Atenţie, cade tavanul!

Tavanul cade de vreo câţiva ani şi după cum arată în prezent, în curând se va prăbuşi cu totul, inclusiv cu şoseaua de deasupra. Da, despre pasajul din centrul civic este vorba, cel din dreptul Registrului Comerţului. Nu ştiu cine este proprietarul – primăria/ altcineva??? – dar zona este pericol public. Mă întreb cine trebuie să crape ca să se renoveze?????

By the way, pasajele sunt şi adăposturi de protecţie civilă, că tot a făcut ISU ditamai rahatul de exerciţiu – măcar ăştia ar trebui să fie mai proactivi, că au de bifat anual planul de protecţie civilă….

Se scumpeşte gunoiul cu 2,80 lei

De ce? Pentru că asta meritaţi!

Mai precis preţul de persoană braşoveană creşte de la 9,07 lei la 11,87 lei, cu 2,80 lei. De aici.

S-a modificat ceva în teren care să justifice această modificare de preţ? Nu.

Sunt condiţii mai bune a colectării deşeurilor? Nu.

Sunt zonele Urban sau Comprest de colectare mai igienice? Nu.

Colectează ele gunoiul selectiv? Nu. Başca mai toate tomberoanele de hârtie sau plastic care existau cu ani în urmă au dispărut în gaura neagră braşoveană…

S-au îngropat pubelele ca să nu mai fie vandalizate de boschetari, romi, nebuni şi extratereştri? Nu.

Este măcar curat şi nu-ţi vine să vomiţi de fiecare dată când nu ai încotro şi trebuie să duci gunoiul? LOL Claudia :)))

S-au închis toate gropile de gunoi neconforme? Nu, tu chiar nu ştii că lucrurile ăstea se fac doar când urlă UE la tine?

But hey, poate să fie şi mai rău de atât, doar uită-te peste gard la vecinii sibieni care s-au procopsit cu un monopol regional printr-un proiect european gândit cu curul  de specialiştii de birou, că noah, ştie tot poporul că monopolul produce servicii de calitate superioară…

Partea bună e că la un moment dat vine primăvara.

Vor fi noile panouri stradale mai eficiente în promovarea culturii sau doar bani aruncaţi pe spurcata?

De fiecare dată când citesc despre ce tâmpenie a mai zis sau făcut Trump, nu mă mir de el, mă mir de cei care stau să îl asculte.

Nu mi se pare ciudat că primăria Braşov crede că nişte panouri folosite pentru o expoziţie foto pot fi refolosite pentru promovarea culturii locale, dar mi se pare bizar ca un jurnalist să ne spună că “aşa da”.

Rezumând, în Braşov există următoarele categorii de promotori culturali: publici, din subordinea Primăriei Braşov (2 teatre, o filarmonică, o operă), din subordinea Consiliului Judeţean Braşov (4 muzee, 1 centru cultural – Reduta, 1 şcoală populară de arte şi meserii, 1 bibliotecă) şi privaţi, gestionaţi de biserici (Prima Şcoală Românească, Biserica Neagră), Centre culturale (Universitate, German, Alianţa Franceză), plus organizaţii, firme, persoane private. Dacă am uitat pe cineva, îmi cer scuze (puteţi lăsa un comentariu şi completez). În plus se adaugă promotorii din judeţ şi cei naţionali – majoritatea evenimentelor însă folosind logistica locală, plus ceva spaţii publice. Dacă lăsăm partea privată deoparte, cei publici sunt obligaţi să aibă un program anual de programe, activităţi şi evenimente, care bănuiesc că-s aprobate de ordonatorul principal de credite, Primăria sau CJ, program care poate suferi mici adăugiri pe parcursul anului, în funcţie de cât de efervescentă e activitatea instituţiei – mai primeşte un grant, mai dezvoltă un parteneriat, etc (din experienţă însă Braşovul nu excelează în acest domeniu, deci putem spune că un maxim de 25% de modificări anuale este un standard ok). La acestea mai putem adăuga cele 20 de proiecte culturale – în medie – finanţate de vreo doi ani, dacă nu mă înşel la concursurile locale anuale finanţate tot de Primărie/CJ. De unde rezultă o listă clară şi exactă cu evenimente anuale, repetitive multe dintre ele. De exemplu cine este pasionat de concerte clasice, avem joia program la filarmonică, la Sala Patria sau miercurea, la Casa Mureşenilor şamd.

Tot de vreo 2 ani de zile Primăria Braşov centralizează evenimentele şi realizează un newsletter lunar, informaţiile sunt mai nou publicate pe un site dedicat – cultura.brasovcity.ro. Ar fi interesant de văzut care este impactul celor două, dar cred că vom mai avea de aşteptat. Apropo câţi dintre voi aţi intrat pe site-ul de mai sus? 🙂

O altă modalitate de promovare, folosită de ani de zile – fără a înţelege dacă este legală sau nu – este de a amplasa un panou în una din cele 2 zone, Republicii sau la Rectorat – pentru că panourile sunt haotice şi uneori chiar periculoase, în condiţii de vânt, Primăria s-a hotărât într-un final să ia în discuţie crearea unor panouri proprii de afişaj. Acum, de prins pe clădiri nu este posibil, clădirile respective fiind private şi în plină zonă arhitectonică specială. Drept urmare panourile vor fi tot mobile, exemplu dat în articolul din BzB fiind cele folosite pentru o expoziţie foto temporară, gestionată de Muzeul de Istorie (un fel de A3 din câte am priceput).

Dilemele mele sunt mai multe: sunt 10 panouri suficiente pentru a promova lunar evenimentele braşovene? Pe 10 A3 nu intră mai mult de 10 afişe cu aceeaşi dimensiune sau 20 de A4, care sunt puţin lizibile într-un spaţiu public. Dacă nu sunt suficiente, se va umple Republicii de panouri?? Cui se adresează aceste panouri? În general lumea care se perindă în centru este formată din turişti – cât sunt de relevante informaţiile despre nişte evenimente promovate în limba română? Dacă publicul evenimentelor locale este format într-un procent majoritar local, de ce zonele de afişaj sunt Republicii, Modarom şi gangul dintre Piaţa Sfatului şi Piaţa Enescu şi de ce nu sunt mai relevante zone din cartiere? De ce nu la mall, vorba unui prieten de pe fb? 🙂 Mai citeşte cineva afişajul stradal? Până la urmă trăim într-un oraş care se vrea metropolă, cu viteză bună la net, cu rată bună de folosite a telefoanelor mobile. De ce panouri metalice şi nu info-chioşcuri, aplicaţii mobile, holograme sau alte variante? 🙂 Şi dacă sunt totuşi relevante, de ce panouri A3 şi nu ciuperci precum cele folosite de exemplu în Sibiu, care ocupă o amprentă mai mică şi au o suprafaţă ok de expunere? Şi nu în ultimul rând cât vor costa panourile respective şi de de va merita investiţia? Le facem doar în virtutea inerţiei sau ne aşteptăm să crească numărul participanţilor la evenimente? Caz în care sunt curioasă cum se va măsura rentabilitatea.

Cred că ar trebui să spunem “aşa da” doar atunci când vom discuta argumentat şi profesionist şi nu doar vom cheltui bani publici, pentru că se poate.

În ce oraş vrem să trăim?

Vrem să fie cel mai mare sau vrem să fie cel care în care se poate trăi decent? Câţi oameni ar trebui să locuiască în el? Cât de înghesuite ar trebui să fie locuinţele? Vrem case sau vrem blocuri? Vrem spaţii verzi şi copaci peste tot sau ne mulţumim cu betoane şi cu plante în ghiveci? Cum ajungem din punctul A în punctul B şi în cât timp? Ce fel de aer vrem să respirăm? Vrem să vedem soarele din apartament sau doar atunci când ieşim din oraş? Mai ieşim la aer sau stăm doar în spaţii închise şi cu aer condiţionat? De unde ne hrănim? Ce facem în timpul liber? Cu cine interacţionăm? Trecem la roboţi sau devenim roboţi? Cât de sigur va fi?

Oraşul nostru suferă de o lipsă cronică de viziune, lucru care începe deja să ne afecteze vizibil – fizic, psihic, mental şi la buzunar.

Am văzut numeroase afaceri crescând frumos până la momentul în care creşterea bazată mai mult pe ambiţii şi mai puţin pe studii a devenit nesustenabilă – unele dintre ele astăzi nu mai există. Am văzut organizaţii trecând prin acelaşi proces, cu o dinamică mult mai rapidă uneori. Şi vom vedea oraşe care vor păţi acelaşi lucru. Primele au fost cele din zone monoindustriale. Pasul următor va fi al oraşelor precum Braşovul, incapabile să-şi definească o strategie adecvată. (A nu se înţelege de aici că vor dispărea neapărat, doar că viaţa va deveni de o calitate inferioară unui standard normal actual). Ce există în acest moment ca documente programatice sunt rahaturi politice şi copy-paste-uri. De asta citim prin presă declaraţii politice din pesedici care ne explică cum sistemul centralizat de încălzire este viitorul (al ciubucurilor personale, pentru cei care ştiu să citească printre rânduri).

O fi vârsta de vină, dar cred că este cazul să şedem puţin – precum în Ardeal – şi să judecăm bazat pe fapte, nu doar pe emoţii, după care să vedem încotro. De la administraţia locală actuală nu am nicio pretenţie, din păcate – este un pariu pierdut până se va face curăţenie şi va prima profesionalismul şi nu gurismul; de la braşoveni însă încă mai aştept un proces de autoreflecţie şi de dezbatere coerentă, multi-bule… ca să fim în trend :))

Patrimoniul tehnic, noua expoziție a Casei Mureșenilor Brașov

Muzeul Casa Mureșenilor a vernisat vineri o nouă expoziție pentru brașoveni. Intitulată “Patrimoniul tehnic – măiestrie, creativitate, diversitate” expoziția prezintă 178 de bunuri culturale de patrimoniu aparținând Muzeului Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” din Iași. Printre ele veți regăsi ceasuri, telefoane, discuri, aparate foto, dar și obiecte relevante pentru domeniile radiocomunicației și aviației.

Printre obiectele care mi-au atras privirea se regăsesc un aparat foto dintre cele două războaie mondiale; un telefon de masă produs de Ericsson la finalul secolului XIX și un sifon românesc din anii 30 🙂

Aparat foto Rolleicord I, Producător: Franke & Heidecke, Germania, 1929-1932

aparata-foto-2

Patrimoniul tehnic – măiestrie, creativitate, diversitate – Casa Mureșenilor Brașov, decembrie 2016

Telefon de masă cu baterie locală, Producător: Ericsson & Co., Suedia, 1892

telefon

Patrimoniul tehnic – măiestrie, creativitate, diversitate – Casa Mureșenilor Brașov, decembrie 2016

Sifon – 0.5 l, produs în România în 1933.
img_6608

Patrimoniul tehnic – măiestrie, creativitate, diversitate – Casa Mureșenilor Brașov, decembrie 2016

Expoziția este deschisă până în 31 martie 2017, programul fiind de luni până sămbătă, între orele 9-17.

Scârba politicienilor de a dialoga cu oamenii

Am trecut zilele trecute pe lângă una din echipele de campanie la parlamentare. Împărțeau promoționale și răspunsuri în doi peri celor care îi întrebau despre ce e vorba. Am stat să mă gândesc comparativ la standurile pe care le-am văzut în Suedia acu doi-trei ani și modul de interacțiune cu oamenii care se opreau la discuții. Nu înțeleg mecanismul care îi face pe politicienii români să creadă că-s niște supereroi semizei, care știu mai bine toate cele, motiv pentru a privi de la înălțime pulimea care-i înconjoară…

Bănuiesc că tot de aici și atitudinea de sictir a consilierilor locali care n-au catadicsit să asculte problemele celor de la teatru, că no bine, imediat e campania oficială, ducă-se pe spurcata problemele locale, că și așa teatrul e tot un fel de circ (sau circul e tot un fel de teatru??) și oricum nu ne trebuie cultură în Brașov, ne trebuie fabrici, uzine și malluri și eventual niște mici și bere.

Luați cu brichete, că urmează o lună de bezele din colțul gurii…

Un colac de salvare? :)

Bun simț, proces de planificare participativă și viziune.

Atât. Nu e nevoie de mai mult pentru a avea o societate funcțională. Chestia asta e valabilă pentru orice domeniu, la orice scală. Nu trebuie să ai iq de Einstein să repari giratoriile care se inundă la orice ploaie și nici nu ar trebui să aștepți să îți sară unul cu cuțitul la gât. Ca na, momentan fb preia o parte din frustrări, dar la următoarea ploaie s-ar putea să dea pe dinafară… și ăștia care sunteți impresionați de bolnavii mintali cu macete, probabil ați uitat de băieții veseli de prin Noua care se jucau cu săbiuțe și cuțitașe, de i-ar face pe allahakbarieni să fie mici copii :)) În rest e de bun simț să-ți mai întrebi băștinașii cum li se par investițiile, eventual înainte să cheltuiești niște milioane, care nu-s de pe tarlaua mă-tii. La fel, e de bun simț să te înconjori de competențe, nu de capete plecate și de pile. Că no, sunt mulți prin lume care s-au visat despoți și sultani și pănâ la urmă dacă n-au sfârșit împușcați, își scriu romanele pe la mititica, mulțumită dna (care, bye-the-way, e singura chestie de care le mai este frică măgarilor, că altfel, cred că ar fura și praful de pe ușă). Ah, da, și sfânta viziune. Care ne-ar muta din evul mediu în secolul actual mai repede decât ar găsi Picard butonul de engage. Bunul simț și sfânta viziune care s-ar transpune într-o metropolă europeană, cu infrastructură funcțională și servicii proactive, de care să îți fie drag, nu silă, scârbă și dezgust.

PS 1: pentru cine a absolvit clasa zero și știe să folosească internetul nu doar pentru pornoșaguri, dați un search despre vremea în Europa – asta dacă încă nu v-ați prins că ce experimentăm acu drept episoade anormale reprezintă de faptul sub-normalul anilor viitori. Valabil și pentru nea primaru’, și pentru nea adminul de municipiu verde și de poveste, și pentru nea preșu de CJ.

PS 2: În mai 2013 Primăria Brașov se lăuda cu investiția făcută în baza de tratament de la Noua; eu am strâmbat din nas, sceptică, taică-miu însă a fost încântat de fizioterapia de acolo (de care ar avea nevoie cel puțin o dată pe an); programul a murit după vreo doi ani, probabil după ce s-au cheltuit banii de investiție; zice taică-miu că ultima oară când s-a dus să întrebe, i s-a spus că serviciile sunt doar pentru persoane cu handicap, de ne-am amuzat pe tema handicapaților din bv. decidenți prin administrația locală.

via pinterest

via pinterest