Kafka era mic copil. Idem, Caragiale.

Scena 1, ANAF Brașov

Ajung la ANAF cu niște fișe, puse frumos în plicuri individuale.

Ce aveți acolo? se strâmbă tăntica de la registratură.

Plicuri.

Formulare de 230.

Aaaa, păi cum le-ați adus așa în plic?

Păi de ce să nu le aduc? Scrie pe site că pot fi depuse la registratură.

Ah nu, n-ați citit tot. La noi trebuie să le depuneți cu borderou, cu împuternicire (blabla).

Sunt în plicuri individuale, ce borderou, că le depun individual.

Nu se poate doamnă, ce vreți să rămân fără loc de muncă? (…..???!!!???……) Păi dumneavoastră chiar nu înțelegeți, că dacă ați luat niște adrese și ați completat niște formulare așa, cum să vă iau eu plicurile??? (……cvzgsgwjesusofallstupidstateemployeesdfasfs……..)

Sunt prietenii mei, nu sunt niște oarecare. (dăh)

N-au decât să le depună fiecare.

N-au timp, că-s la servici.

(Blablabla) La poștă să le depuneți așa în plic, nu la noi…

De ce, aveți o înțelegere cu poșta să le creșteți veniturile?

S-a uitat dubios la mine, moment în care am înjurat suav în gând și am plecat la poștă.

 

Scena 2, Poșta de la gară

3 ghișee, 3 tăntici, prima mută niște colețele dintr-o cutie pe ghișeu, a doua vorbește la telefon, a treia servește.

Niște confirmări de primire îmi dați și mie vă rog?

Nu mai avem decât ăstea două.

Păi nu-mi ajung.

Știm, dar nu mai avem. Vin oamenii cu plicuri și n-avem să le dăm. (Îmi dau ochii peste cap…) Nu pe noi să ne înjurați…

Bine, dar xeroxate nu merg?

Da, cum să nu, dacă le copiați dumneavoastră…

Păi un copiator?

N-avem.

PAUZĂ (de mers acasă, copiat confirmări, scris confirmări, copiat altele extra, luat și capsatorul, că nu se știe și reîntors la poștă).

Coada s-a mutat la doamna cu telefonul, că cealaltă nu mai servește, deși se învârte din stânga în dreapta. Un tip cu plicuri și borderou, îi procesează plicurile, între timp apare colega din spate: poți vorbi la telefon, despre o rovignetă? Se face rocada, pleacă în spate să vorbească, până la urmă se întoarce la ghișeu și în timp ce finalizează chitanțe și facturi – care-s de luat tot din spate, îi explică colegei la telefon ce câmpuri să selecteze pe computer pentru rovignetă; colega greșește, dar din fericire doamna îi spune că o va ajuta la târziu…. Ajung cu plicurile.

Am niște plicuri cu confirmare de primire.

Vă trebuie borderou!

Bine, spuneți-mi ce scriu pe borderou.

(blablabla)

Dar dacă este altă adresă de reîntoarcere pe confirmare?

Aaaa, păi nu se poate, trebuie să fie aceeași adresă cu expeditorul, că nu e poștășește. (Prințesa din mine se lovește cu capul de geam până dă sângele.)

Scriu borderou, rescriu confirmări de primire, le pun în ordine, ajung iar la ghișeu.

Data viitoare să le aduceți cu confirmările capsate de plic. (Prințesa scoate capsatorul din rucsac și își capsează nasul.)

Păi cine e destinatarul?

Anaf.

Aaaa, păi v-am pus să scrieți borderou degeaba, că sunt expeditori diferiți, deci trebuie să le procesez individual. (mersi, ce să mai zic acum…)

Pot plăti cu cardul?

Nu.

Dar măcar îmi puteți spune cât costă un plic cu confirmare? (Na să vezi că nu o să-mi ajungă banii, zice Prințesa rostogolindu-se pe jos de râs.)

6.30 lei dacă e până în 20 de grame.

Dar factură pe persoană juridică puteți să-mi dați? (Upps, m-a mâncat, mai bine nu întrebam :)))

Cum adică să vă dau factură, zice ea, luând fiecare plic în parte și citind din nou expeditorul.

După vreo două ore și multă mină de pix, victorie!!!, am reușit să trimit niște plicuri la prietenii de la anaf.

Concluzia:

  • în continuare ăștia cu ong-uri suntem niște hoți nedovediți, o știe chiar și tanti de la registratură
  • decât poșta română, mai bine (scrieți voi)

 

Advertisements

Vineri cu sclipici :)

Mi-am luat un maieu de sport după care am descoperit că e puțin cam negru… așa că l-am vospit cu ce vopsele mai aveam prin dulap, dar am fost semi-încântată… și mi-am adus aminte că pe la atelierele vechi cheia succesului era… mult sclipici :))) din fericire până la cutia cu glitter am dat de paiete, de unde rezultatul final de mai sus 🙂 Cu puțin noroc nu se dezlipesc la prima tură de sport :)))

No bine, maieu sclipitor avem, unde facem sport? 🙂

Atunci când nu ai ce face…

M-a mâncat undeva să mă uit peste temele lui wordpress, drept urmare avem temă nouă, de care nu-s foarte încântată, dar din păcate nu mai pot reveni la cea veche.

Ce-i drept simțeam nevoia unei schimbări – habar n-am de câți ani folosesc Adelle-ul și canapeaua roz, cred că au trecut ceva ani buni – însă am nimerit din ok în prost… De unde rezultă că 1, mai bine aranjezi mobila prin casă decât temele lui wp și 2, că butonul care te întreba “ești sigur că vrei să modifici” ar trebui să fie baza societății 🙂

Dacă în zilele următoare vor mai fi modificări – să sperăm că nu șterg blogul cu totul – să nu vă speriați 🙂

Mai mult nu înseamnă neapărat mai bine

Goodreads îmi recomandă să citesc mai multe cărți anul acesta. Din motive neelucidate mi s-a părut absurdă recomandarea 🙂

Cam o cincime din populația UE citește mai mult de o carte pe lună – altele decât cele pentru servici sau școală – practic oricine depășește cele 20 de cărți sugerate de goodreads pentru acest an face deja parte dintr-o minoritate selectă a pasionaților de cărți. Anul trecut am citit cam de trei ori pe atât, dar nu știu dacă acest lucru mi-a crescut neapărat și calitatea vieții.

Una peste alta, în cazul meu cred că ar fi mai interesant să citesc cărți mai bune sau să citesc mai targetat; mai am vreo câteva cărți începute anul trecut, poate le termin anul ăsta…

Alte chestii unde mai mult nu înseamnă neapărat mai bine:

  • prietenii – dacă cei 5000 de prieteni de pe facebook vă duc gunoiul, vă bat covoarele și vă masează de două ori pe săptămână, atunci felicitări, veți câștiga probabil și la loz în plic. Pentru restul dintre noi cred că e valabil să relaționăm cu prietenii din când în când și nu doar pe fb.
  • țoale – un dulap plin de haine nu înseamnă că te și încap/ îți vin bine/ ești Coco Chanel deghizată. Damn girl!!!
  • prăji – mai multe prăji nu te fac mai slabă, nici mai deșteaptă…

… categoric mai multe prăji :))))

Sacoul mov de la Unirea

“PANTONE 18-3838 Ultra Violet communicates originality, ingenuity, and visionary thinking that points us toward the future.” via google

No bine, eu când aud de violet sau mov, pentru aceia dintre noi care distingem 6 culori și nicio nuanță dintre ele, îmi aduc aminte de sacoul ăla hidos pe care a trebuit să-l port în liceu. Făcut din același material cu uniformele femeilor de servici din Universal (actualul Star), a fost probabil afacerea unei persoane deștepte care a dat un mic tun la vremea respectivă. Sincer, costumul de pioner al comuniștilor a fost de o sută de ori mai de calitate decât sacoul vieții, ambele având același scop, de standardizare, spălare pe creier și dezvoltare a self-esteem-ului. LOL.

Și după cum se pare oamenii de la Unirea au fost niște vizionari, originali și deschizători de drumuri…