Încălzire centralizată – mai 2022

Las aici niște linkuri, pentru dom’ primar și noii lui prieteni din Danemarca.

Producătorul de energie termică din Buzău, în faliment şi vândut la licitaţie – iunie 2021

Sistemul centralizat de încălzire a dat faliment în Năvodari. Abonații au fost abandonați – octombrie 2021

Cum a intrat în faliment RADET Constanţa! – septembrie 2021

În România, o treime dintre companiile de termoficare sunt în insolvență – noiembrie 2021

Peste 1.110 de blocuri din Capitală nu au avut apă caldă din cauza avariilor – aprilie 2022

1 din 7 blocuri din București nu are apă caldă. Cele mai multe, în Sectorul 5 – aprilie 2022

Primăria Capitalei are datorii de aproape 600 milioane lei la Termoenergetica pentru subvenția la energie termică – aprilie 2022

Societatea de termoficare din Focşani nu mai livrează apă caldă menajeră către abonaţi / Compania are datorii la gaze de aproximativ 5,5 milioane de lei – mai 2022

Tot ce mi-a trecut prin cap #Ucraina (5)

Strategic vorbind, căderea lui Putin ar putea readuce democrația în țări precum Belarus, Siria sau Yemen, dar și la vecinii sârbi sau unguri. Ca să nu mai discutăm de toată extrema dreaptă care s-ar vedea fără finanțare și suport informațional. La ei acasă, asta nu ar însemna că rușii ar deveni subit și dintr-o dată oameni, dar măcar procentul celor sănătoși la cap ar deveni mai vizibil în societate și, poate, ar atrage niște schimbări pe termen mediu și lung. Sau am putea vedea implozia Federației Ruse, de care ne-ar durea în paișpe, dacă nu ar avea cel mai mare portofoliu de bombe nucleare. Vedeți, soluțiile nu sunt niciodată simple și pe termen scurt, indiferent cât ar urla unii și alții pe internet.

După cum probabil știți, în caz de accident/război nuclear problema cea mai mare nu sunt pastilele cu iod, care oricum se dau doar pentru anumite grupe de vârste și persoane, ci adăposturile. Cele vechi sunt în stări diferite de degradare, pentru că statul a uitat de ele, dar sunt oricum insuficiente. În localitățile în care există (precum Brașov). Clădirile noi, din cauza haosului din domeniul construcțiilor și al corupției, nu au toate adăposturi, deși, din câte am înțeles, ar fi trebuit să fie prevăzute cu așa ceva. Știu că ați văzut articolele în care erau luați oamenii la mișto că își țin murăturile în beciul din adăpost – că alt beci nu există, dar pentru că din întâmplare locuiesc într-un bloc de acest fel, pot să vă spun și reversul pozitiv: acolo unde oamenii și-au renovat spațiul cu bani proprii sau ai asociației de proprietari, tocmai pentru că era pivniță folosită în mod curent, el va putea fi utilizat în caz de ceva. Și oricum statul a identificat problemele, dar nu are buget alocat pentru renovări. Și nu discutăm de spălat mucegaiul, ci de sisteme de ventilație, uși, etc.

Pentru mine este incredibil cât de repede se întâmplă evenimentele și impactul lor asupra vieții și limbajului nostru. Cine se gândea în februarie că peste două luni vom discuta de viața în jurul războiului? În Europa?

Ca să poți descifra firul evenimentelor ai nevoie să te uiți la: acțiuni (ce face), mesaje (ce spune), jocul diplomatic și zgomotul perturbator.

Ca la covid, sunt persoane ale căror opinii în contextul actual sunt absolut șocante. De ajungi să te întrebi dacă nu cumva în cursul ultimilor ani au fost bătuți în cap.

Cum a fost la turul BNR/Palatul Czell din Brașov

BNR a avut două zile de porți deschise, motiv pentru a da o tură pe acolo și a vedea cum stă treaba cu Palatul foștilor proprietari ai fabricii de bere din Brașov, frații Czell.

Clădirea a fost construită în 1903, fiind o clădire mixtă, cu o cafenea și spații comerciale la parter și apartamente de locuit la cele două etaje. În total sunt 152 de încăperi, din care 81 de locuit. Din 1928 a ajuns bancă, după care comuniștii au naționalizat-o și ulterior a ajuns la BNR, care este și proprietar începând cu 2003.

Clădirea este renovată în interior, are niște vitralii colorate frumoase, care dau în curtea interioară și o scară mai deosebită. În rest, în camerele în care am intrat se vede amprenta comunistă.

Turul a mai cuprins o expoziție de monede și bancnote românești, precum și o prezentare a Băncii Naționale.

Și poate pe viitor vom putea vizita și tezaurul, despre care ni s-a spus că are o ușă spectaculoasă și că păstrează mirosul banilor de odinioară. 🙂

Accesul s-a făcut în baza cărții și de identitate, tururile ghidate au fost aprox. din oră în oră și nu s-au putut face poze.

Adaptare la realitate, gdpr și niște ture de înot

Adaptarea la realitatea înconjurătoare a ajuns una dintre cele mai importante abilități în momentul de față. Din nefericire, în practică, ne confruntăm cu mai multe aspecte: în primul rând generația mea și cele anterioare nu suntem construite mental și psihologic pentru șuvoiul constant de informație, care ne lovește 24/7 și care trebuie trecută prin filtrele personale, ca să te prinzi de unde să o apuci – de aici și amplificarea irațională a fenomenului de fake news. În al doilea rând, majoritatea nu avem educația necesară pentru a înțelege; noi nu prea am învățat la școală gândire critică, ci doar să memorăm informație și, în cazul cel mai fericit, să o folosim într-un context dat. Un procent mic a trecut prin experiențe de reflecție și dezbatere. Noi tot discutăm de analfabetism funcțional, dar eu știu oameni care nu-s analfabeți, au studii superioare și competențe dovedite, dar totodată sunt depășiți de vremuri și fenomene. Cu cât crește procentul inadaptaților, cu atât cresc riscurile în societate.

GDPR-ul, invenție europeană, ar fi trebuit să facă puțină ordine în lumea celor care abuzează de datele personale. În realitate, după aproape 4 ani, pe mine mă sună în continuare firme bizare să mă cheme la controale de sănătate, primesc spam cu nemiluita, inclusiv newslettere și toată ziua mă delectez cu cookie-uri – să fim serioși, cine are timp de verificat dacă atunci când dau “reject all” site-ul chiar asta și face? Ca și până acum, cine vrea să abuzeze, o face bine mersi; restul, se acoperă de hârtii. Chiar dacă Regulamentul pleacă de la o idee generoasă, problemele actuale sunt de vreo categorii: 1, de fapt el a răspuns unor efecte și nu cauzelor reale ale problemei, motiv pentru care, undeva, ceva, dă cu virgulă; 2, ca orice problemă complexă, implementarea este, no bine, generală, drept urmare fiecare pricepe ce vrea sau ce poate; 3, există deja o categorie de beneficiari direcți, acei DPO și firmele din domeniu, care ar rămâne fără obiectul muncii dacă mâine GDPR-ul dispare, drept urmare sunt direct interesați să mențină viu business-ul. Ah, da, și e sublim cum atunci când nu-ți convine ceva, toată lumea s-a învățat să bage GDPRul la înaintare.

Când merg la bazin, interesul meu este să înot o oră în mod constant. Nu repede, nu mult, ci constant. În felul acesta capăt rezistență și în timp pot să cresc numărul de bazine înotate. Plus stau departe de accidente. Uneori culoarul este gol, deși rar se întâmplă asta. Alteori înot cu persoane cunoscute, care își văd de turele lor. În multe dăți culoarul se aglomerează, astfel că trebuie să îmi calculez distanța și viteza în funcție de ceilalți, ca să pot menține un ritm relativ constant și să nu deranjez. Nu înot cine știe ce, așa că de multe ori sunt depășită de înotători și mă trag într-o parte, să aibă loc. Câteodată fac și eu același lucru, îi depășesc pe alții. Cam toți suntem amatori, așa că avem un ritm similar. Din când în când apare câte o vedetă, care se aruncă cu forță și după două bazine rămâne fără suflare, așa că iese din bazin. Și uneori de pe culoarul alăturat se aude doar zgomotul valurilor făcute de câte un profesionist, cel la care te uiți admirativ, știind că tu nu ai cum să mai ajungi la performanțele lui, pentru că ești la vârsta la care îți cunoști corpul. Și cu care poate te iei la întrecere, măcar de curiozitate sau pentru satisfacția de a fi încercat. După care te reîntorci la turele tale constante.

Fix așa e și în viață, ca pe culoarul meu de înot.

Na uite pentru ce plătim instituții publice

Mesaj postat pe site, la Casa de Pensii în 16 februarie. Răspunsul vine în 15 aprilie. După 2-fucking-luni!

ntrebarea dumneavoastr a fost:
Bun ziua,
imi pute i comunica pe email data de la care urmeaz s implementa i verificarea
prin Zoom pentru deschiderea contului online (ave i modelul la ANAF)?
Mul umesc,
Claudia Popa
R spunsul consultantului CNPP este urm torul:
Stimata doamna,
Avand in vedere natura datelor disponibile pe portalul http://www.cnpp.ro,
credentialele de acces se pot obtine doar dupa o identificare prealabila, la
sediul oricarei case de pensii.
Precizam ca, in situatia persoanelor care detin semnatura digitala, formularul
de creare cont se poate transmite pentru aprobare prin e-mail.
Cu deosebita consideratie,
Directia Comunicare si Relatii Publice
Casa Nationala de Pensii Publice

Na vedeți de ce plătim salarii bune funcționarilor statului? Să scrie copy-paste, ceea ce deja este pe site. Plus mai plătim și firma de IT, care face un site care nu recunoaște diacritice. Păi să nu le urezi numai de bine?

Ah da, și nu se poate, că așa vrea p. noastră de CNPP. Hai marș, la făcut contribuții și nu ne mai deranjați cu mesaje din ăstea tâmpite pe site.

Tot ce mi-a trecut prin cap #Ucraina (4)

Să discutăm despre poluarea și dezastrul ecologic asociat bombardamentelor? Numai pentru asta, minionii sovietici și toți susținătorii lor trebuie trași în țeapă. Sau poate despre securitate alimentară?

În timp ce se vor irosi bani pe arme, planeta va continua să se încălzească într-un ritm mai rapid și ne va afecta pe toți, chiar dacă în mod diferit. Ca să nu mai discutăm despre subiecte din ăstea mai soft, cu egalitate între sexe, violență domestică, justiție socială șamd care vor trece în plan secundar, că noah, trebuie să vedem ce facem mai întâi cu psihopatul care vrea să se joace cu bombițele atomice. Mai știți că trebuia să intrăm în Shengen? Dar de planul cu trecutul la euro? Oportunități pierdute, pentru că stăm în loc pentru un super dobitoc.

Ajutoare și voluntari + emblema de Cruce Roșie. O să mă repet la nesfârșit: educația pe timp de pace și creatul de structuri funcționale sunt parte integrală din sistemul de prevenție și intervenție la dezastre și războaie. Da, oamenii sunt atât de nașpa ca ființe umane, încât nu scapă nicio ocazie de a scăpa de lucrurile care nu le mai trebuie. Dacă poți să le pui într-o pungă și să le donezi către cazuri sociale sau refugiați, cu atât mai bine, prințesa ta internă se va simți fabulos, că uite ai făcut atâta bine în lume. Nu suntem noi singurii – v-aș putea povesti tone despre anii cu ajutoare din vest trimise românilor – dar ne trebuie mai multă educație, constantă și un sistem mai coerent de primit lucruri, sortat și dezinfectat lucruri și trimis lucruri – caritatea trebuie dublată de economie circulară și educație eco.

Epuizarea salvatorului. Sau de ce nu putem băga orice fel de voluntar în zone de dezastre și/sau conflict. Voluntariatul cu heirupul poate suplini nevoile pe termen scurt și este remarcabil faptul că nu ne-am pierdut empatia față de celălalt. Dar voluntarii au nevoie de un set de abilități și cunoștințe specifice și, la rândul lor, au nevoie de servicii de suport, inclusiv de consiliere psihologică. Genul acesta de structuri, inclusiv cele simple, care fac trainingul populației vis-a-vis de ce înseamnă voluntariat comunitar, trebuie susținute în permanență, nu doar când dau bine la poze pe fb.

E netul plin de conversații între soldați ruși și familiile lor, în care aceștia povestesc ce au mai furat din casele oamenilor, gen adidași, telefoane și televizoare; de la Cernobîl ar fi plecat cu furculițele din hotel (și cu mici probleme de sănătate, lol de tâmpiți); ah, bun, au apărut și mașinile de spălat și alte electrocasnice, duse în Belarus și vândute în târg. Sincer, eu n-am fost interesată niciodată de zona rusească, dar nu-mi imaginam că-s atât de înapoiați. Că na, și pe la ei la țară o fi ca la noi, poate mai nasol prin Siberia, că zapadă nonstop. Dar totuși, estul Europei, ce naiba… Și uite așa aflăm că în 70 de ani, în timp ce toată lumea s-a dezvoltat, se clonează câini și se fac pregătiri pentru Marte, civilizația rusă a rămas un mare rahat cu vârf și împăratul este gol, pe dinăuntru și pe dinafară.

Am început să mă uit la știri în reprize, că nici chiar eu nu mai pot citi/vedea tot.

Primul război care se joacă în direct și-n reluare pe rețele sociale. Filme de propagandă băute la cur de imagini cu pisici, câini, copii, soldați și tractoare. Va interesant dacă va fi și primul război pierdut datorită internetului.

Și hai că asta e tare de tot: “Rusia interzice negarea „misiunii umanitare a URSS” în Europa de Est după al Doilea Război Mondial”, citat din știre pe Hotnews. Deci violatul româncelor, furatul și distrusul a tot ce au prins în cale a fost de fapt misiune umanitară băi fraierilor habarniști care sunteți voi, pasibili de 15 ani închisoare. Apropo, îmi spune și mie cineva de ce Kuzmin nu e trimis în șuturi la mă-sa acasă?

Chiar și omul care a salvat planeta îmbătrânește

Bruce Willis, eroul care a salvat planeta în Armageddon, este nevoit să pună punct carierei de actor la doar 67 de ani, din motive de afazie – tulburări de limbaj, ca rezultat al unor disfuncții neurologice. Am văzut o știre azi în care ni se explica că toți de pe platou au știut asta de vreo câțiva ani, motiv pentru care au improvizat prin filme, cu ajutorul tehnologiei și că Bruce a apărut în vreo 20 de filme în ultimii 4 ani, chiar dacă în unele având doar roluri mici, pentru a crește filmele la boxoffice.

Și am stat să mă gândesc că poate și eroii care salvează planeta în continuu și pe ecranul cel mare, și pe cele mici, au și ei dreptul la bătrânețe să fie lăsați în pace, să se relaxeze și să se bucure de anii pe care îi au, că uite, ajungi la 67 de ani și ești gata.

Și nu cred că murim niciunul dintre fani dacă rămânem doar cu filmele vechi.

Din punctul ăsta de vedere am apreciat-o pe Tina Turner – a cântat și a dansat până a zis punct, după care s-a mutat în Europa, a mai scos două cărți, un documentar și muzical, a mai dat niște interviuri super scurte și hai pa, lăsați-mă în pace. Lucru pe care îl doresc și de la restul artiștilor, pentru că sincer, nu văd de ce să crăpi pe scenă sau de ce ultimul tău film din carieră să fie cu un rol de boșorog sau babă.

Eurovision, partea a 2-a

Acum o lună, când am scris prima parte încă aveam chef de glume. Înfiorător cum se poate schimba lumea într-o noapte…

Armenia sună a orice chestie comercială de la radio, mai puțin Armenia; idem manelele austriece, cântate în engleza vorbită la castel, lol; ăștia din țara lui Crocodile Dundee mă sperie în fiecare an, jur; soundul englezesc azer sună cunoscut; belgieni în engleză, merde!; etno franțuzesc; grecește? nu englezește de radio; în condițiile ăstea fetele din Islanda sună frumos de tot pe limba lor și a Eurovision clasic. 🙂 Mahmoodul italian a mai fost pe aici în 2019, not bad, dar cam lălăită. De la sârbi n-am priceput nimic; Suedia, bine; Elveția, sună a la radio și a soundtrack de film.

Finlanda, tatuajele și videoclipul, oh man! sunt chiar The Rasmus, mi se păreau mie cunoscuți, lol. În stilul ăsta, la anul dacă mai avem Eurovision, prevăd că UK îl trimite pe Robică! Asta în loc de Sam Ryder, care apropo, este o îmbunătățire remarcabilă față de anii trecuți. 🙂

Nemții cântă în engleză și m-am săturat de cât am auzit-o la radio. :))) Și da, aduce a Eminem la un moment dat.

M-am uitat de mai multe ori la Zdob și Zdub, cu subtitrare e altceva. Și în timpul ăsta onor Ro trimite o melodie care se va cânta la vară în Bamboo, iac.

Să ne bucurăm că putem să facem bășcălie de Eurovision, unul din lucrurile pe care le avem în democrație, indiferent cât de imperfectă este ea.

No bine, 12 puncte de la mine pentru Finlanda – deja caut penele prin casă, că frizura nu o schimb, că de abia m-am tuns. :)))

Găsiți toate piesele pe youtube și pe site-ul oficial Eurovision.

Tot ce mi-a trecut prin cap #Ucraina (3)

Și de ce nu am făcut io armata oare? Păi cum să înțeleg eu strategie de război când nu m-am jucat decât Starcraft, și ăla cu shortcut-uri? Cred că e timpul de un upgrade la la Solitaire și Wordle, la chestii mai importante. Sarcasm evident.

Stabilitate. Locul tău unde să pui capul pe pernă noaptea, venituri constante care să îți acopere cheltuielile, un concediu pe an. Și liniște. Multă liniște. Cu mici excepții, nimeni nu vrea să schimbe lumea sau iphone-ul la fiecare două luni. Ci să aibă parte de stabilitate. Crizele politice, economice, sociale, terorismul, pandemia, războiul perturbă stabilitatea. Și capacitatea de a lua decizii corecte.

De la primăvara arabă încoace (aprox. 2010), foarte multe proteste și evenimente, inclusiv războaie, folosesc rețelele sociale în mod activ. Cel din Ucraina mi se pare un pas înainte, efectiv twitterul este instrument de luptă – informare și dezinformare. Presimt că vom vedea niște cărți la un moment dat pe tema aceasta.

Zicea cineva că este ușor să pornești un război, dar de multe ori este foarte greu să îl oprești. În momentul de față lucrurile sunt cu atât mai complicate pentru că, deși 1) majoritatea habar nu avem mare lucru despre Ucraina, 2) în același timp majoritatea am investit energie în conflict și, mai mult, 3) majoritatea am decis să suportăm costuri asociate ale acestui conflict (ex. legate de gaz și refugiați), drept urmare rezultatul va trebui să satisfacă nu doar cele două părți, ci și susținătorii acestora. Cu cât va dura mai mult, cu atât vom vedea mai multe comentarii care vor lovi în ucraineni.

Până atunci, în trei săptămâni de bombardamente, avem 25% din populație refugiată – peste 3 milioane care a fugit peste graniță, majoritatea absolută în țările europene și nu în Rusia (de ce oare?) și încă 6,5 milioane fugiți prin țară. La care se adaugă încă pe atât aflați în zonele bombardate. Este un dezastru care îl depășește pe cel din Siria, apropo de viteză și impact.

Și dacă mâine s-ar opri luptele, sunt oameni care nu mai au la ce să se întoarcă, pentru că sunt localități nivelate de soldații ruși. Și cu toți banii din lume, îmi vine greu să cred că totul se va reconstrui într-un an. Drept urmare strategiile pentru refugiați trebuie făcute pe termen mediu, cel puțin.

În altă ordine de idei, mai știți cum se plânge statul că ne-am împuținat? No bine, uite ocazia de a ne mări “echipa”, să vedem cât de repede pot fi absorbiți în sistemul de educație, muncă și societate refugiații ucraineni.

Dar dacă de fapt suntem blocați în serialul ăla cu Zelenski?

Autorecenzarea la recensământul populației 2022

Anul acesta avem recensământul populației și al locuințelor reprogramat de anul trecut și care se face o dată la zece ani, că poate așa aflăm câți mai suntem în mod real, plus date despre ce și cât s-a mai construit.

Putem să ne eschivăm? Nu, că e obligatoriu pentru toată lumea.

Există trei modalități prin care se culeg datele – ne autorecenzăm direct, va exista un proces de autorecenzare asistată și va exista și varianta clasică cu recenzori, adică omul care te întreabă și completează formularul pentru tine. Nu-mi place ultima variantă pentru că recenzorul poate influența răspunsurile.

Platforma de autorecenzare e disponibilă între 14 martie – 15 mai. Ceva pdf cu explicații găsiți aici.

Nu am înțeles de ce trebuie să primești o zi liberă când durează maxim 15 minute, după cum ni se spune la întrebări și răspunsuri. Dar de mâine vom afla dacă teoria se pupă cu practica.

PS: Dacă aveți o problemă cu BOR, acum este momentul să vă declarați atei sau agnostici.

UPDATE: Am completat un formular de persoană și locuință, merge destul de repede, dacă funcționează site-ul. Dar să aveți la îndemână informațiile despre proprietăți – sunt întrebări despre câte camere aveți, ce suprafață au, dacă locuiți în clădiri izolate termic, etc. și despre studiile voastre, job + firma la care lucrați. Confirmarea că formularul a fost completat ok și adeverința pentru ziua liberă vor fi disponibile la o săptămână distanță de la finalizarea formularului. Dacă nu merge site-ul, el salvează secțiunile pe măsură ce completați, așa că atunci când deschideți a doua oară nu trebuie să o mai luați de la capăt. Dacă vi se pare prea complicat, în Brașov sunt 8 centre de autorecenzare asistată.