Nu cele de afară, ălea-s bine mersi, în lumea lor. :))))) Dezastrele din bucătărie sunt și ele ok, mulțumim de întrebare. 🙂 Ne-am apucat de povestit despre ce și cum să faci atunci când te accidentezi gătind și avem deja trei episoade ale unui serial nou intitulat primul ajutor în bucătărie – uite aici, dacă te interesează subiectul.
În altă ordine de idei, până vineri, avem un concurs de la cookingbookclub: poți câștiga o carte de gătit, pentru un like minuscul pe fb și un comentariu dezastruos. Mai simplu de atât nu știu. :)))))
De săptămâna aceasta dezastrele din bucătărie se mută pe alt domeniu. Am mutat toate articolele – manual!!! – de am făcut bășici. La posterior. :)) În rest nu se modifică nimic, episoadele apar vinerea dimineața, cookingbookclubul o dată la două luni și probabil vor mai apărea niște seriale noi.
Salată de porc și orez. Cu mere Granny Smith, nuci, miere și cimbru. Dacă am tradus corect din cartea lui Jamie Oliver. Dacă nu, oricum asta am pus în ea. :))))
No bine, trebuie să recunosc că foarte multe dintre salate mi-au făcut cu ochii și a fost puțin greu să aleg, dar au contat ingredientele din frigider. Pe de altă parte sunt obișnuită să combin orez sau paste cu diverse și să se cheme salată. Dar orez cu porc pe post de salată, zău că nu mi-ar fi trecut prin cap. 😀
Jamie folosește în rețetă pork belly, pe care o taie mărunt și o prăjește cu rozmarin și frunze de dafin, până devine crocantă și aurie. Eu am folosit niște carne de grătar, descoperită prin congelator. Dezastrul din mine a tăiat-o mărunt și a pus-o cu condimente și apă la cuptor, ca să fie o variantă mai degresată a rețetei. Nu faceți ca mine! Prăjiți porcul. :))))
Apoi într-o cratiță se aruncă vreo 2-3 mere Granny Smith, tăiate cuburi mari, niște miez de nucă, o lingură de miere, sare, piper și zeama de la o portocală sau suc de portocale. Plus cimbru. Pe foc până dă în clocot, după care la cuptor vreo 20 de minute. La final adaugată carnea și, zice Jamie, niște oțet din cidru – am pus un strop de oțet de mere, că asta aveam.
Separat fiert orez basmati și sălbatic, după care amestecat cu restul ingredientelor într-o salată. Care se mănâncă fierbinte.
Acum dacă vi se pare că salata arată prea monocolor – lol – atunci o puteți înbunătăți cu niște ardei roșu și pătrunjel verde, tocate mărunt și veți avea ceva colorat, precum mai jos. 🙂
Dezastru mic, ai stricat salata? Nuuuu, am îmbunătățit-o puțin. 😛
Și acu’, o veste bună și una proastă, pe care o vreți mai întâi? 😀
Pe cea proastă, știam eu. :)) Ea zice că rețetele ălea multe sunt încă în lucru, pentru că toată lumea a fost ocupată, plus, dezastru maxim!!!!, Chef e plecat, așa că una din ideile super fancy, de rețetă masterchef, a picat până când ne nimerim toți în aceeași locație. Dar fiți fără griji, revenim cu ea sigur în douăzeci-douăzeci. 😛
Vestea bună este că totuși am gătit ceva yummy de tot. 🙂 Una bucată salată, fără salată, lol. :)) Și că este una din cărțile cu care presimt că ne vom mai întâlni, pentru că eu am rămas cu muuulte hârtiuțe cu chestii de încercat, lipite pe toți pereții, prin casă. 🙂
După cum poate știți, românii mănâncă foarte mulți cartofi comparativ cu alte nații. Românii din Ardeal sunt faimoși pentru că știu să bage cartofi în orice, înclusiv în pâine. 😛
No bine, dacă v-ați săturat de cartofi și vreți să schimbați (sau poate vreți să combinați cartofii cu ceva nou, lol?? :D), astăzi avem o rețetă cu morcovi și portocale. Yummmy. 🙂
Morcovii, curățați, spălați, tăiați felii mari, puși într-o tavă; portocalele, decojite, felii, puse deasupra; niște căței de usturoi, decojiți și tocați mărunt. Sare, piper, ulei, niște sos de soia. La cuptor, foc potrivit, până se fac morcovii.
Vegan, colorat, cu vitamine multe, potrivit pentru sezonul de afară.
Un dezastru roz și un cârnățar s-au nimerit într-o mașină. Motiv pentru care s-au împrietenit, s-au tras în poză și a rezultat povestea de mai jos. 😛 ❤ 😀
Ingredientul minune nu este carnea de porc, precum ați fi tentați să credeți, ci sfântul cățel de usturoi. 🙂 Curățat, pisat, frecat cu sare până toate uleiurile se activează în atmosferă și strigoii se bagă sub pat. 😛 Atunci, și doar atunci, poți scoate din dulap restul de condimente, sare, piper, cimbru, ienibahar, coriandru, boia dulce sau iute și orice altceva îți mai desfundă papilele gustative. 🙂
Făcutul cârnaților ar trebui inclus în rândul activităților obligatorii rânduite de orice h(aș)r care se respectă. Căci e nevoie de minim patru mâini dibace pentru a pregăti carnea condimentată ca să o transformi în cârnați. Cine s-ar fi gândit că de fapt cârnații nu cresc pe raft la supermarket, cine, cine? 😀
Echipa profi din imagine a generat un lighean plin ochi cât ai zice “cârnați proaspeți de casă” cu ajutorul cârnățarului, vedeta absolută a serii. 🙂 Bineînțeles că mațele sunt bio și eco, lol.
No bine, aceasta este una din rețetele la care arsul bine, pe toate părțile este chiar indicat. :)))) Asta după ce au fost lăsați mai multe zile la zvântat/uscat și eventual au fost afumați.
Cârnații se asezonează musai cu niște murături proaspete, pentru masa de Sf. Nicolae. Veganii se pot limita la murături, lol.
Recunosc, a fost un an funny. 🙂 Și pentru cineva ca mine, cu foarte multe idei prin cap, dar cu probleme de mobilizare și finalizare, faptul că am reușit să public câte o rețetă pe săptămână – chiar dacă am trișat puțin, că nu au fost toate gătite de mine – este o mare realizare! 🙂
No bine, și tot dezastru? Daaaaa, chiar dacă m-am băgat și la chestii mai complicate, în continuare ard chestii. Dar e ok, n-a murit nimeni, nici măcar orgoliul. 🙂
via pinterest
Plus mi-a plăcut să descopăr rețete noi și să gătesc cu prietenii, chiar și la distanță. 🙂 Grație #cookingbookclub care continuă și anul viitor, într-o variantă ușor modificată și sper eu, mai inclusivă.
Vroiam să mă laud că băăăăăi, ce mâncare am făcut eu, cu mânuțele ăstea două…. doar că taică-miu nu a fost impresionat deloc și el e singurul care apreciază mâncarea clasică de gutui. 😀 Așa că astăzi avem o rețetă clasică, într-o variantă ușor dezastru. 😛
Rețeta este dintr-o carte de Sanda Marin și se poate face cu gutui, prune uscate sau pere.
Carnea tăiată bucăți mari, spălată și pusă într-o cratiță la prăjit ușor cu o lingură de untură de porc, după care se completează cu apă și se lasă la fiert, la foc molcom, ca-n Ardeal. Eu cred că am folosit niște piept de curcan… dacă nu era un pui din ăsta, mai dezvoltat. :)))) Gutuile curățate și tăiate bucăți mari se prăjesc și ele separat tot în untură. Super vegan, cum s-ar zice. :)))) Când e carnea aproape fiartă, se adaugă gutuile. Și un sos de zahăr ars (zahăr tos ars, peste care se toarnă apă și se lasă până se topește zahărul) cu niște făină în el. Încă jumătate de oră pe foc sau la cuptor.
Are un gust parfumat, dulce-acrișor. Dacă nu vreți untură, folosiți ulei de floarea soarelui.
Singurul dezastru care se poate întâmpla este să nu găsiți conserve de fasole pe raft :))
No bine, o conservă de fasole boabe roșie se amestecă cu roșii, ceapă roșie și pătrunjel verde, tocate mărunt, plus niște ulei și suc de lămâie sau lime. Se mănâncă cu tortillas (că doar asta exista prin casă :)) ).
Pentru că în fiecare dintre noi zace o nona Traiana nedescoperită, astăzi avem cannelloni. 🙂 Pastele cannelloni, nu desertul cannoli. :)))
Este genul de mâncare pe care decât să o faci acasă, mai bine o mănânci în oraș. La restaurant, la prieteni, la amant(ă). Desigur, dacă ești diferit (beautiful, but misunderstood după cum zice Ava Max :P) poți încerca această rețetă dezastruoasă acasă. La tine.
Cele mai folosite umpluturi sunt carnea de vită tocată și ricotta cu spanac, care în cazul meu este un mare NUUU. 🙂
Drept urmare eu am combinat niște carne de pui fiartă și tocată cu morcov și păstârnac călite cu puțin ulei și condimentate cu sare și piper, plus niște mazăre fiartă și o conservă de roșii în bulion. Că tocmai curățasem ce mai aveam prin frigider. 🙂
Cea mai complicată etapă a fost umplutul pastelor. Cu lingurița. Timp în care aș fi produs lasagna pentru tot cartierul. :)) Practic în tava mea de lasagna a intrat aproape o cutie de cannelloni, pe un rând.
Deasupra, cașcaval și muult sos de roșii. Dacă pastele nu sunt acoperite de sos, riscați să iasă ca ale mele, fierte pe jumătate. 🙂
Și dezastru ce ești, vei mai face și altă dată? Da, da, bine… :)))
PS: Deși nu aș fi crezut că se va întâmpla, am făcut și tura numărul 2. Pentru că am cumpărat 2 cutii de paste. 🙂 A doua oară umplutul a mers mult mai ușor (dacă trec și de tura 3, pot să-mi trec în cv că-s expert în umplut de paste :))) ), plus am pus mai mult sos și mozzarella deasupra.
claudia 