Nu vă supărați, dar site-ul când se actualizează?

Diferența între Brașov și Sibiu este că cel din urmă are un angajat competent, capabil să actualizeze site-ul oficial în timp real. Mai precis dacă vrei să știi care sunt viceprimarii, consilierii șamd, informația este la zi, chiar dacă mai lipsesc niște poze, ale unor consilieri proaspăt aleși. La Brașov găsești lista consilierilor, dar pagina viceprimarilor arată cam așa:

30 iunie, ora 10.16

No bine, știm că doamna Durbacă arăta mai bine decât domnul Mihai (cel puțin în poze 🙂 ), dar ăsta nu este un motiv întemeiat pentru a nu actualiza site-ul :)))

Alo, primăria, se aude??

Și, cât pe ce să speli vasele, sau?

Ne așezăm la masă, vine chelnerița, ne aduce meniul, comandăm ceva de mâncare și niște ceai, între timp suntem cu nasul amândoi în laptop și internet. Că suntem la muncă, nu la relaxare 🙂 Aud niște tipe discutând în engleză și română despre, hmm, păr, dar asta doar pentru că una dintre ele vorbea cam tare. Printre două conversații pe facebook, nu știu câte emailuri și un material descărcat, vine mâncarea, mâncăm, terminăm și ceaiul, no bine, hai să ne cărăm, că mai trebuie să ajungem și nu știu unde. Domnișoară, nota vă rog și plătim cu cardul. Păi nu se poate, că nu ne merge posul. Say what???

Păi și dacă nu aveam bani deloc, ce făceam, rămâneam la spălat de vase?

Se întâmplă săptămâna trecută. Go in. Piața Mică, Sibiu.

Banii vorbesc

Banii vorbesc, banii vorbesc/ Unii te ridică, alții te lovesc (Holograf)

Sibiu. Bugetul municipiului destinat culturii: 10% (35 milioane lei). Pentru agenda culturală: 6,6 milioane lei (adică proiecte depuse de operatori culturali; anul trecut pentru o sumă aproximativă au fost finanțate 79 de proiecte). Informații de aici. Bugetul total al municipiului, previzionat pentru 2015 (venituri): 486 milioane lei. De aici. 

Brașov. Buget 2014 – 720 milioane lei. De aici. În 2014 Primăria a finanțat 12 proiecte ale operatorilor culturali cu 350 mii lei. De aici. Pentru anul curent știm că s-au depus 22 de proiecte, dar nu există date privind bugetul. Căci transparența publică nu este punctul forte local.

Desigur aceste date statistice nu contează atunci când ai în echipă zece icoane și pe zâna Măseluță. Că mă gândesc că astea-s atuurile din mânecă ale celor care visează titlul de capitală europeană, dar îi doare în cot de termeni precum: strategie locală de dezvoltare culturală, operatori culturali, idei, proiecte, viziune șamd.

Pas cu pas

editura Curtea Veche

Este numele cărții scrise de Klaus Iohannis, apărută la Editura Curtea Veche. Pentru majoritatea dintre voi va fi probabil mai plictisitoare decât Ion și Răscoala, pe care a fost musai să le citiți pentru bac. Pe mine m-a binedispus, cel puțin prima parte în care domnul Iohannis povestește despre viața sa și despre parcursul său profesional (cea de-a doua parte, cea politică, am frunzărit-o doar, pentru că este în mare plină de mesaje pe care le-am citit deja, în campania electorală). M-a binedispus din două motive: primul, pentru că m-a făcut să trec prin propriile mele amintiri ale anilor petrecuți în Sibiu. Pentru cine nu știe am locuit și lucrat în Sibiu între 2001 – 2008, perioadă care a coincis cu proiectele majore ale primarului Iohannis din primele 2 mandate și cu pregătirea și apoi implementarea Capitalei Culturale Europene. (Din 2008 continui să am proiecte în Sibiu, dar momentan sunt direct proporționale cu finanțările primite.) În timp ce primarul renova centrul istoric, eu renovam sediul organizației de la vremea respectivă; el inova la nivel de administrație, eu cream rețele și servicii în domeniul social privat. Prima gafă pe care am făcut-o în viața mea profesională la un eveniment a fost legată de primar 🙂 Am trăit toate schimbările, toate renovările, toate evenimentele și am învățat să apreciez cultura și să mă îndrăgostesc de stilul sibian. Din punctul acesta de vedere, cartea punctează diferite momente, statistici considerate relevante pentru cariera sa profesională, trasând în același timp firul logic al strategiei de dezvoltare și viziunii omului politic Iohannis. (Dacă mi-a fost destul de ușor să pricep logica administrației sibiene, uneori mi-e înfiorător de greu să o pricep pe cea brașoveană, care mi se pare după cum bate vântul…). Cel de-al doilea motiv este legat de omul Iohannis: o persoană banală, normală, obișnuită, care și-a dorit implicare, a fost capabil să aibă o viziune de dezvoltare și care a profitat de oportunitățile care i-au ieșit în cale. No bine, lucrul acesta m-a făcut să mă gândesc la toate solicitările jurnaliștilor de-a lungul anilor de a le furniza cazuri de oameni extraordinari…. de câte ori nu m-am frustrat pentru că oamenii normali și banali, care își văd de lungul nasului și își fac meseria profesionist nu fac rating… la naiba, ei nici măcar nu există  în viziunea unora. Dacă nu ți-ai tăiat venele sărind printr-o prăpastie sau nu ai iq mai mare decât al lui Einstein, ești irelevant. (Chestie care distorsionează cumplit sistemul actual de valori și care pune o presiune incredibilă pe oameni, care au uitat că viața este formată din bucurii mărunte și nu din lucruri extraordinare…)

Nu este cea mai bună carte pe care am citit-o vreodată, n-am stat cu sufletul la gură să aflu care e sfârșitul (bănuiesc că nu ăsta este mesajul unei cărți memorialistice), dar mi-a făcut plăcere să îi parcurg paginile și aștept cu interes mandatul de președinte.

PS: M-a super-amuzat paragraful în care spune cum după ce i-a scos pe psd-iști din CL a fost liniște și s-a putut ocupa cum trebuie de proiecte :)))

Atunci când creierul vede, dar nu procesează…

Ultima săptămână am petrecut-o la Ocna Sibiului, cu un proiect de tineret. Chestie pe care o practic regulat de câțiva ani încoace. Este însă pentru prima dată când mi s-a părut pustiu de tot prin zonă. Una din explicații poate fi legată de vreme – căci anul acesta vara a picat într-o joi… Și cu toate acestea nu cred că localnicii se sperie de o ploaie și niște grade în minus. O altă explicație este legată de “foamea” administratorului lacurilor și incapacității de a se adapta condițiilor actuale – anul acesta intrarea la lacuri s-a scumpit, că na, economia duduie (adică 15 lei/adult). De săptămâna asta am înțeles că ar fi 5 lei, un fel de “lacurile pentru toți” la final de sezon. Un alt lucru interesant e legat de baza de tratament, falimentată cu succes de un personaj controversat de prin zonă. În timp ce lacătul stă bine mersi pe poarta acestuia, la doi pași (adică în fața strandului) s-a înălțat cu succes un mic hotel privat, care furnizează… v-ați prins, proceduri de tot felul. În altă ordine de idei, înghețata de la Alpin fuse cam veche, punctul de informare pentru turiști e la fel de închis ca întotdeauna, și din alimentara din spatele acestuia am cumpărat toate acadelele, în timp ce vânzătorul omora muște cu un plici de plastic :)))) Măcar cafeaua a fost ok și sarea tot sărată… 😛

Tărâmul magic

Soarele e sus pe cer, păsărelele ciripesc, apa clipocește și curge fără întrerupere… Pe țeavă. Nu suntem în Neverland, ci pe tărâmul magic al satelor românești. Ălea mai avansate, care teoretic sunt legate la o rețea locală de apă și canalizare, pentru care plătesc sume nesemnificative. Ca de exemplu 24 de lei pe an. Echivalentul a 2 pachete de țigări pentru apa unui an de zile. În condițiile în care în oraș plătești cel puțin dublu consumul lunar pentru o singură persoană.

Concepte precum consum responsabil, protecția mediului, ecologie șamd sunt bullshit atâta vreme cât oamenii sunt needucați și dezinteresați.

 

Regionalizarea lu’ pește

Cea mai des întâlnită întrebare sau comentariu din ultimele zile s-a referit la regionalizare. Și disputa dintre cele două mândre candidate la șefie, Bv și Sb. O dispută fără sens din punctul meu de vedere, pentru că și unii și alții doresc același lucru, progres și nu regres precum zevzecii din guvern și pentru că lucrurile se întâmplă, miraculos, aproape la fel. Și e amuzant de numai :))

Exemplu: sensuri unice, parcări și giratorii. Știți despre ce sunt discuțiile cele mai înfocate din Brașov? Nu, nu sunt despre bradul de plastic la care visează domnul vice Popa, ci despre sensuri unice, parcări și giratorii. Știți ce înjură cu năduf tot sibianul? Sensuri unice, parcări și giratorii.

 

 

În căutare de cărți?

Dacă ești pasionat de cărți, în Sibiu există de prin vară un proiect foarte drăguț care se numește “Cărți fără preț”. Îi găsești după cum urmează:

– pe facebook: click aici!

– pe blog: click aici!

 

sibienii și matematica

Din motive neelucidate sibienii au o problemă cu matematica. Ani la rând am avut voluntari care se plângeau că sunt pe cale să rămână la mate, că nu știu dacă-și iau cinci-ul la bac șamd – fără nicio corelație cu liceul/școala pe care o frecventau. Poate de asta Sibiul este cunoscut pentru literatură și teatru, în detrimentul altora… Pentru mine este un fenomen cel puțin curios, pentru că eu am terminat un liceu umanist, după care am mers la ASE, drept urmare am învățat mate la greu. Care nu mi s-a părut niciodată mai grea decât gramatica. Nici chiar tâmpeniile învățate în facultate, gen intregrale triple, pe care în mod evident nu le folosesc la nimic… Poate ar merita o cercetare de doctorat vis-a-vis de legătura între adn și matematică.

PS1: astăzi am comentat pe facebook că pentru a fi cioban la oi nu ai nevoie de matematică – dar între noi fie vorba, ciobanii știu mai multă matematică decât eminenții noștri absolvenți de bac…

PS2: am mai spus-o nu o dată, profesorii români nu sunt capabili să explice elevilor aplicabilitatea practică a conceptelor învățate. Iar sistemul copy-paste actual, cu tot cadrul european de competențe nu reușește să ofere tinerilor nici măcar un pachet minim de cunoștințe și abilități adaptate vremurilor prezente.

PS3: dacă credeți că tinerii noștri sunt varză, nu cred că ați interacționat cu tineri de prin alte țări europene…

două povești scurte cu servicii românești, security și ștampile

Real Sibiu. Musiu de la security ne-a oprit să ne țipleze rucsacul, pe care nu l-am putut lăsa în mașina din parcare, căci, normal, securitatea lucrurilor nu cade în sarcina magazinului… Bănuiesc că era preocupat să nu ne fure cineva laptopul cât timp mâncam… Datorită acestui fapt m-am plimbat cu actele, cardurile și alte cele în mână prin magazin. Deah, proceduri europene… Când, în final am ajuns la casă, un alt musiu, tot de la security, a trebuit să ne întrebe dacă am dețiplat rucsacul la casă. Mă întreb ce făcea dacă ziceam că nu…

Dedeman Brașov. La raionul de gresie, o singură persoană care stătea de vorbă cu niște clienți. Peste drum, la un punct de informații, 3 kinderi frecând tastatura. Nu, ei nu pot da detalii, căci ei se ocupă de parchet… dar o să vină colegii de peste drum… cândva. Într-un final, colega de pe raion, printre alți 2 clienți, ne-a completat o hârtie de comandă pentru cele 6 bucăți. Care nu sunt o cutie, dar sunt 1 metru pătrat. (Dacă ați crede ca mine că prețul pe m2 e de fapt și prețul pe cutie, veți lua țapă). La ieșire, ce credeți??? Musiu de la security care a trebuit să ne ștampileze bonul…