N-am tv.

Ei:

Locuiești la cort?

Dar cum poți să trăiești?

Ești normală?

#truestory 

Advertisements

Post-scriptum

Am stat să mă gândesc zilele ăstea dacă merită să pierd timpul și să scriu despre locurile prin care am fost. Până la urmă în ziua de azi lumea preferă să dea like la poze, wordpress-ul merge ca o cizmă, a devenit un coșmar să sharuiești articole de când facebook nu mai acceptă linkuri programate șamd. În plus niciodată nu știu cine ce citește. Dar ați încercat să căutați informații pe diferite site-uri oficiale atunci când planificați o excursie?? Majoritatea sunt înfiorătoare, făcute pe bani publici sau fonduri europene, neactualizate și nefolositoare. De exemplu la Orșova site-ul conține 4 posibilități de croazieră, din care una sigur este doar pentru grupuri organizate, iar la fața locului oamenii te trag de mână să mergi cu ei în croazieră că nu au clienți, când ar fi normal să fie promovați pe site-ul turistic al orașului!! Ca să nu mai vorbim că Billa s-a făcut Carrefour, că la useful information ai obiective turistice în loc de parcări și toalete șamd. Ca să nu mai vorbim de sutele de centre de informare turistică închise sau care oferă două pliante și cam atât…

Așa că printre multe site-uri și bloguri care povestesc frumos despre obiective turistice, mă gândesc că e ok și unul care povestește despre parcări, toalete, magneței și papa 🙂 Cu tot efortul asociat 🙂

Până la următoarea excursie, kisses & hugs & mango ❤

Kafka era mic copil. Idem, Caragiale.

Scena 1, ANAF Brașov

Ajung la ANAF cu niște fișe, puse frumos în plicuri individuale.

Ce aveți acolo? se strâmbă tăntica de la registratură.

Plicuri.

Formulare de 230.

Aaaa, păi cum le-ați adus așa în plic?

Păi de ce să nu le aduc? Scrie pe site că pot fi depuse la registratură.

Ah nu, n-ați citit tot. La noi trebuie să le depuneți cu borderou, cu împuternicire (blabla).

Sunt în plicuri individuale, ce borderou, că le depun individual.

Nu se poate doamnă, ce vreți să rămân fără loc de muncă? (…..???!!!???……) Păi dumneavoastră chiar nu înțelegeți, că dacă ați luat niște adrese și ați completat niște formulare așa, cum să vă iau eu plicurile??? (……cvzgsgwjesusofallstupidstateemployeesdfasfs……..)

Sunt prietenii mei, nu sunt niște oarecare. (dăh)

N-au decât să le depună fiecare.

N-au timp, că-s la servici.

(Blablabla) La poștă să le depuneți așa în plic, nu la noi…

De ce, aveți o înțelegere cu poșta să le creșteți veniturile?

S-a uitat dubios la mine, moment în care am înjurat suav în gând și am plecat la poștă.

 

Scena 2, Poșta de la gară

3 ghișee, 3 tăntici, prima mută niște colețele dintr-o cutie pe ghișeu, a doua vorbește la telefon, a treia servește.

Niște confirmări de primire îmi dați și mie vă rog?

Nu mai avem decât ăstea două.

Păi nu-mi ajung.

Știm, dar nu mai avem. Vin oamenii cu plicuri și n-avem să le dăm. (Îmi dau ochii peste cap…) Nu pe noi să ne înjurați…

Bine, dar xeroxate nu merg?

Da, cum să nu, dacă le copiați dumneavoastră…

Păi un copiator?

N-avem.

PAUZĂ (de mers acasă, copiat confirmări, scris confirmări, copiat altele extra, luat și capsatorul, că nu se știe și reîntors la poștă).

Coada s-a mutat la doamna cu telefonul, că cealaltă nu mai servește, deși se învârte din stânga în dreapta. Un tip cu plicuri și borderou, îi procesează plicurile, între timp apare colega din spate: poți vorbi la telefon, despre o rovignetă? Se face rocada, pleacă în spate să vorbească, până la urmă se întoarce la ghișeu și în timp ce finalizează chitanțe și facturi – care-s de luat tot din spate, îi explică colegei la telefon ce câmpuri să selecteze pe computer pentru rovignetă; colega greșește, dar din fericire doamna îi spune că o va ajuta la târziu…. Ajung cu plicurile.

Am niște plicuri cu confirmare de primire.

Vă trebuie borderou!

Bine, spuneți-mi ce scriu pe borderou.

(blablabla)

Dar dacă este altă adresă de reîntoarcere pe confirmare?

Aaaa, păi nu se poate, trebuie să fie aceeași adresă cu expeditorul, că nu e poștășește. (Prințesa din mine se lovește cu capul de geam până dă sângele.)

Scriu borderou, rescriu confirmări de primire, le pun în ordine, ajung iar la ghișeu.

Data viitoare să le aduceți cu confirmările capsate de plic. (Prințesa scoate capsatorul din rucsac și își capsează nasul.)

Păi cine e destinatarul?

Anaf.

Aaaa, păi v-am pus să scrieți borderou degeaba, că sunt expeditori diferiți, deci trebuie să le procesez individual. (mersi, ce să mai zic acum…)

Pot plăti cu cardul?

Nu.

Dar măcar îmi puteți spune cât costă un plic cu confirmare? (Na să vezi că nu o să-mi ajungă banii, zice Prințesa rostogolindu-se pe jos de râs.)

6.30 lei dacă e până în 20 de grame.

Dar factură pe persoană juridică puteți să-mi dați? (Upps, m-a mâncat, mai bine nu întrebam :)))

Cum adică să vă dau factură, zice ea, luând fiecare plic în parte și citind din nou expeditorul.

După vreo două ore și multă mină de pix, victorie!!!, am reușit să trimit niște plicuri la prietenii de la anaf.

Concluzia:

  • în continuare ăștia cu ong-uri suntem niște hoți nedovediți, o știe chiar și tanti de la registratură
  • decât poșta română, mai bine (scrieți voi)

 

Vineri cu sclipici :)

Mi-am luat un maieu de sport după care am descoperit că e puțin cam negru… așa că l-am vospit cu ce vopsele mai aveam prin dulap, dar am fost semi-încântată… și mi-am adus aminte că pe la atelierele vechi cheia succesului era… mult sclipici :))) din fericire până la cutia cu glitter am dat de paiete, de unde rezultatul final de mai sus 🙂 Cu puțin noroc nu se dezlipesc la prima tură de sport :)))

No bine, maieu sclipitor avem, unde facem sport? 🙂