Hater din generală :P

Tu ți-ai folosit diplomele?

Mi-a trebuit o diplomă de acum douăzeci și ceva de ani (yup, dinozaur :D) și am realizat că fac parte din acel procent fericit al oamenilor care și-au folosit cam toate diplomele. Când zic folosit, mă refer la faptul că am produs bani/ proiecte/ etc. din ele. Și diplomele, și competențele. Chiar și din banalele diplome de bac și universitate – important e să știi să selectezi ce îți este util și folositor.

Din studiile formale mai îmi lipsește o diplomă, să sperăm că o rezolv până la 50 de ani. :))

Probabil au ajutat domeniul, anturajul, faptul că anual fac măcar un curs-două, globalizarea și dezvoltarea abilității de “a învăța să înveți”.

Sau, who knows, poate-s doar plictisită de viață. 😉

Voi cum stați cu diplomele, folositoare sau hârtie de șters la …?

#moveit sau cât m-am mișcat în 2019

Într-un an cu două ture de fizioterapie și una de kineto, am făcut mișcare cam jumătate din norma recomandată adulților.

150 minute pe săptămână de activitate fizică moderată, într-un an înseamnă 130 de ore. Minim, recomandate de USDA. Eu am făcut într-un an 76.1 ore.

Ceea ce e cam nașpa, pentru că nu excelez nici la pași.

Sper ca în 2020 să fie mai bine, deși va trebui să continui kineto, dar măcar să o combin cu mai multe activități.

Speranța moare ultima. 🙂

Cea mai mare realizare a anului

Am reușit să ajung la badminton!!!

În contextul actual este o reușită remarcabilă (prietenii știu de ce). 🙂

Anul viitor poate salvez și niște balene. Cu adrese pe 544, of course, sau din vârful stiloului virtual (încă nu m-am hotărât cum va fi, dar va fi…).

No bine, și tot pentru anul viitor am o fustă agățată de ușă în care sper să voi intra.

Dezastrele se mută :)

De săptămâna aceasta dezastrele din bucătărie se mută pe alt domeniu. Am mutat toate articolele – manual!!! – de am făcut bășici. La posterior. :)) În rest nu se modifică nimic, episoadele apar vinerea dimineața, cookingbookclubul o dată la două luni și probabil vor mai apărea niște seriale noi.

Totul la vremea lor. 🙂

Produse de la Avon

Crăciunul a venit cu o pungă de produse noi de la Avon, pentru pisi roz din mine 😛 Cea mai mare nevoie în perioada asta am avut-o pentru un fond de ten și un anticearcăn, în ciuda faptului că nu prea-s obișnuită să folosesc așa ceva în mod constant. No bine, vine la pachet cu înaintarea în vârstă :)) Anticearcănul pare ok, deși mie mi se pare că nu acoperă tot ce trebuie. BB-ul, care este de fapt o combinație de cremă cu fond de ton are o textură faină, problema majoră este că pentru tenul meu dubios nu prea se potrivește, pentru că el începe să strălucească după o perioadă de timp (așa o fi la toată lumea????)

Rimelul este mult mai slab decât produsele mai vechi. Dar nu-i bai, le testăm anul ăsta pe toate, până dăm de un produs cumsecade :)))

Mi-am găsit un ruj ok – mama mea e specialistă în domeniul ăsta și știe să vă spună ce rujuri merită banii – în rest, creioanele, fardurile și iluminatorul par decente, după câteva folosiri. Ah, și două creme de față, care sunt ok pe frigul ăsta și până ajung la dermatolog/cosmetică.

Am mai găsit o pensulă de buze la Lidl zilele trecute – rămâne să găsesc și rujul la care să o pot folosi :))))

N-am tv.

Ei:

Locuiești la cort?

Dar cum poți să trăiești?

Ești normală?

#truestory 

Post-scriptum

Am stat să mă gândesc zilele ăstea dacă merită să pierd timpul și să scriu despre locurile prin care am fost. Până la urmă în ziua de azi lumea preferă să dea like la poze, wordpress-ul merge ca o cizmă, a devenit un coșmar să sharuiești articole de când facebook nu mai acceptă linkuri programate șamd. În plus niciodată nu știu cine ce citește. Dar ați încercat să căutați informații pe diferite site-uri oficiale atunci când planificați o excursie?? Majoritatea sunt înfiorătoare, făcute pe bani publici sau fonduri europene, neactualizate și nefolositoare. De exemplu la Orșova site-ul conține 4 posibilități de croazieră, din care una sigur este doar pentru grupuri organizate, iar la fața locului oamenii te trag de mână să mergi cu ei în croazieră că nu au clienți, când ar fi normal să fie promovați pe site-ul turistic al orașului!! Ca să nu mai vorbim că Billa s-a făcut Carrefour, că la useful information ai obiective turistice în loc de parcări și toalete șamd. Ca să nu mai vorbim de sutele de centre de informare turistică închise sau care oferă două pliante și cam atât…

Așa că printre multe site-uri și bloguri care povestesc frumos despre obiective turistice, mă gândesc că e ok și unul care povestește despre parcări, toalete, magneței și papa 🙂 Cu tot efortul asociat 🙂

Până la următoarea excursie, kisses & hugs & mango ❤

Astăzi e cu flori :)

Am avut mai multe feluri de violete, dar am rămas doar cu ultimele două. Care tocmai au înflorit, combinația de mai sus.

Kafka era mic copil. Idem, Caragiale.

Scena 1, ANAF Brașov

Ajung la ANAF cu niște fișe, puse frumos în plicuri individuale.

Ce aveți acolo? se strâmbă tăntica de la registratură.

Plicuri.

…

Formulare de 230.

Aaaa, păi cum le-ați adus așa în plic?

Păi de ce să nu le aduc? Scrie pe site că pot fi depuse la registratură.

Ah nu, n-ați citit tot. La noi trebuie să le depuneți cu borderou, cu împuternicire (blabla).

Sunt în plicuri individuale, ce borderou, că le depun individual.

Nu se poate doamnă, ce vreți să rămân fără loc de muncă? (…..???!!!???……) Păi dumneavoastră chiar nu înțelegeți, că dacă ați luat niște adrese și ați completat niște formulare așa, cum să vă iau eu plicurile??? (……cvzgsgwjesusofallstupidstateemployeesdfasfs……..)

Sunt prietenii mei, nu sunt niște oarecare. (dăh)

N-au decât să le depună fiecare.

N-au timp, că-s la servici.

(Blablabla) La poștă să le depuneți așa în plic, nu la noi…

De ce, aveți o înțelegere cu poșta să le creșteți veniturile?

S-a uitat dubios la mine, moment în care am înjurat suav în gând și am plecat la poștă.

 

Scena 2, Poșta de la gară

3 ghișee, 3 tăntici, prima mută niște colețele dintr-o cutie pe ghișeu, a doua vorbește la telefon, a treia servește.

Niște confirmări de primire îmi dați și mie vă rog?

Nu mai avem decât ăstea două.

Păi nu-mi ajung.

Știm, dar nu mai avem. Vin oamenii cu plicuri și n-avem să le dăm. (Îmi dau ochii peste cap…) Nu pe noi să ne înjurați…

Bine, dar xeroxate nu merg?

Da, cum să nu, dacă le copiați dumneavoastră…

Păi un copiator?

N-avem.

PAUZĂ (de mers acasă, copiat confirmări, scris confirmări, copiat altele extra, luat și capsatorul, că nu se știe și reîntors la poștă).

Coada s-a mutat la doamna cu telefonul, că cealaltă nu mai servește, deși se învârte din stânga în dreapta. Un tip cu plicuri și borderou, îi procesează plicurile, între timp apare colega din spate: poți vorbi la telefon, despre o rovignetă? Se face rocada, pleacă în spate să vorbească, până la urmă se întoarce la ghișeu și în timp ce finalizează chitanțe și facturi – care-s de luat tot din spate, îi explică colegei la telefon ce câmpuri să selecteze pe computer pentru rovignetă; colega greșește, dar din fericire doamna îi spune că o va ajuta la târziu…. Ajung cu plicurile.

Am niște plicuri cu confirmare de primire.

Vă trebuie borderou!

Bine, spuneți-mi ce scriu pe borderou.

(blablabla)

Dar dacă este altă adresă de reîntoarcere pe confirmare?

Aaaa, păi nu se poate, trebuie să fie aceeași adresă cu expeditorul, că nu e poștășește. (Prințesa din mine se lovește cu capul de geam până dă sângele.)

Scriu borderou, rescriu confirmări de primire, le pun în ordine, ajung iar la ghișeu.

Data viitoare să le aduceți cu confirmările capsate de plic. (Prințesa scoate capsatorul din rucsac și își capsează nasul.)

Păi cine e destinatarul?

Anaf.

Aaaa, păi v-am pus să scrieți borderou degeaba, că sunt expeditori diferiți, deci trebuie să le procesez individual. (mersi, ce să mai zic acum…)

Pot plăti cu cardul?

Nu.

Dar măcar îmi puteți spune cât costă un plic cu confirmare? (Na să vezi că nu o să-mi ajungă banii, zice Prințesa rostogolindu-se pe jos de râs.)

6.30 lei dacă e până în 20 de grame.

Dar factură pe persoană juridică puteți să-mi dați? (Upps, m-a mâncat, mai bine nu întrebam :)))

Cum adică să vă dau factură, zice ea, luând fiecare plic în parte și citind din nou expeditorul.

După vreo două ore și multă mină de pix, victorie!!!, am reușit să trimit niște plicuri la prietenii de la anaf.

—

Concluzia:

• în continuare ăștia cu ong-uri suntem niște hoți nedovediți, o știe chiar și tanti de la registratură
• decât poșta română, mai bine (scrieți voi)