Fără atâta văicăreală, vă rog

Dacă este ceva ce trebuie să învățăm de la Halep este perseverența. Muncă multă, constantă și mai puțin dat din gură. Și fără atâta văicăreală.

Sincer fata asta ne-a făcut un cadou neașteptat. Nu premiul ca atare, ci faptul că a devenit campioană exact în ziua mitingului pesedicilor (mâna statului paralel și al lui Soroș, evident :)) ). Ce alt moment mai bun de a-i sărbători victoria și de a muta telecomanda de la televiziunile infecte românești? Ce altă ocazie de a muta centrul discuției rețelelor sociale de pe tricourile alb-burtoase pe competență și bun simț?

Singura modalitate de a reduce răul în societate este de a-i diminua mesajele și implicit puterea de propagare și diseminare. Un bun studiu de caz sunt intervențiile germane în cazul episoadelor teroriste recente – nu mesaje distribuite, nu poze distribuite, nada, nichts. În loc să sharuiți poze și filme, și iar poze și iar filme cu pesedici, să le promovați mesajele, pe rețelele sociale ale prietenilor mei ar fi trebuit să văd doar pisici. Și poze cu Halep.

Că doar nu sunt o noutate oamenii săraci, cei needucați, spălați pe creier, bătrâni, șamd care fac parte din celălalt stat (paralel – bârnă – sol, că deja nu mai știu care stat al cui e….). Zilnic interacționăm cu ei, în bloc, la colțul străzii, la piață, în autobuze, în magazin, în parc, la piscină etc. Cu ce ne ajută să îi facem de kkt pe net? Cu ce ne ajută să îi scoatem în evidență? Vă  simțiți mai bine că i-ați făcut trafic mustăciosului în loc să citiți la final rezumatul (asta presupunând că vreți să fiți la curent cu ce a mai debitat bivolul)?

No bine, și acu ce facem? Muncim și ne vedem de treaba noastră, că nimic nu îi enervează pe pesedici mai mult! Și ne promovam argumentele over and over again. Desigur ar mai fi opțiuni – greva fiscală – dar nu a ținut niciodată (apropo prin bv, prin cartiere umblă garda la făcut de amenzi), pus mâna pe furcă (va fi trist când se va întâmpla asta), nano-roboțeii-aliens generați de cireșii înfloriți care le intră pe ureche politicienilor și le mănâncă creierul (true story, dacă sunteți fanii familiei King). Și învățăm și noi niște marketing politic băieții și fetele usr/ro 100? Că aș vrea să am ce vota în 2019!

PS: în statul meu paralel singurii autori care merită învățați la școală sunt Creangă și Caragiale. Restul sunt balast.

Advertisements

pnl face legi pentru votanții psd

De aici. La asociațiile de proprietari – cele care ar vota un partid liberal – apa, curentul, gazul și încălzirea sunt contorizate individual, deci nu contează câte persoane le folosesc, contează consumul (partea cu consumul de apă al copiilor nu se vede este o tâmpenie mare cât casa, de parcă kinderii români nu se spală, ioi ioi ioi). Gunoiul este taxat pe persoană – dar tind să cred că sugarii produc destul de mult gunoi comparativ cu un adult… energia pe scară și nu știu liftul, plus curățenia mai sunt cheltuieli pe persoană, că administrarea+interfonul sunt pe apartament. Deci mare fâs nu este, cu excepția blocurilor necontorizate, unde, ia ghiciți ai cui votanți stau?

Uite PNL niște idei mai potrivite pentru un partid liberal:

  • promovarea de sisteme care pot acoperi independent curentul la comun (scară, lift) – de ex. prin suvenționarea unor panouri solare sau altceva
  • promovarea construirii de parcări subterane în cartiere + spații verzi comune, ce pot fi folosite de locatari pentru timpul liber, inclusiv de grădini urbane
  • stimularea asociațiilor de proprietari de a folosi metode moderne de monitorizare a consumurilor (consumul de apă trimis pe app) și metode moderne de plată (stimularea plății online și/sau cu cardul)
  • promovarea unor sisteme de colectare selectivă a deșeurilor (senzori, chestii, socoteli – că oricum Ro e în urmă rău de tot la capitolul ăsta)

Cu astfel de inițiative, dragă penele în curând vei ajunge exact ca penețe că nici draq nu te mai votează la următoarele alegeri :))))

 

 

Ce mai citim, ce mai vedem…

De citit:

Factfulness: Ten Reasons We’re Wrong About the World, Hans Rosling – sau statistica pe post de terapie, cum zice el la un moment dat 🙂 Domnul Rosling ne explică simplu și la obiect că lumea stă de fapt mai bine decât credem, că toți suntem depășiți de informație, motiv pentru care din când în când ar fi bine să mai trecem pe la școală și că lumea poate fi împărțită în patru zone economice, în funcție de venituri (conceptul de țări dezvoltate și țări în curs de dezvoltare este perimat), majoritatea țărilor fiind undeva la mijloc. Tot el mai spune că sărăcia de pe la noi nu este sărăcia din prima zonă de venit (cea cu 1 dolar pe zi) și că oportunitățile economice vor fi în Asia și Africa (Africa va crește populația cu 3 miliarde, combinat cu creșterea economică, înseamnă profit); și că singurul lucru care contează sunt veniturile, care transcend cultura și religia.

“So how could policy makers and politicians solve global problems if they were operating on the wrong facts? How could business people make sensible decisions for their organizations if their worldview were upside down? And how could each person going about their life know which issues they should be stressed and worried about?”

Julia Quinn & Lisa Kleypas – scriitoare de romane istorice de dragoste, un fel de Sandra Brown (pentru cunoscători :D), doar că nu cu texani, ci cu englezi, de pe vremea când femeile nu aveau drept de vot, nu aveau drept la educație sexuală, nu aveau venituri, nu munceau, nu mergeau la școală și singurul scop în viață era măritatul cât mai repede, ca să nu rămână pe drumuri. Și făcutul de plozi, cât mai mulți, că o parte nu apucau viața de adult (puteți face o paralelă cu Rosling și zonele de sărăcie care mai există prin lume…)

De văzut:

Humans, sezonul nou.

For the People, noua dramă Shondaland, dacă nu l-ați văzut, este decent.

Tanti Aguilera și Cerb(o)ul de Aur

În contextul resuscitatului Cerbul de Aur mi-am adus aminte de Christina Aguilera la 17 ani, cea căreia i s-a dat cu flitul (prin 1997 parcă) și la un an-doi devenea una dintre cele mai faimoase cântărețe internaționale.

Yap. Festivalul se reîntoarce (nu știu dacă și Ricky Dandel :P) și Aguilera s-a hotărât să-și lanseze încă un album. Nea Georgică, dacă tot ai rămas cu excedent bugetar, plătește-i fetii un bilet de avion pentru un recital, să ne spălăm păcatele de acu’ douăj’ de ani 😀

Yap yap. Nu știu dacă a rămas și Christina noastră fără bani, cert este că încă mai poate să cânte. Și că arată decent, după un copil și o cură de slăbire, mai ales atunci când nu se strâmbă la Pink (sau invers)… Unica fază pe care nu am priceput-o este cum o fi cu makeup-ul care imită no makeup? :)))) Noul album Liberation se lansează la jumătatea lui iunie.

No bine, mi-am ros unghiile roz să nu vă sharuiesc un clip cu Dandel :)))))

Yap yap yap, hurray!!! Twice 🙂

 

The good fight never ends

What does it matter if we are a country of laws if the laws are not just?

Am împrumutat titlul din Bustle pentru că este concluzia perfectă a sezonului 2 și preview al sezonului 3. Familia King merită un Oscar pentru serial, este pe departe cel mai inteligent dintre tot ce rulează la ora asta (urmăresc cam 100 de show-uri pe an).

Chestii la fel de bune sunt contul de instagram al fotografului Pete Souza (care a lucrat pentru Obama) și cel de twitter al lui Stephen King.

Toate cele trei sunt dintr-o zonă culturală care te face să speri că poate omenirea mai are o șansă 🙂

What options do we have?

Placing justice about the law.

Zi repede cum cumperi o pungă de zahăr?

Ai ajuns la raft și trebuie să cumperi o pungă de zahăr. Ești genul de cumpărător care nu se aruncă la prima chestie de pe raft. La ce te uiți? La prețul cel mai mic? Dacă este produs local? La marca proprie a magazinului? La ceva specialități cu fițe și talente? Dacă e ambalat în plastic sau hârtie?

Fiecare are propria modalitate de a alege produsele. Însă dacă ai ajuns la raft și ai început să te întrebi dacă e nevoie de atâta plastic în ambalaje, ești cu un pas înainte.

Și nu e vorba doar despre zahăr, poate fi orice altceva, de la paste, la sare.

Cred că până se hotărăsc guvernanții să facă ceva, cumpărătorii pot transmite un mesaj extrem de clar producătorilor (cel cu #faraplastic în el). Că nimic nu doare mai tare decât scăderea profitului 🙂

Azi e cu piscine

Camelia Potec a câștigat medalia de aur la jocurile olimpice din 2004, la Atena și este la al doilea mandat de președinte al Federației Române de Natație și Pentatlon Modern (m-au spart ăștia cu denumirea lor). Cu câteva zile în urmă dna. Potec a declarat într-o conferință de presă că “îşi propune introducerea înotului ca disciplină obligatorie în şcoli prin fundaţia pe care înfiinţat-o recent.” De aici.

Totul bun și frumos dar poate dna. Potec are nevoie de un reality check. De exemplu în orașul de poveste Brașov, în care mai nou toată lumea vrea să se mute, există un paradis (sub)acvatic în care te bați cu kinderii pe culoare, un bazin olimpic în care nu au voie decât sportivii, un centru de agrement care stă închis pentru că nimeni din CJ probabil nu înoată și încă vreo 2-3 piscinuțe de hotel. La 300 de mii de locuitori sau câți or mai fi, în oraș cu pedigree. Are rost să discutăm de orașe mai mici sau de sate? În condițiile în care 100 de copii nu au loc să exerseze într-o serie, vi se pare realist înotul ca disciplină obligatorie?

Este drept că misiunea unei organizații este o declarație universală către care tinzi, dar nu e păcat ca în anul 2018 să irosești resurse pe idealuri în loc să le folosești pentru a rezolva probleme concrete? Și dacă ditamai omul din sistem, președinte la al doilea mandat vine cu aberațiile din articol, vorba unora, we are fucked…

PS: apropo, un instructor de înot la 20 de kinderi vi se pare o chestii adecvată?