Este un trend de vreo câțiva ani încoace cu așa-numitele superalimente. Majoritatea legume și fructe, unele venite din țări exotice. Atunci când dați de ele, prezentarea începe cu vitaminele și mineralele pe care le conțin și cât de bine pot face ele organismului. No bine, la modul general fructele și legumele de orice fel nu trebuie să lipsească din alimentația zilnică. Mai ales că omul modern pare că e mai pasionat de carbohidrați, proteine, grăsimi și zahăr. Chestia numărul doi este că nimeni nu ne spune cât de multe superalimente trebuie să consumăm ca să ajungem la efectul dorit. De exemplu dacă murele sunt anti-inflamatorii, cât să consum, o lingură? o cană? kilu și ziua? toată cultura prietenilor? Un alt lucru pe care nu îl știm este dacă organismul nostru va tolera sau nu acel superaliment, pentru că nu toată lumea procesează la fel. Iarăși nu oricine se poate plimba prin Amazon, la cules de plante cu concentrație maximă de vitamine. 🙂
Eu am trecut print-o fază în care am consumat polen de albine. Care polen face și drege. Am sfârșit la alergolog, pentru că, în cazul meu, mi-a dat organismul peste cap în așa hal, încât nu mai puteam respira aproape deloc.
În ultimă instanță, toate alimentele sunt super, pentru că datorită nutrienților lor funcționăm zilnic. Dar cum le folosim depinde în general de fiecare organism în parte și mai puțin de etichetele de marketing.
Citește sezonul 1, Pace, dragoste și avocado. Citește toate articolele din sezonul 2, Eu când vreau să mănânc, mănânc.