Carne multă, salate, tarte cu fructe, yada-yada, luați de citiți sau faceți research pe net prin rețete americane, că toate sunt cam la fel. 🙂 Eu m-am hotărât să vă arăt azi idei neaoșe, încercate la grătar, delicioase de altfel. 🙂 Un fel de lateral thinking. 😛
Mix de carne și salată de paste cu legume mexicane. Pentru atunci când te-ai plictisit de clasica salata de cartofi. 🙂
Pâine prăjită – pe grătar, of course, ceapă verde tocată, slănină prăjită. Cu puțin noroc nu o să o ardeți cu totul. 😛 (Nu salivați pe tastatură, vă rog).
Ce mai știm noi să facem este tocană la ceaun și gulaș la ceaun. Pozele data viitoare. 🙂 Asta ca să nu mă uit prin arhivă și să încep să dau din casă cu rețete făcute la bucătăria de campanie. :))))
Zilele următoare mai avem o rețetă specială, din categoria celor dezastruos de simple. 🙂
Următoarea întâlnire virtuală a clubului nostru va fi la începutul lunii septembrie. Citește despre cookingbookclub aici.
Presimt că o să vă placă extreeeeeeeem de mult. 😀 Pentru că ne upgradăm de la clasicul mic cu salată de cartofi făcut la grătar, la iarbă verde la multe variante de hamburgeri, salate și alte nebunii. Practic regim de slăbire, keto-proteic. 😛
Termenul limită pentru citit, ales o rețetă, încercat, pozat și trimis feedback este 10 august. 🙂 Dați-mi un mesaj ca să vă zic unde găsiți cartea. 🙂
Vezi toate cărțile și rețetele#cookingbookclub aici.
Tura
asta avem carte la nivelu’ meu de gătit. Adică_carte de bucate pentru copii.
Cartea e pentru copii, nu bucatele.
Deci,
listat rețeta, luat rețeta (tot americănească, tot în cantitățile lor, da’
parțial tradusă în cantitățile mele) în buzunar și plecat la cumpărături.
Carevasăzică
rețeta. Adică rețetele. Că e doo. Și surprizăăăăăă. N-au carne.
Falafel: 400g
(13oz) tin chick peas (drained), 1tbsp chopped fresh parsley, 1/2 small onion (chopped),
1tsp of ground coriander, 2tbsp of plain flour and extra for shaping, 1tsp of
ground cumin,1 garlic clove (chopped), salt and pepper, 200ml (7fl oz)
sunflower oil
Tzatziki: 1tsp
of fresh lemon juice, 1/2
cucumber, 1 garlic clove (crushed), 1tbsp of chopped fresh
mint(optional), 200g (7oz) Greek or natural yoghurt,
Pe
românește, o cutie de 400 de năut, frunze de pătrunjel tocate, juma’ de ceapă
tocată, coriandru praf, 2 linguri de făină, chimen pulbere, 1 cățel de usturoi
tocat, sare și piper (mai mult piper decât sare), 200 de ml de ulei.
Mno, toate chestiile în afară de ulei le arunci în blender, apeși pe buton și aștepți până se fac pastă. Scoți pasta din blender, faci niște hamburgheri, îi îmbraci în făină și-i arunci în tigaie în uleiul încins. Îi lași doo – tri minute pe fiecare parte și-i pui pe ceva să se scurgă.
După care, o linguriță de suc de lamâie, juma de castravete, un cățel de usturoi stropșit, o linguriță de mentă tocată (dacă vrei), 200 de grame de iaurt. Grecesc. Cică.
Razi
jumatea de castravete (și acu’ mă întreb ce fac cu jumatea ailaltă) și o
storci. Că zama de castravete nu dă bine în țațichi. Aruci castravetele în
castron cu zama de lămâie, usturoiu’, menta și iaurtu’, dai cu niște sare și
piper peste și mesteci. Și gata.
Se
manâncă împreună.
Dacă
te cheamă Carmen…..
Vorbești
cu mama de copchil vegetariano-vegano-chestie și-ți zice că cu năutu’ din cutie
ți se împrăștie falalefu’ prin tigaie, drept urmare mai arunci și doo lingurițe
de pastă de susan în compoziție. Că aia se lipește de toate. Și cică are și
tone de calciu la portător. Și pentru viitor ții minte să sari peste ceapă. Că
se prăjește și se simte și tie nu-ți place ceapa prăjită.
Arunci
fălafelu’ în tigaie și te cocoți pe facebuce. După juma’ de mahoarcă îl întorci
și te întorci pe facebuce. Ți se pare că ceva nu sună bine în tigaie, te uiți
și constați că a fugit uleiu’. Că măgaru’ ăsta mâncă ulei ca o mobră.
Te
apuci și mânci și-ți aduci aminte de sărățelele lu bună-ta. Chimenu’ rules!
Atîta m-am gîndit și
cîcîit la alegerea rețetei de luna asta pînă a venit vara și a ales temperatura
de afară numai bună de copt ardeii pe gresia de pe terasă în locul meu:
Humus
cu ardei roșu (copt pe gresia de pe terasă)!
Cică merge cu crudități, de exemplu castravete sau morcov, dar așa să-l mînce cine e la cură de slăbire, io o să-l ung pe pe pîine cu gluten că și ce-i prea sănătos strică. 🙂
Avem
nevoie de:
-2
ardei roșii (cică tăiați în 4 și fără cotor se coc pe grătar… Fugi, bre,
de-aci, i-am copt cu totul și i-am curățat și de semințe după aia că știu io
mai bine :))
-400g
de năut la cutie, stors și clătit (eu am luat două cutii a cîte 250 g masa
scursă și am pus tot)
-2
căței de usturoi, curățați
-30
ml (2 linguri) de tahini / pastă de susan – dacă aveți, dacă nu, vă iese cum
mi-a ieșit mie fără 🙂
-sucul
de la o jumătate de lămîie
-3
linguri de ulei de măsline
-o
țîră de paprică, așa, de ochiul artistului (L.E. după ce am gustat: ba am zis
prostii, paprica dă și gust, nu-i numai de formă :)))
Am glumit cu coptul :)))
Ați
copt ardeii, i-ați lăsat să transpire într-o oală acoperită (în carte zic să-l
lăsăm într-o pungă de plastic, dar noi sîntem ecologiști, așa-i? :)) după care
i-ați curățat? I-ați pus cu restul ingredientelor în blender și i-ați blenduit
pînă o ieșit crema din ei? Ați
transferat humusul într-un bol și l-ați pudrat cu paprică? No, asta a fost
toată filozofia, mai departe poftă să aveți :).
Produsul final. Voi blenduiți mai cu spor, io am zis că e bine și așa: io l-am făcut, io-l mănînc :))) P.S. Vi se întîmplă și vouă să faceți 34 de poze și pînă la urmă să o alegeți tot pe prima ca fiind cea mai reprezentativă? :)))
Dacă vă întrebați de ce am ales fix rețeta asta apăi trebe să recunosc că de lene și de cald – rețetă mai rapidă și care să folosească mai puțin o sursă de căldură n-am găsit. 🙂 Și nu-mi pare rău că e simpatic gustul și cred că o să fie și mai bun după ce stau ingredientele puțin de povești în frigider. 🙂 Altminteri iar mi-au făcut cu ochiul multe rețete, îs o grămadă de feluri de pîine pe care aș vrea să le încerc, deserturi fățoase pentru sufletul meu pereche… Dacă nu curînd, sigur la iarnă reiau cartea de bucate. 🙂
No bine, pentru că în mod evident n-am depășit vârsta kinderilor oricât m-am străduit, cartea de luna aceasta mi-a plăcut la nebunie. ❤ ❤ ❤
Motiv pentru care am gătit nu una, nu două, ci trei rețete savuroase. 🙂 Cam de un meniu de duminică. Sau pentru atunci când te vizitează prietenii și vrei să îi impresionezi. Presupunând că vor face abstracție de plating-ul cam varză :)) (Promit că ajungem și acolo, dar întâi mai avem niște rețete de ars prin bucătărie. 🙂 )
Breakfast Tortilla sau tortilla pentru micul dejun sau o omletă cu mai multe chestii în ea. Inventată de spanioli, este o omletă cu cartofi sau cartofi și ceapă; sora ei italiană se cheamă frittata și conține mai multe chestii, printre care cărnuri, brânză și legume. Românii au ceva similar care se cheamă omletă țărănească.
Deși rețeta cuprindea cartofi, cârnați și roșii cherry, eu am pus ce aveam prin frigider, ca de obicei. 🙂 Într-o tigaie cu puțin ulei, am aruncat un cartof, tăiat cubulețe și l-am lăsat să se prăjească ușor, după care am adăugat niște ardei roșu cubulețe, niște resturi de apio și niște broccoli gata fiert, plus două ouă, bătute ușor cu furculița (sau telul), sare, piper și niște busuioc. Cum s-ar zice o omletă vegetariană. 🙂
Cea mai complicată chestie a fost cum să întorc omleta pe cealaltă parte, pentru că dacă nu e arsă pe ambele părți nu o pot mânca. 🙂 Cred că o altă variantă mai ușoară este să o pregătiți în cuptor, pentru că se poate păstra în frigider măcar o zi-două.
Salmon Parcels sau pachețele cu somon de fapt nu prea-s pachețele, cât somon cu legume și tăiței chinezești. Super yummy! 🙂 O paranteză: de pe youtube am învățat că există vreo patru posibilități de a găti somonul și în timp le-am încercat pe toate; la cuptor, în hârtie de copt mi-a plăcut cel mai mult rezultatul, drept urmare rețeta de aici a fost o variație a ceea ce mai gătisem.
Se cumpără somonul gata porționat și dezosat, se spală și se pune pe hârtie de copt. Deasupra se pun câteva legume tăiate foarte subțire – morcov, ghimbir, ardei roșu și niște ceapă verde (eu am pus ceapă roșie); se condimentează cu sare, piper, sos de soia (dacă e foarte sărat nu mai puneți sare), suc de portocale (eu am preferat să pun felii de portocale deasupra); eventual un strop de ulei de măsline. Se împachetează fiecare bucată individual (de unde pachețelele) și se bagă într-o tavă, la cuptor, la foc potrivit, vreo 15 minute sau mai mult (peștele se face repede, dar depinde de cuptor).
Tăițeii se pregătesc conform instrucțiunilor și se pot amesteca cu niște susan prăjit ușor în prealabil (eu am preferat fără). Sunt garnitură la somonul cu gust asiatic. 🙂 Poza mea nu arată prea spectaculos, dar este una din rețetele pe care o voi repeta sigur, pentru că se face extrem de repede.
… și? Ultima rețetă este un fusion între vreo 2-3 rețete cu ce aveam prin casă. :))) No bine, doar nu vă așteptați la altceva, nu? 😛 De la Crunchy Cereal am experimentat pregătirea unor cereale cu fructe uscate, semințe și miere, băgate la cuptor (am realizat că la cât sunt de dulci, am provizii pentru vreun an 😀 ); după care am văzut rețeta de Apple Crumble Sundae, care combină în straturi mere coapte, înghețată, cereale și sos de caramel (o altă variantă este cu iaurt, căpșuni și cereale).
Varianta mea a fost cu mure congelate pe jumătate, înghețată de la Lidl și cerealele crunchy. Am mai încercat cu kiwi, dar mi s-a părut mult prea dulce – cred că fructele în combinația aceasta trebuie să fie ușor acrișoare. Sau înghețata să fie șerbet și cerealele extrem de puține. 🙂 Of course, pentru aceia dintre noi care nu ne drogăm cu zahăr în mod regulat. 🙂
Eu sunt mare fan al cărților colorate (no bine, există o explicație 🙂 ), cu rețete simple, hrănitoare și echilibrate. Ce mi-a plăcut la carte este că sunt rețete care pot fi gătite de copii sau împreună cu copiii – știut fiind faptul că în lumea modernă ăștia micii cred că totul crește pe raft la supermarket sau în cuptor la McD.
Dintre toate cărțile citite până acum este una cea mai apropiată ca stil de ce gătesc eu în general, mâncăruri rapide sau salate. Drept urmare vinerea aceastea vom avea un festin cu mai multe feluri. 🙂 Daaaa, nu m-am putut decide doar la o rețetă. :)))
Via gașca vom avea și o rețetă vegetariană. Săptămâna viitoare. 🙂
Și nu știu de ce, dar presimt că ne vom mai reîntâlni cu ea. Ea, cartea și rețetele ei. 🙂
Următoarea întâlnire virtuală a clubului nostru va fi la începutul lunii iulie. Citește despre cookingbookclub aici.
No bine, se aproprie începutul lunii iunie, drept urmare este un moment bun pentru a redescoperi copilul din tine (varianta 1) sau de a găti împreună cu copilul tău (varianta 2). Of course există și varianta 3, ambele și puțin extra. 😛
M-am uitat peste vreo câteva cărți, aproape alesesem una vegană (există cărți vegane pentru kinderi? yes, of course, în care învață că laptele e nașpa din cauză că puiul de vacă este trimis la plimbare pentru ca oamenii să bea produsul care printre altele necesită tone de apă… sau ceva de genul… brrr), dar sinceră să fiu nu mi s-a părut prea variată, în condițiile în care există fructe, legume, semințe și combinații nenumărate între ele. (Mai mult decât kale și spălături de migdale). Drept urmare am preferat o variantă clasică, colorată și diversă.
Termenul limită pentru citit, ales o rețetă, încercat, pozat și trimis feedback este 10 iunie. 🙂 Dați-mi un mesaj ca să vă zic unde găsiți cartea. 🙂
Vezi toate cărțile și rețetele#cookingbookclub aici.
Mdeci, mi-a lăsat gura apă la toate
cărnurile din cartea de bucate de luna asta, dar m-am temut că mă duc la măcelărie și-mi iau un satîr între ochi dacă
încep cu:
-Vita asta a fost hrănită cu iarbă?
-Da, doamnă, se poate? Noi dăm de mîncare doar iarbă bio, ecologică, nestropită, de export vacilor noastre!
-Ntzzzz, nu-i bine că zice dl Bourdain că iese carnea cam ațoasă, trebe
trecut pe grăunțe la un moment dat… Lăsați că iau niște pui …de sfeclă de peste
drum sau cum s-o zice la baby beets. :)))
Nu că e faină cartea, doar că e pentru
oameni cărora nu le e foame. Oameni cu răbdare multă și timp din belșug să
caute toate ingredientele și mirodeniile de pe listă. De-aia și era așa silfid Anthony, Dumnezeu să-l
hodinească, umbla mult pe jos după prafuri de stele de pus în mîncare. Io n-am
avut energie nici să caut în
dicționar ceeaia :))). Rețetele sînt pentru oameni cu gusturi
sofisticate care fac diferența între papară și omletă, am zis :))).
Noi nu sîntem așa. La noi în familie avem
mereu doar condimentul ăla esențial care
face ca orice cartof fiert să fie DE-LI-CIOS: se cheamă
hămeseală :))). La noi sofisticare înseamnă că am curățat cartoful de
coajă și haute cuisine că am pus unt și sare pe el :))).
Pe mine, cînd văd rețete în care amestecuri diverse „se odihnesc“ cu orele
la frigider sau hălci care se lăfăie o normă întreagă la cuptor, mă apucă gelozia că io rar îmi permit luxuri din astea, nu mi se corect ca mîncarea mea să aibă o viață
mai bună ca mine :))), îmi ung o felie de pîine, orice fel de pîine, cu unt și
mă uit la poze mai departe :))). În cartea asta am descoperit culmea
slow-food-ului: un sendviș care se pregătește în două zile :))).
Dar să revenim la rețeta aleasă de mine. Apropo, uite așa ajunge omul
vegan, nu știe cum să aleagă carnea, e intimidat, se gîndește că n-o să-i iasă
cum trebuie și alege Ratatouille că știe toate ingredientele, inclusiv de unde
să le ia.
Tot ce vă trebuie plus cîțiva căței de usturoi, jumătate de ceașcă de sos de roșii, ulei de măsline, aceto balsamico dacă n-aveți din ăla învechit doi ani, puneți de care aveți că io zic că se poate, sare, piper, cimbru și busuioc verde.
Am început prin a-mi lua o săptămînă concediu. Am vrut să ies la pensie că
eram sigură că o viață de om nu-mi e de ajuns ca să-mi iasă cubulețele perfecte
din poza ilustrativă din carte, dar mi-au refuzat cererea :))). Loați de
judecați. Să știți că m-am străduit.
Ingredientele mărunțite profesionist
Cum mi-au ieșit mie. De menționat încă un moment de nesupunere din partea mea că eu am pus toată vînăta, chiar dacă nu aveau toate cubulețele piele cum a zis dl Bourdain că musai trebe în ideea că io m-am nesupus, io mănînc :).
Partea cu tocatul a fost floare la ureche, stați să vedeți cînd trebe să călești se-pa-rat ceapa și usturoiul cu tomata, apoi
vînăta cu vînăta, dovleacul cu dovleacul, ardeiul numai cu ardeiul, dovlecelul
solo… Dacă ai ca mine o singură tigaie pe care trebe s-o ștergi după
fiecare legumă conform instrucțiunilor, te bucuri că n-ai copii că le ratai
majoratul și absolvirea facultății numai ca să nu se amestece gusturile prea
repede :))).
Dar uite ce poză frumoasă… :))) A meritat, zău :). Da, ardeiul a fost ultimul călit și da, e aproape crud că n-am mai avut răbdare :)))
No și cînd sînteți gata cu călitul, lăsați să se răcească toate separat și apoi
amestecați legumele și ierburile, stropiți cu ulei și aceto balsamico după
gust, și iar lăsați în pace proiectul, de data asta 3-4 ore, timp în
care dați fuga pînă la cel mai apropiat McDonald’s ca să
nu muriți de foame :))). Aveți timp și să semnați actele de divorț că soțul e
cam carnivor, incompatibilitate, alea-alea, și nici desert n-ați avut să-i dați
– de ce? Citiți cartea și aflați, personal io-s de acord cu abordarea, dar
fostul soț nu, nepotrivire de caracter, alea-alea :))).
Rezultatul final care pun pariu că arată și mai bine lîngă o halcă de carne :)))
La întoarcere savurați
mîncarea la temperatura camerei, conform instrucțiunilor, meditînd la cît de
scurtă e viața :))). E bun, nu zic nu, și colorat. Dar
nu cred că mai fac :))) Știți cumva vreo rețetă cu cartofi cruzi? :)))
Deci, rețeta. Americănească și asta, cu cantități americănești.
Adicătelea:
2 pounds Yukon Gold potatoes, 1 tablespoon white vinegar, 1
tablespoon kosher salt, plus more to taste, 6 ounces thick-cut bacon, 1 cup Mayonnaise or store-bought mayonnaise, 2 tablespoons red wine vinegar, 1
tablespoon Dijon mustard,Freshly ground black pepper to taste, 1 small red
onion, finely diced (about ⅓ cup), 1 rib celery, finely diced, 10 to 12
cornichons, finely chopped, ¼ cup attractive celery leaves, for garnish
(optional).
Pe românește, barabule, curățate și tăiate cubulețe. Cam un kil. Se pun la fiert cu sare și o lingură de oțet. Alb. N-am înțeles care-i faza cu oțetu’ încă. După ce s-au terminat de fiert, se lasă la scurs și la răcit.
Bacon. Se prăjeste. După ce
s-a terminat de prăjit se lasă la scurs și la răcit. După care se taie
bucățele.
O ceapă roșie, o bucată de băț de țelină/apio/cum i-o mai
zice, 10-12 castraveți tăiați feliuțe.
Ceva frunze de țelină. Dacă vrei.
Niscai maioneză, muștar, oțet roșu. Se amestecă.
Se ia un castron, se aruncă toate chestiile în el. Cu
ceva sare și piper. Dacă mai tre’. În afară de frunzele de țelină. Care cică îs
doar de decor.
Amu, dacă te cheamă Carmen…. și ai listat rețeta nu uiți niciun ingredient. Dar uiți cantitățile și în loc de salată de cartofi cu chestii te trezești cu o salată de chestii cu urme de cartofi. Plus că ți-a fost lene să cumperi castraveți și i-ai folosit pe ăi murați. Da’ n-ai mai amestecat maioneza cu muștar și oțet. Pen’ că l-ai ascultat pe nenea care zicea să-ți faci tu maioneza, și ai făcut prea multă. Avansăm înainte!
De felul ei o garnitură din 3 ingrediente, a ajuns salată pentru că de atât am avut inspirație. 🙂 Da, uneori mi se întâmplă chiar și mie…
Sfeclă roșie, spălată, curățată și tăiată felii, pusă într-o tavă (eu prefer pe hârtie de copt, dar nu e musai), unsă cu ulei de măsline și condimente (sare, piper, cimbru, etc.), băgată la cuptor la foc mediu, până devine moale (dar nu arsă 🙂 ). Bourdain a folosit baby beet – dacă aveți grădină și cultivați așa ceva, probabil veți putea folosi și voi… că prin supermarket nu se găsește decât gata fiartă, la borcan.
Ceapă roșie, tocată sau tăiată felii subțiri, după preferințe.
Portocale curățate și tăiate felii. Eu am folosit portocale roșii, un pic cam acre. :))
Dressing din ulei, oțet, sare și piper, plus niște mentă. Dacă suferiți de lene cronică, aruncați doar un strop de oțet balsamic deasupra și gata salata. 🙂
claudia 