Nu cele de afară, ălea-s bine mersi, în lumea lor. :))))) Dezastrele din bucătărie sunt și ele ok, mulțumim de întrebare. 🙂 Ne-am apucat de povestit despre ce și cum să faci atunci când te accidentezi gătind și avem deja trei episoade ale unui serial nou intitulat primul ajutor în bucătărie – uite aici, dacă te interesează subiectul.
În altă ordine de idei, până vineri, avem un concurs de la cookingbookclub: poți câștiga o carte de gătit, pentru un like minuscul pe fb și un comentariu dezastruos. Mai simplu de atât nu știu. :)))))
De săptămâna aceasta dezastrele din bucătărie se mută pe alt domeniu. Am mutat toate articolele – manual!!! – de am făcut bășici. La posterior. :)) În rest nu se modifică nimic, episoadele apar vinerea dimineața, cookingbookclubul o dată la două luni și probabil vor mai apărea niște seriale noi.
Salată de porc și orez. Cu mere Granny Smith, nuci, miere și cimbru. Dacă am tradus corect din cartea lui Jamie Oliver. Dacă nu, oricum asta am pus în ea. :))))
No bine, trebuie să recunosc că foarte multe dintre salate mi-au făcut cu ochii și a fost puțin greu să aleg, dar au contat ingredientele din frigider. Pe de altă parte sunt obișnuită să combin orez sau paste cu diverse și să se cheme salată. Dar orez cu porc pe post de salată, zău că nu mi-ar fi trecut prin cap. 😀
Jamie folosește în rețetă pork belly, pe care o taie mărunt și o prăjește cu rozmarin și frunze de dafin, până devine crocantă și aurie. Eu am folosit niște carne de grătar, descoperită prin congelator. Dezastrul din mine a tăiat-o mărunt și a pus-o cu condimente și apă la cuptor, ca să fie o variantă mai degresată a rețetei. Nu faceți ca mine! Prăjiți porcul. :))))
Apoi într-o cratiță se aruncă vreo 2-3 mere Granny Smith, tăiate cuburi mari, niște miez de nucă, o lingură de miere, sare, piper și zeama de la o portocală sau suc de portocale. Plus cimbru. Pe foc până dă în clocot, după care la cuptor vreo 20 de minute. La final adaugată carnea și, zice Jamie, niște oțet din cidru – am pus un strop de oțet de mere, că asta aveam.
Separat fiert orez basmati și sălbatic, după care amestecat cu restul ingredientelor într-o salată. Care se mănâncă fierbinte.
Acum dacă vi se pare că salata arată prea monocolor – lol – atunci o puteți înbunătăți cu niște ardei roșu și pătrunjel verde, tocate mărunt și veți avea ceva colorat, precum mai jos. 🙂
Dezastru mic, ai stricat salata? Nuuuu, am îmbunătățit-o puțin. 😛
Și acu’, o veste bună și una proastă, pe care o vreți mai întâi? 😀
Pe cea proastă, știam eu. :)) Ea zice că rețetele ălea multe sunt încă în lucru, pentru că toată lumea a fost ocupată, plus, dezastru maxim!!!!, Chef e plecat, așa că una din ideile super fancy, de rețetă masterchef, a picat până când ne nimerim toți în aceeași locație. Dar fiți fără griji, revenim cu ea sigur în douăzeci-douăzeci. 😛
Vestea bună este că totuși am gătit ceva yummy de tot. 🙂 Una bucată salată, fără salată, lol. :)) Și că este una din cărțile cu care presimt că ne vom mai întâlni, pentru că eu am rămas cu muuulte hârtiuțe cu chestii de încercat, lipite pe toți pereții, prin casă. 🙂
Jamie a scris cartea perfectă, cu rețete de sezon pentru toate categoriile – carnivori, vegetarieni, vegani, gluten-free etc. Tot ceea ce îți rămâne este să treci prin ea, să îți alegi rețetele pentru meniul de sezon, să cumperi ingredientele și să treci la treabă. 🙂 Dacă ai nevoie de ajutor la degustat, am două mâini, o gură și niște fitze disponibile. :))
Termenul limită pentru citit, ales o rețetă, încercat, pozat și trimis feedback este 10 decembrie. 🙂 Dați-mi un mesaj ca să vă zic unde găsiți cartea. 🙂
Vezi toate cărțile și rețetele#cookingbookclub aici.
Deci nu știu care e treaba cu rețetele vegane extra sănătoase
(nici de unde ideea că vegan e musai extra sănătos, dar asta e o altă
discuție…), dar zici că autorii le-au conceput în timpul unui delir în care
gîndul le stătea la friptane și cașcavaluri, dar își dădeau peste degete
sistematic cu făcălețul că, deh, nu poți să scrii o carte de bucate cu de toate
că atunci ești la fel cu restul lumii care nu strălucește. Parcă numai la asta
le stă mintea, zău, cum să înlocuiască feluri de mîncare de dulce ca să iasă de
post.
Am deschis cartea de bucate de luna asta cu maxim interes că e octombrie, dacă acuma nu ai ce face de mîncare numai cu ce ai cules din grădină, apăi nu știu cînd ai. Deja îmi frecam mîinile că pică o zacuscă americană si-gur. Sau, mă rog, alte răsfățuri cu legume și zarzavaturi. Nimic, niet, nada. Mic dejunul visează la lapte și unt ca vrabia mălai. Smoothies promit să-mi fac cînd n-o să mai am dinți, pînă atunci mestec. La antreuri găsisem hummus, dar nu vă fac iar hummus că îmi dați block. Și niște bruschete cu roșii (opa, fain!) și căpșune înecate în aceto balsamico și tăvălite în busuioc ȘI mentă (de ceeee?!!! :)))))
La prînz se propun veggie burgeri. Dacă avocado nu e, nimic nu e
(oare de ce? de fapt știu de ce, ca să nu ți se facă foame la loc peste 10
minute, dar și avocadoul consumat în exces dăunează, măi…), iar salatele se
presară musai cu parmezan de migdale/pecan. Așa-i zice, nici nu știam. Supra
condimentat tot de zici că așa nu ne prindem că rețetele n-au vită și parmezan
adevărat. Ei, aș :))) La desert prăjituri vegane cu lapți și unturi și friști
vegetale. Ascultați aici că o dată zic: dacă n-ai treabă cu lactoza și nici ea
cu tine, alternativele vegetale nu sînt nici mai gustoase, nici mai ieftine,
nici mai sănătoase, ba din contră dacă îs umplute cu zahăr ca să aibă cît de
cît gust… Și, da, chit că sînt raw tot nu putem băga în noi prăjiturele
asortate cu kilogramul. Am zis.
Supărată eu rău pe așa lipsă de respect pentru gusturile
delicioase ale lumii vegetale mi-am luat un dovleac butternut la super ofertă
și ca să nu rămîneți flămînzi v-am făcut o supă cremă că vine toamna,
acoperă-mi inima cu ceva. Am dat google search și mi-am bazat creația pe primul
rezultat, o rețetă de-a lui Jamie Oliver. Dați și voi un search să vedeți cum o
face el, ce a ieșit la mine e varianta minimalistă pentru leneși flămînzi :D.
Ingrediente:
1 ceapă roșie
1 morcov
2 căței de usturoi
umpic de ardei iute – aveți grijă să nu iasă prea iute, eu am
pățit-o
ulei de măsline
1 kil de dovleac butternut
1 litru de supă de pui sau de legume
semințe de dovleac
No și mai departe e la mintea cocoșului. Se curăță, se taie, se
călesc ceapa, morcovul, usturoiul, ardeiul cu o țîră de sare și piper. Se
adaugă la vreo 10 minute dovleacul curățat și el și tăiat cubulețe și supa și
se fierb împreună cca 30 de minute. Cînd îi gata pasezi tot și servești cu
semințe de dovleac prăjite. Gustos, o mîncat chiar și copilu’, sățios, o să mai
fac și încerc și varianta cu crutoane cu parmezan. S-aveți poftă și să vă iasă
zacusca bună ca mie :).
Musai să faceți în așa fel să pice doi stropi de supă pe lîngă pentru efect artistic maxim!
Rețeta ar fi trebuit să fie din cartea numărul cinci propusă la cookingbookclubul din septembrie/octombrie, The Oh She Glows Cookbook, de Angela Liddon, dar cum membrii clubului nostru select au libertate deplină de acțiune, de data aceasta avem un proces creativ în formă pură. 🙂
No bine, nu contează sosul – deși, evident, despre el era vorba în rețeta de la pagina o sută șaptezeci și ceva, pentru că dezastrului din mine i-au sclipit ochii când a văzut tăițeii de zucchini. 🙂 Pentru că dacă nu ardem chestii prin bucătărie, mie și personalităților mele multiple ne place să ne depășim limitele. 😛
Și acum o mică paranteză: indiferent cât de buni, și gustoși, și plini de vitamine și alte cele sunt dovleceii și frații lui, zucchini, eu n-am pus gura pe așa ceva decât în momentul în care am primit mâncare în avion o caserolă cu un soi de fel vegetarian care conținea zucchini aproape crud. O blasfemie în bucătăria românească, un mic miracol pentru mine, pentru că, așa, aproape cruzi, zucchini au fost comestibili. Motiv pentru care am reușit să-mi diversific opțiunile de legume. (Ce, aveați impresia că eu n-am fost odată kinder care mânca doar cartofi și șnițel? :))) )
Tăițeii sau zucchini noodles pe limba băștinașă se fac folosind fie o mașină/robot care îi taie spiralat, fie o răzătoare specială, fie un cuțit de curățat legume care taie direct julienne. Doar că nema ustensile la mine în bucătărie. Așa că am improvizat big time. 🙂
Am folosit un extraterestru de curățat legume și am tăiat zucchini felii pe lungime, după care cu un cuțit foarte bine ascuțit (din cel păstrat pentru dușmani 😀 ) am tăiat feliile julienne. Aka fideluță pe lungime. Nu au ieșit chiar spirale, dar rezultatul a fost mai bun decât aș fi crezut.
Faza e să nimeriți zucchini care nu au prea mulți sâmburi, că altfel partea din interior o puteți arunca. (Sau folosi la altceva). Faza numărul 2 este să reușiți să îi preparați fără să se înmoaie cu totul, dat fiind că-s numai apă. 🙂 Îi puteți consuma cruzi sau faceți ca mine, într-o tigaie cu 1 lingură de ulei de măsline, aruncați tăițeii de legume (să nu fie uzi), amestecați ușor, pentru maxim 1-2 minute și luați de pe foc. Turnați deasupra zeama de la jumătate de lime și lăsați deoparte.
Dacă vreți să fiți vegani, puteți folosi un sos de roșii și ciuperci sau roșii și alte legume. Dacă nu sunteți vegani folosiți ce aveți prin frigider, în cazul meu un sos ragu de carne de vită cu foarte mult morcov. 🙂 (Creativitatea în bucătărie este musai!)
Și uite că am reușit să avem o rețetă din cartea numărul cinci propusă la cookingbookclubul din septembrie/octombrie, The Oh She Glows Cookbook, de Angela Liddon. Următoarea carte, ultima pe anul acesta, apare în noiembrie.
Cartea numărul cinci de anul acesta, de citit & gătit, a fost The Oh She Glows Cookbook, de Angela Liddon.
Acum, nu că am fi noi ușor anti-vegani, dar nu a fost cea mai de succes carte sugerată la cookingbookclub. 🙂 Deși, explicațiile pentru succesul limitat al Angelei la gașca noastră sunt mult mai simple: cartea s-a nimerit într-una din perioadele destul de aglomerate din an, când nici chiar mie nu mi-a stat gândul la gătit; apoi o parte din rețete le-am încercat deja, de-a lungul anului, așa că, pentru a nu face aceleași chestii, opțiunile au devenit dintr-o dată limitate.
Dar, hold your horses, că avem 2 rețete. 🙂 Nu credeați că scăpați, nu? 😉 Plus că oricât de vegană ar fi o rețetă, ea poate fi îmbunătățită cu niscaiva proteine animale. :)))
Probabil ați uitat că gașca cea vestită este și ușor creativă… 😛
No bine, stați pe aproape. 🙂 Plus -și acum dau din casă – cartea următoare va fi de foarte mare succes. (Sau dacă nu, speranța moare ultima :)) )
Mai avem două cărți și se termină anul. 🙂 Cartea numărul cinci de anul acesta, de citit & gătit, este The Oh She Glows Cookbook, de Angela Liddon. Există și o continuare a cărții, dacă sunteți pasionați de rețete vegane, s-ar putea să vă placă.
Puteți să săriți liniștiți peste partea introductivă care face apologia veganismului; ce ne interesează pe noi este să descoperim idei noi de a combina glorios legumele. 🙂 Bineînțeles că dacă ceva vă face cu ochiul, puteți modifica rețeta și adăuga proteine animale, după caz.
Termenul limită pentru citit, ales o rețetă, încercat, pozat și trimis feedback este 10 octombrie. 🙂 Dați-mi un mesaj ca să vă zic unde găsiți cartea. 🙂
Vezi toate cărțile și rețetele#cookingbookclub aici.
Se ia o carte de 401 dă
pagini cu rețete de grătare, plăcinți și alte chestii de le manâncă americanii
la barbecue. Bine, 376 dacă scazi coperțile, cuprinsu’ și niscai baliverne. Se
citește o dată. Se uită. Se mai citește o dată. Se cujetă. Și se
concluzionează: nivelu’ de bucătăreală e tot la nivel de 7-12 ani. Drept
urmare….
Rețeta:
2 pounds thin young green beans, trimmed, ¼ cup extra-virgin olive oil, 2 tablespoons chopped fresh chives, Sea salt such as fleur de sel.
Adicătelea, fasole verde, ulei de măsline, ceva soi de ceapă
și sare. Dă mare.
Modu’ de preparare:
Te trezești duminică dimineață chiaună că te-a sunat sor-ta
prea devreme. Te deplasezi biped în bucătărie, bagi o cafea și o mahoarcă și te
îmbraci. Te trezești de tot când te mai sună o dată soru-ta să te dai jos din
turnu’ de fildeș și te deplasezi motorizat până la mă-ta. Care te trimite în
grădină să-ți întărești mușchii la picioare și te întorci cu o pungă de fasole
și niscai cepe.
După care te uiți la cumnatu-to care învârte niște cevauri
pe grătar și te întrebi de ce-i puiu’ roșu. Te întorci acasă și uiți fasolea în
frigider. Și ceapa în cămară. Cam o săptămână.
După care, cureți fasolea și-o speli. Pui o oală cu apă pe
foc, arunci în ea niste sare și aștepti să fiarbă. Așa zice la carte. Dacă te
cheamă Carmen arunci și-o cană de oțet, că nu ești suficient de acră. Când
fierbe apa, pui fasolea în oală și aștepți cam 5 minute. Scurgi fasolea și
aștepti. Iar. Să se răcească.
După
care cureți ceapa și încerci s-o tai feliuțe subțiri cum te-a învățat mă-ta.
Nu-ți iese, da’ o arunci peste fasole. Torni niște ulei de măsline peste și
mesteci. Și teoretic niște sare. Da’ ai pus și-n apă. Așa că sari peste. Te
simți mândră de tine că ai gătit ca americanii.
P.S.
Ceapa nu-i aia din rețetă, da’ mama n-are decât ceapă roșie.
P.P.S
Până la sfărșitu’ anului s-ar putea să reușesc să respect o rețetă. S-ar putea.
claudia 