Round trip: Valea Zânelor – Avrig (ultima parte)

Palatul Brukenthal din Avrig, una din clădirile reprezentative pentru barocul transilvănean, a fost reședința de vară a baronului Samuel von Brukenthal. Palatul, de inspirație vieneză, încă nu este renovat. În momentul de față se pot vizita două expoziții private, una de costume medievale și cea de-a doua, de artă și bunuri săsești.

Parcul gândit ca un complex de grădini, de inspirație franceză, engleză și olandeză este parțial folosit pentru evenimente diverse. Refăcut, ar fi o destinație relaxantă de weekend, pentru orice sibian/ brașovean care vrea să petreacă o zi în natură, mai departe de casă 🙂

Din păcate nu le-a dat prin cap să pună pe site și un buton de donații pentru renovarea Palatului, care poate ar grăbi procesul… No bine și e ceva renovat? Da, partea de jos, care cuprinde oranjeria (clădirea construită în sec. XVIII-lea, care cuprindea plante exotice) și care s-a transformat în camere de oaspeți, un restaurant și două săli de evenimente.

Noi am fost entuziasmați de prăjiturile casei, cu rabarbăr și fructe de pădure și plăcinta cu mere, precum și de socată savurate la umbră, pe terasă. Mâncarea din meniu suna extrem de bine și prețurile sunt decente (cel puțin comparativ cu fițele din Brașov).

În partea din spate a parcului este amenajată și o mini-fermă. Dacă aveți copii crescuți în oraș, mi se pare o experiență super ok – bănuiesc că cineva care se ocupă de cazări/ restaurant poate oferi mai multe informații.

Datorită faptului că șoseaua principală este în renovare, noi am ajuns în partea de jos a parcului, cu mașina – tind să cred că este zona de acces pentru cine vrea cazare sau la restaurant; dar în condițiile în care la un moment dat se va renova tot domeniul, nu ar strica un punct de informare.

Cea mai haioasă parte a vizitei a fost dna. Florica, cea care se ocupă în weekend de expoziția de costume medievale, care ne-a îmbrăcat și ne-a trimis la poză :)) Costumele din câte am înțeles ar fi făcut parte din recuzita filmelor cu Florin Piersic.

Și da, așa arată o prințesă bătută în cap de soare :)))

Advertisements

Round trip: Valea Zânelor – Avrig (2)

Castelul de Lut “Valea Zânelor” este de fapt o pensiune de lux neterminată; în momentul în care va fi gata, nu cred că se va mai putea vizita ca până acum, așa că dacă vreți un selfie, adăugați-l pe listă 🙂 Mi s-a părut extrem de ingenioasă ideea și capacitatea proprietarului de a scoate bani din piatră, lut, argilă, nisip și paie, după care am citit pe net că are background în publicitate, așa că lucrurile au început să se lege 🙂

Intrarea costă 5 lei de persoană și ți se sugerează să nu intri cu produse alimentare pe proprietate; sunt două puncte de unde îți poți cumpăra ceva de mâncare, un cico sau o înghețată (magnum la preț dublu) și/sau obiecte promoționale (magneți și alte nebunii).

Poți vizita o cameră goală – respectiv poți intui materialele din care a fost construit castelul – mi-ar fi plăcut să văd mai multe informații despre construcțiile cu materiale naturale (că odinioară așa se construiau casele, că-s ecologice, că-s mai bine izolate, blablabla), ceva care ofere o latură educațională proiectului, mai ales că am văzut multe autocare cu kinderi.

Altfel este doar un bussiness foarte bun, de scos bani din selfișoare, până ține figura și nu se plictisesc românii… În altă ordine de idei este interesant de văzut cum un singur obiectiv poate revigora economic o zonă rurală. Zona respectivă pare a se umple de pensiuni, în jurul Castelului au apărut o parcare și mici tarabe de vândut snacksuri, drumul de acces din Porumbacu de Sus tocmai ce a fost asfaltat (dacă e să mă iau după comentariile de pe fb).

Zona este foarte faină și munții Făgăraș se văd superb, dacă nu prindeți nori ca mine, la plecare :)) Și e liniște. E atât de liniște de-ți auzi gândurile tropăind 🙂

Și zânele, unde erau zânele?????

Round trip: Valea Zânelor – Avrig (1)

În jur de 300 de km, dus-întors, traseu de o zi. Drumul până la Sibiu cred că îl știu și cu ochii închiși :)) De data aceasta am ieșit din șoseaua europeană înainte de intrarea în Porumbacu de Jos și am cotit-o la stânga, am trecut prin Porumbacu de Sus, ca să ajungem la Castelul de Lut de pe Valea Zânelor, apoi ne-am întors și am intrat prin Avrig, pentru un popas la Palatul Brukenthal. În Avrig se lucrează la străzi/ conducte, etc. așa că drumul este pe din dos, motiv pentru a descoperi ce mai cultivă băștinașii prin grădini :))

Indicatoarele sunt ok, centre de informare turistică… hmmm, dacă le-am văzut eu, le-ați văzut și voi…

Ca de fiecare dată prin ultima vreme am ajuns în Sibiu în cea mai mare grabă + foame :)) Notă pentru prieteni: dacă nu ne vedem la sb, ne putem vedea la bv (free coach + free coffee + nu știu, mă mai gândesc, included)… adică nu faceți ca mine, daaa?? :))))

Mâine vă povestesc despre cum se pot face bani din lut 🙂

Round trip: Viscri – Saschiz – Sighișoara – Rupea (ultima parte)

Cred că cetatea Rupea face parte din categoria “oare mai bine renovată aiurea și vizitabilă decât nerenovată corect dar închisă?” începând cu zidurile de afară și terminând cu încăperile din vârful dealului.

Este un din cetățile mari – se întinde pe 11 hectare, consemnată documentar din secolul XIV; în același timp este genul de cetate în care cam ai nevoie de ghidaj să poți întelege despre ce e vorba, altfel vizita este mai seacă decât zidurile renovate cam aiurea.

Pe de altă parte e iritant să vezi că scările se rup, afișele de pe pereți – cele cu regio – arată cam deplorabil și spațiile în care te-ai aștepta să vezi oareșce patrimoniu sunt fie goale, fie pline cu scaune de conferință…

Făcând abstracție de aceste lucruri, priveliștea este absolut spectaculoasă. În plus mi se pare spațiul perfect pentru happeninguri culturale 🙂

Pe site-ul rupeaturistica.ro poți găsi câteva idei de circuite în satele din jur – de ținut minte pentru data viitoare, deși, între noi fie vorba mai mult de unul-două obiective turistice de același fel pe zi devine ușor obositor.

Round trip: Viscri – Saschiz – Sighișoara – Rupea (4)

Nu cred că te poți sătura de Sighișoara 🙂 N-avem poze cu cetăți, turnuri și terase pline că vorba aia, iar ne facem poză, că parcă ne-am mai făcut una și data trecută 😀  Dar avem o poză cu savoarea locală 🙂 Și data viitoare vom avea cu înghețata pe care nu am găsit-o de data asta, că eram prea grăbiți :))

În altă ordine de idei la Kaufland am avut surpriza să nu pot plăti cu cardul cartofii prăjiți. Și mai vrem plăți cu telefonul și alte nebunii :)))

Round trip: Viscri – Saschiz – Sighișoara – Rupea (3)

Recunosc că de fiecare dată când am trecut prin Saschiz mi-a făcut cu ochiul cetatea cocoțată în vârf de deal și m-am întrebat dacă poate fi vizitată și dacă o fi vreun drum pentru mașină care duce până acolo. În mod surprinzător și neașteptat, da există un drum accesibil cu mașina până la un moment dat și da, este plin de indicatoare <3. Doar că jumătate de drum este forestier și te oprești în pădure, la ultimul indicator, de unde o iei frumos la pas, pe două variante.

Varianta unu înseamnă o potecuță de o persoană, care urcă dealul în serpentine; cea de-a doua variantă înseamnă un drum de tractoare, care pare ușor mai accesibil. Din nou există marcaje pe copaci, super cool 🙂

Cetatea – sau ce a mai rămas din ea – datează din secolul XIV și ar fi avut 6 bastioane și o fântână adâncă din care ar fi pornit un tunel către centrul comunei.

Cred că s-ar putea filma măcar un episod din viitoare serie Games of Thrones cu personaje din Transilvania 🙂

În Saschiz, chiar în centru se află o altă biserică fortificată evanghelică din patrimoniul Unesco și un turn cu ceas inspirat din turnul similar din Sighișoara (care sper să nu se dărâme…). Zice-se că odinioară în localitate erau 7 biserici, motiv pentru care mai era cunoscută sub numele de Siebenkirchen (șapte biserici); între timp mai există doar urmele a patru dintre ele.

Site-ul http://turism.saschiz.ro/ destinat turiștilor este super ok, de unde rezultă că va trebui să mai revenim o dată prin zonă, că am ratat niște dulceață și un atelier de ceramică 🙂

Round trip: Viscri – Saschiz – Sighișoara – Rupea (2)

Viscri este faimos nu pentru biserica fortificată săsească, una din cele 6 înscrise în patrimoniul Unesco, ci pentru faptul că Prințul Charles are o casă în localitate, care este de închiriat pentru turiști 🙂

Cetatea este una dintre cele mai bine conservate și conține una din puținele biserici sală romanice din secolul XIII. În interior spațiile sunt amenajate ca muzeu cu un patrimoniu care conține obiecte diverse, de la ustensile din gospodărie și lăzi de zestre până la războaie de țesut și unelte folosite în agricultură. Plus informații despre comunitatea locală de odinioară. Super nice 🙂

Se pot vizita inclusiv turnurile – din biserică și cele ale cetății – deși dacă ești claustrofob sau ai probleme cu scările de lemn probabil vei prefera să le vezi de la distanță 🙂

În jurul bisericii fortificate poți găsi cateva standuri cu produse locale – croșetate sau împâslite (pe internet poți găsi tururi ghidate la ateliere de o oră jumătate, deși cred că dacă vrei să înveți rapid te poți așeza lângă una din doamnele care lucrează produse în timp real 🙂 ) Wikipedia ne spune că la finalul anilor 90 doi nemți au pus la cale un proiect care se numea Șosete din lână naturală din Viscri, prin care femeile satului croșetau șosete din pulovere vechi pe care le dădeau la schimb cu produse alimentare, proiect care ulterior s-a extins într-un business local.

Te mai poți plimba prin sat – sunt multe case renovate (Fundația Mihai Eminescu Trust a avut peste 300 de proiecte în ultimii aproape 20 de ani), poți vizita o fierărie și un cuptor de cărămidă și țiglă și te poți bucura de natură și viața la țară.

Problema mea majoră a fost praful – drăguță ideea de tradițional (dacă mai ajung vreodată prin zonă în căutarea supei cu tăiței de casă de care am citit pe net o să vreau să văd cum arată casele prin interior), dar ori rămân mașinile în Bunești și primăria asigură transportul, ori se inventează asfaltul, că e păcat să mori sufocat. A doua, cablurile – tradițional, primim, dar niște cabluri îngropate? 🙂