“15 grade, marți, 15 grade, marți”, mormăi în sinea mea de când am deschis ochii. Cele trei cuvinte ar trebui să mă motiveze să mă dau jos din pat, să mă apuc de exerciții și ce mai fac eu în fiecare zi și să mă ducă în dimineața zilei de marți, când ar trebui să fie cald și soare afară. No bine a mai fost cald și soare pe aplicația meteo și afară ușor gri. “Hai că am avut o iarnă ușoară” zice taică-miu. Și cu 50 de nuanțe de gri, aș spune eu.
Dau drumul la centrală pe mai multe grade ca de obicei și pun și telefonul la încărcat. Când m-am băgat în pat aseară, nu mai mergea netul. Când m-am trezit, a murit curentul. Am făcut pe scurt inventarul la țoale de dezastru: pulovere, polare și multe bluze cu glugă. Plus mai am o plapumă comunistă de la bunică-mea. Sunt safe și dacă rămân ca prăpădiții ăia din Texas fără curent și căldură mai multe zile. De asta e musai să ai două surse diferite de energie, de la companii diferite și dacă se poate a treia, eco-shit, care să îți ofere independență energetică. Dacă nu, măcar un bilet de avion către Cancun, precum sinistrul de Ted Cruz.
Termin niște cozonac homemade “cu mânuțele astea două” și pun de cafea. M-am apucat să mă trezesc mai de dimineață, precum oamenii normali și care nu-s în carantină de aproape un an, dar nu știu dacă e cea mai bună idee. Până la prânz motivația de a face chestii se împrăștie pe Spurcata. Când mă trezeam, precum criminalii și miliardarii, după zece, până la prânz de abia terminam de citit știrile și mă prindea întunericul făcând diverse. Ce-i drept și întunericul venea mai repede.
Mai iau o gură de cafea și mă gândesc să mă apuc de exerciții. Știu ce ar trebui să fac azi, dar am așa un cheeeeeef… Problema cea mai mare nu este cheful, ci ordinea lucrurilor. Mă gândesc la oamenii care se trezesc la șase să alerge, cum fac, sar din pijama direct în adidași și țuști pe ușă? Când se spală, când mănâncă, când fac pipi? Cum să faci sport nespălat? Și dacă trebuie să faci un duș înainte, și un duș după, plus încă unul seara, ajungi la trei obligatoriu și atunci amprenta de carbon tinde spre Marte și trebuie să îți mănânci sentimentele de rușine cu mai mulți carbohidrați și proteine și practic n-ai făcut nimic, în final ai curul la fel de mare, plus o factură dublă la apă.
Vezi de asta mai bine lași exercițiile și te apuci de emailuri. Mesaje de amor la instituții poți să trimiți și dacă nu ai făcut duș și nu te-ai spălat pe față. În plus adresele trebuie trimise repede, până nu ai apucat să citești știrile și să înjuri regulamentar guvernul, administrația locală, societatea și pe mă-sa. Și pe fb, că uite i-a blocat pe sărmanii de australieni să mai aibă acces la știri.. Nu, ei merită felicitați, practic forțează un pas înainte către normalitate. Nu-i așa că nu citiți acest blog, dacă algoritmul nu vă scoate articolul în față? Nu-i așa că habar nu aveți cum se cheamă blogul? No bine, poate e timpul să vă faceți o notiță și să îl verificați din când în când, direct la adresă. Sigur e acasă, și el, și proprietărea-sa. Cât despre știri, care este tragedia de a merge și a le citit direct pe site-uri, precum făceam acum zece ani? O să descoperiți că interfețele sunt ușor tragice, chiar și cu adblockul activat, dar poate cu ocazia asta vedem și niște rebrandinguri.
Uite că încep să mă amuz, optimismul meu tradițional a revenit la locul lui, stimulat de cafeină. Afară e tot gri, dar vine el marți, 15 grade. 🙂