Cărți, seriale, melodii

M-am gândit să luăm o pauză de la ars chestii prin bucătărie. No bine, câte ceva de citit, văzut și ascultat, în ton cu vremea de afară.

Madonnica, care are o față lucrată de-s invidioasă, zău (sau poate e doar clonată, wtf knows… :)) ), care nu prea mai poate să cânte melodiile vechi (trebuie să o auziți la Eurovision), dar care a prins șmecheria sound-ului lucrat pe computer la greu. Și/sau duete. (Oare Adelle mai scoate vreun album nou? 🙂 ) (Ziceți mersi că nu v-am pus să ascultați duetul dintre Bieber și Sheeran 😛 )

Maid, o carte scrisă de Stephanie Land, recomandată în special celor care comentează nonstop despre săracii care trăiesc din ajutoare sociale. O autobiografie a unui tinere mame, care se angajează menajeră și trebuie să combine mai multe burse și tipuri de ajutoare sociale pentru a supraviețui. Cu greu. Despre stigmatizare și munca pe minim pe economie. Sau un fel de curs rapid de asistență socială americană. (Nu că la noi ar fi cu mult mai bine….)

The Farm, de Joanne Ramos, ne transpune în viața babysitterelor și menajerelor filipineze și a celor care devin surogat pentru copii de bogătași. Este ficțiune, desigur, că probabil realitatea bate filmul.

Catch-22, pe Hulu, mini-serie bazată pe cartea lui Heller apărută în 1961. Din categoria birocrația nu moare niciodată, ea doar se transformă. 🙂 Eu sunt convinsă că Heller a fost neam de-al lui Caragiale. Nu mă credeți? Luați de aici:

KORN: We give you a $6,000 bombsight and apparently you don’t wanna look through it. Oh, and you lost your tail-gunner. Nice fucking flying, soldier. Do you have any idea how much each 500 pound bomb is worth? – I do not, sir. – Well, neither do I, but they don’t grow on trees. I took out the bridge, sir. The bridge is gone, that was the objective. It was a goddamn thorn in our side, that bridge. So what to do now? KORN: We punish the hell out of him. Well, you goddamn right we punish the hell out of him. Although, if we punish him, we’d be admitting something went wrong. Something did go wrong, they lost a goddamn tail gunner. What I mean to say, sir, is that if we punish him, that would be sending a message that the mission didn’t go right. We don’t want that. The mission did go right. Exactly. So what to do? We could give him a medal. What would we give him a goddamn medal for? For going around twice. Well, I suppose it did take some courage to go around the target twice, and he did hit the target. [WHISPERING] This is good, this is very good, act boastful about something we should be ashamed of. That’s a tremendous idea, sir. That’s good, very good. And we’ll make him a captain, too. Do we need to do that? Well, if we’re gonna do this, we’re gonna do it with gusto, Korn. Besides, what’s a goddamn captain anyway? Lieutenant, you’ll be pleased to know that we have made the decision to promote you to the rank of captain. Uh – O-Okay. – Effective immediately. Colonel Korn, here, organize a medal ceremony. – KORN: Yes, sir. De aici.

Și un citat care mi-a plăcut foarte mult zilele acestea, despre distincția între training și educație: “we distinguish training, which is oriented to production and survival, from education, which is oriented to making survival meaningful”. Din The Tyranny of Metrics.

Inteligență artificială marca La Roche-Posay

De regulă nu dau click pe reclamele de pe fb, dar cu vremea asta turbată de afară, am zis că ia să vedem ce vrea LRP de la mine. 🙂

Ideea e în felul următor: intri într-o aplicație pentru a-ți face 3 poze ale feței (din față și lateral), în pasul următor inteligența artificială urmând să-ți identifice problemele feței și să îți recomande niște produse. Ioi ce fain, în teorie, poate LRP știe mai bine decât ultima zuză de doctoriță dermato la care am fost. 😀

Problema numero 1 este că mi-a luat cam mult timp să stabilizez telefonul ca să-mi pot face pozele – ar trebui niște mesaje adiționale care să ajute omuleții; problema numero 2 este că inteligența asta sofisticată mi-a văzut alunițele pe post de coșuri, dar nu mi-a văzut celelalte porcării de pe față… și ca să fie totul super mișto, mi-a pus pierce-ul tot în categoria coșuri. Yeeee.

Eu aș prefera ca LRP să-și folosească inteligența pentru a scădea prețurile prohibitive. 🙂 Că de fiecare dată când mă uit pe un site de dermato-cosmetice mă întreb ce organ să vând pentru un produs de-al lor. (valabil și pentru concurența lor) Altfel drăguță ideea.

Anyway, pentru fanii AI, luați cu popcorn că mai durează…

(No bine și nu ne arăți pozele? Nope.)

Eurovision

Din semifinala 1 am văzut doar rezumatul melodiilor câștigătoare. La semifinala 2 m-am uitat, cu un ochi pe twitter – că pe acolo e mai funny, de fiecare dată. 🙂 Prietenii mei suedezi și elvețieni au fost super ok, deci probabil se califică în finală – ăla micul din canton o să rupă dacă mixează cu Madonnica. 🙂 Româncele au fost ok amândouă, Peony este cotată destul de sus.

Partea bună e că muzica e la fel de proastă ca cea din Billboard. :)) Multe urlete, multe cântece din care eu n-am priceput niciun vers, cel puțin 2 participanți care-s la Eurovision pentru a n-a oară (Rusia și parcă Lituania). Partea proastă e ca atunci când mi-am cumpărat eu un sacou super fancy de la o firmă faimoasă din Bv și m-am trezit pe stradă cu o lady îmbrăcată la fel ca mine. HORROR!!! Degeaba efecte speciale, că organizatorii nu au fost capabili să genereze prea multe idei, mult roșu în fața ochilor, flăcări, aripi, copii palide și cam atât. Penibil. Jenibil.

Sâmbătă seara e finala, deci ne distrăm. Eu rămân la cele 2 preferințe + Germănica, de care m-am săturat, că o ascult zilnic la radio. :)) (Am adormit înainte de rezultate, of course 😀 )

No fries, u guys

Pentru că trăim vremuri absolut spurcate.

Dacă urmăriți ce se întâmplă peste ocean, poate ați văzut că mai multe state din US au trecut o legislație locală prin care pun o serie de bariere în calea femeilor care vor să facă avort, Alabama fiind ultimul stat de acest fel care interzice avortul aproape în toate cazurile (inclusiv viol și incest). Bun. Pasul următor este ca legislația să fie combătută în justiție. Cine se mai uită la filme și seriale a înțeles că de fapt miza este alta, ca unul sau mai multe din aceste procese să ajungă la Curtea Supremă pentru a modifica celebrul caz Roe vs Wade din 1973. Mizând și pe faptul că majoritatea curții este în prezent republicană. Adică pro-life și nu pro-choice.

În cazul în care US ajunge să interzică avortul total, efectele vor trece oceanul și se vor extinde mai repede ca ebola prin întreaga lume, pentru că vor veni la pachet cu ajutoarele financiare americane. (Cine a lucrat cu finanțări americane știe la ce mă refer). Aceeași măsură va da apă la moară unei serii întregi de cretini și retardați care acum comentează doar prin grupuri limitate (vezi referendumul pentru familie din .ro). Și pentru care toleranța noastră trebuie să fie minimă (pentru ăștia, nici măcar fries…)

Partea oarecum haioasă – dacă nu ar fi înfiorător de tragică – este că precum și în celelalte state, în Alabama decizia fost luată de 22 de senatori albi, de sex masculin. Pentru că oamenii au o problemă evidentă cu locul femeilor în societate și sunt ofuscați că ele, femeile, au îndrăznit să iasă de sub cratiță. Totodată o teorie a conspirației pe care am mai auzit-o spune că în felul acesta rasa albă va face subit mai mulți copchii (să fim serioși, natalitatea crește/descrește în funcție de factori economici și sociali). În plus, precum în România comunistă, va înflori piața neagră. Drept urmare cine va avea bani, va face avort și în continuare. Persoanele care vor fi cele mai afectate vor fi cele vulnerabile – cu probleme financiare, etc. și care în US sunt de culoare.

Să sperăm că rațiunea societății va învinge totuși pe termen mediu și lung personajele imaginare și gânditul din vârful penisului. Ca să nu ajungem să ne kilărim unii pe alții (Băi Musk, îți mai ia mult să ajungi pe Marte? :)) )

Plasticul din cetatea fără câini

Sau atunci când plasticul bate câinii. 🙂 Prin cetatea din Târgu Mureș, renovată în ultimii ani, tronează din copac în copac afișe cu “interzis câini”. Acum mi se pare o discriminare maximă a câinilor față de pisici, iepuri, oițe, porcușori de guinea șamd și cred că acest subiect merită cel puțin o petiție pe internet. 😀 Mai mult decât atât creierul meu de om plimbat prin lume nu înțelege cum vine asta, cu interzisul animalelor de companie dintr-un spațiu public. Cum s-ar zice eu ies la plimbare și-mi las câinele acasă? Ies la plimbare și când ajung în cetate, îl leg de poartă, lângă rastelurile de biciclete? Care-i filozofia, că-mi scapă??? Să interzicem toate animalele de companie? (Dar bărbați în lesă se poate, nu vă supărați? :P)

Spre deosebire de câini, plasticul este la loc de cinste, deși este mai nociv. Pentru că se știe că în Evul Mediu orice ungur avea măcar o chestie de plastic prin bătătură. :)) Și oricum metalul e nașpa, ruginește și nici nu poate fi schimbat (măcar) anual, pe lângă faptul că nu dă așa frumos în poze…

Și ca renovarea să fie completă, cireașa de pe tort este o clădire dubioasă, care arată horror și e super stridentă. Măcar dacă o vopseau galbenă, precum restul clădirilor….

În altă ordine de idei am mâncat o chestie foarte bună, o prăji făcută cu un fel de blat ca de fursecuri, gem acrișor și bezea cu nuci deasupra. Numai pentru asta (și pâinea aia bună cu cartofi) și tot merită o tură dată până la Târgu Mureș. 🙂

Infrastructura din Românica

Este frumos rău prin tărâmul magic dacic, curge numai lapte, miere și rapiță (știți voi, pentru selfișoare) și infrastructura duduie. Ca de exemplu am căutat juma de zi un mijloc de trasport public pentru a ajunge din centrul țării undeva prin sud-vest. Că doar acu’ 10 ani mergeam cu trenul și/sau autobuzul și existau variante și rute și toate cele. Ieri n-am găsit nimic. Ba pardon, o variantă de tren care făcea juma de zi și un autocar. Către Viena. Serios. Am dat search cu Deva, mi-a arătat Viena. Am dat search cu Herculane, surpriză, tot Viena. :)) Mi-a fost frică să mai caut și Timișoara, că doar știm că algoritmul ne citește și subliminalul… 😛 Motiv pentru care voi merge cu mașina. Ca un cetățean eco-responsabil care sunt.

(Mișcați-vă curul la alegeri, că ne îngroapă jegoșii ăștia cu totul!!!)

#bereal

Este cu spoilere, sorry. 🙂

No bine începe sezonul actual din The Bold Type. Și angajatei revistei care se ocupa de social media i se pune în vedere că trebuie să posteze mai mult pe instagramul personal, că vezi doamne, nu e suficient ce postează în viața personală și influențează reach-ul contului profesional… Alo millenials, voi să nu faceți la fel!!!! Viața profesională și viața privată sunt 2 chestii separate, chiar și pe instagram. 🙂 Și nu trebuie să studiezi GDPR-ul ca să știi asta, îți trebuie doar bun simț…

După care aceeași tipă care, of course, posta fake-uri de cât de fericită este blablabla, descoperă subit că e mai bine să fii real, deci se filmează pe instagram cu toate coșurile pe față, mega-depresivă, că #bereal… Lecția numărul 2 millenials este că nu vrea nimeni să vă vadă coșurile de pe față sau posterior și că depresia se rezolvă la psiholog, nu pe instagram. 🙂

Sumarizând, dacă vrei să #bereal, fă-o fără #instashit.