Scena 1, ANAF Brașov
Ajung la ANAF cu niște fișe, puse frumos în plicuri individuale.
Ce aveți acolo? se strâmbă tăntica de la registratură.
Plicuri.
…
Formulare de 230.
Aaaa, păi cum le-ați adus așa în plic?
Păi de ce să nu le aduc? Scrie pe site că pot fi depuse la registratură.
Ah nu, n-ați citit tot. La noi trebuie să le depuneți cu borderou, cu împuternicire (blabla).
Sunt în plicuri individuale, ce borderou, că le depun individual.
Nu se poate doamnă, ce vreți să rămân fără loc de muncă? (…..???!!!???……) Păi dumneavoastră chiar nu înțelegeți, că dacă ați luat niște adrese și ați completat niște formulare așa, cum să vă iau eu plicurile??? (……cvzgsgwjesusofallstupidstateemployeesdfasfs……..)
Sunt prietenii mei, nu sunt niște oarecare. (dăh)
N-au decât să le depună fiecare.
N-au timp, că-s la servici.
(Blablabla) La poștă să le depuneți așa în plic, nu la noi…
De ce, aveți o înțelegere cu poșta să le creșteți veniturile?
S-a uitat dubios la mine, moment în care am înjurat suav în gând și am plecat la poștă.
Scena 2, Poșta de la gară
3 ghișee, 3 tăntici, prima mută niște colețele dintr-o cutie pe ghișeu, a doua vorbește la telefon, a treia servește.
Niște confirmări de primire îmi dați și mie vă rog?
Nu mai avem decât ăstea două.
Păi nu-mi ajung.
Știm, dar nu mai avem. Vin oamenii cu plicuri și n-avem să le dăm. (Îmi dau ochii peste cap…) Nu pe noi să ne înjurați…
Bine, dar xeroxate nu merg?
Da, cum să nu, dacă le copiați dumneavoastră…
Păi un copiator?
N-avem.
PAUZĂ (de mers acasă, copiat confirmări, scris confirmări, copiat altele extra, luat și capsatorul, că nu se știe și reîntors la poștă).
Coada s-a mutat la doamna cu telefonul, că cealaltă nu mai servește, deși se învârte din stânga în dreapta. Un tip cu plicuri și borderou, îi procesează plicurile, între timp apare colega din spate: poți vorbi la telefon, despre o rovignetă? Se face rocada, pleacă în spate să vorbească, până la urmă se întoarce la ghișeu și în timp ce finalizează chitanțe și facturi – care-s de luat tot din spate, îi explică colegei la telefon ce câmpuri să selecteze pe computer pentru rovignetă; colega greșește, dar din fericire doamna îi spune că o va ajuta la târziu…. Ajung cu plicurile.
Am niște plicuri cu confirmare de primire.
Vă trebuie borderou!
Bine, spuneți-mi ce scriu pe borderou.
(blablabla)
Dar dacă este altă adresă de reîntoarcere pe confirmare?
Aaaa, păi nu se poate, trebuie să fie aceeași adresă cu expeditorul, că nu e poștășește. (Prințesa din mine se lovește cu capul de geam până dă sângele.)
Scriu borderou, rescriu confirmări de primire, le pun în ordine, ajung iar la ghișeu.
Data viitoare să le aduceți cu confirmările capsate de plic. (Prințesa scoate capsatorul din rucsac și își capsează nasul.)
Păi cine e destinatarul?
Anaf.
Aaaa, păi v-am pus să scrieți borderou degeaba, că sunt expeditori diferiți, deci trebuie să le procesez individual. (mersi, ce să mai zic acum…)
Pot plăti cu cardul?
Nu.
Dar măcar îmi puteți spune cât costă un plic cu confirmare? (Na să vezi că nu o să-mi ajungă banii, zice Prințesa rostogolindu-se pe jos de râs.)
6.30 lei dacă e până în 20 de grame.
Dar factură pe persoană juridică puteți să-mi dați? (Upps, m-a mâncat, mai bine nu întrebam :)))
Cum adică să vă dau factură, zice ea, luând fiecare plic în parte și citind din nou expeditorul.
După vreo două ore și multă mină de pix, victorie!!!, am reușit să trimit niște plicuri la prietenii de la anaf.
—
Concluzia:
- în continuare ăștia cu ong-uri suntem niște hoți nedovediți, o știe chiar și tanti de la registratură
- decât poșta română, mai bine (scrieți voi)
