cam așa și eu azi. 😀
Drept urmare mi-am luat izmenele pe mine, mi-am pus căștile în urechi și m-am dus în parc. În Parcul Sportiv Tractorul. Unde țâșnitoarea nu merge, că nu e decât aprilie. Dar e plin de nenici pensionari jucând table și cărți (mă întreb dacă pe bani…). Ar fi fost aproape romantic – au dat frunzulițele, ciripesc păsărelele, e plin de săpături de la electrica și de movile de pământ (sunt de la șobo sau au ajuns cârtițele la oraș????) și când zici că ce e frumos e în parc, vine norul de praf de la șantierul din 13 decembrie… Că doamne feri să folosim niște panouri, ceva…
În altă ordine de idei aparatele de fitness încă sunt funcționale, deși era plin de piticoți pe ele, care dădeau cu ele de pământ, că de ce nu….
Faza nasoală e că te duci în parc cu astenie și vii acasă cu depresie: :))))) Dar să zicem mersi că încă mai există parcul. Că nu se știe ce ne aduce viitorul…
La mine pe stradă la ora 12 e rush hour. Cam cât ține anul școlar. Motiv pentru care mașina nu vine după mine la ora respectivă sau cobor în bulevard. Că sunt eu prințesă cu fitze în cap, dar un dram de neuron și bun simț încă mai am.
Ia ghiciți la ce oră s-au trezit angajații Comprest să dea cu trafaletul pe trecerea de pietoni din bulevard către strada cu rush hour? 😀 Cine ghicește trece automat și bacalaureatul lui Andronescu, ăla cu matematica inclusă. 😛
Ca să fie totul sublim, în ultimele zile, la ore de vârf s-au dat cu vopsea – cu același trafalet – trecerile de pieton și marcajele din intersecția de la gară, zona către piață, giratoriul din 13 decembrie șamd.
În aceeași zonă, seara/ noaptea și în weekend bate vântul. Dar noah, viața e pustiu dacă performăm dintr-o dată.
