Iarna asta am făcut nu ştiu câte ture de brioşe cu banane şi când aproape am fost mulţumită de rezultat s-a încălzit afară şi nu mi-au mai trebuit :)) Dar presupun că la următoarea tură rezultatul va fi mai bun decât cea mai bună variantă anterioară. Este un clasic exemplu de “încercare şi oroare” cum îi spun eu, un lucru care ar trebui să se predea de la grădiniţă. În mod surprinzător nu toate lucrurile ies perfect din prima, orice se învaţă şi practica duce la performanţă 🙂 Citate din magneţei motivaţionali. Şi uneori este valabil ce zice faimoasa balerină Misty Copeland, “It’s the time to push myself beyond my limits so that my performances can feel effortless, fresh.”
Nu sunt banana muffins, sunt chiar chocolate muffins 🙂
Pentru mine bucătăria este un spaţiu de învăţare şi de depăşire a celor două mâini de stânga 🙂 Prima oară când am făcut cozonac am uitat să pun sare, drept urmare n-a avut niciun gust. Dar a arătat spectaculos :))) Zilele trecute soarta a făcut să repet experienţa, pentru că aveam de terminat nişte lapte din frigider. După ce am sunat un prieten aka frate-miu, am reuşit să dreg aluatul la propriu, căci greşisem cantităţile, după care am realizat importanţa lui punct şi virgulă care ar fi trebuit să fie pus în caietul de reţete între grăsimea din aluat şi cea de uns tava :)) Important este că rezultatul a ieşit cel puţin interesant şi că nu am schimbat reţeta decât puţin, în momentul în care am pus merişoare în loc de stafide şi ananas în loc de… well, ăsta a fost semnătura bucătarului :))) Ah, da şi icingul de deasupra nu s-a întărit, dar nu e bai, important e că e dulce 🙂
Mai spectaculos de atât nu cred că se poate :)))
Poza oficială din profil 😛
Promit să vă arăt într-o zi şi poza cu bezelele din tura 2, aproape că au ieşit precum cele din magazin. Aproape :)))))
