Post-scriptum

Am stat să mă gândesc zilele ăstea dacă merită să pierd timpul și să scriu despre locurile prin care am fost. Până la urmă în ziua de azi lumea preferă să dea like la poze, wordpress-ul merge ca o cizmă, a devenit un coșmar să sharuiești articole de când facebook nu mai acceptă linkuri programate șamd. În plus niciodată nu știu cine ce citește. Dar ați încercat să căutați informații pe diferite site-uri oficiale atunci când planificați o excursie?? Majoritatea sunt înfiorătoare, făcute pe bani publici sau fonduri europene, neactualizate și nefolositoare. De exemplu la Orșova site-ul conține 4 posibilități de croazieră, din care una sigur este doar pentru grupuri organizate, iar la fața locului oamenii te trag de mână să mergi cu ei în croazieră că nu au clienți, când ar fi normal să fie promovați pe site-ul turistic al orașului!! Ca să nu mai vorbim că Billa s-a făcut Carrefour, că la useful information ai obiective turistice în loc de parcări și toalete șamd. Ca să nu mai vorbim de sutele de centre de informare turistică închise sau care oferă două pliante și cam atât…

Așa că printre multe site-uri și bloguri care povestesc frumos despre obiective turistice, mă gândesc că e ok și unul care povestește despre parcări, toalete, magneței și papa 🙂 Cu tot efortul asociat 🙂

Până la următoarea excursie, kisses & hugs & mango ❤

Advertisements

Round trip: Orșova – Bigăr – Timișoara – Oradea – Cluj (5)

Ultima parte din această serie este cu cele 3 orașe fabuloase ale Transilvaniei, Timișoara – Oradea – Cluj Napoca. Din motive neelucidate Arad-ul este mult în urmă – poate și pentru că e distanța foarte mică între el și Timișoara, nu știu.

Toate trei sunt cosmopolite, culturale, renovate sau în curs de renovare, turistice, pline de evenimente (poate Oradea stă mai prost). O fi apropierea de granița de vest, minoritățile – inclusiv cea maghiară, aerul de Transilvania, influențele fostului imperiu austriac, ceva în apă, nu știu. Toate au tot felul de probleme cauzate de migrația internă actuală, de dezvoltare, cu administrație așa și așa (primarul din Timișoara e faimos pentru tâmpeniile scoase pe gură), dar una peste alta se întâmplă chestii. Spre deosebire de Brașov care începe să semene cu Bucureștiul, mama ei de treabă…

Bineînțeles că una este viața de turist și alta cea de localnic. Din perspectiva turistului, parcările sunt ușor problematice și costă (5 lei juma de oră în centrul Clujului, dacă am reținut bine); am nimerit seara în Cluj cu eveniment și străzi blocate, am dat roată de trei ori să putem găsi unde să parcăm… și eram lihniți de foame… în Oradea sunt zone în care poți parca doar 2 ore, după care trebuie să te cari, că dacă nu îți ridică mașina, not nice at all… Din perspectiva asta, parcări suficiente pentru turiști, semnalizate ca atare, ar fi cam necesare.

Timișoara

În Oradea sunt multe clădiri renovate care arată foarte fain, păcat de clădirea care a ars zilele trecute. Prin Timișoara se renova, dar nu prea mult, nu sunt convinsă că până la Capitala Culturală 2021 vor reuși să termine tot. În Cluj nu știu ce mai e nou, că am stat prea puțin… și nici nu ne-am făcut selfie la sala polivalentă și la stadion :))

Oradea

Ce-am văzut mișto sunt bărcuțele de pe Bega – pentru data viitoare; Grădina botanică din Cluj (care are nevoie totuși de mai multe indicatoare și niște activități interactive, intrarea e 10 lei pentru adulți). Am mâncat bun pleșcăviță din Timișoara, gulaș la Oradea și am testat prăjituri cam peste tot :))

Cluj Napoca

Despre tramvaie, un articol separat 🙂

Un singur cuvânt… ok, poate mai multe, despre terase și servicii: problema cu lipsa de personal se pare că este general valabilă, la fel cea cu personal slab calificat și/sau necalificat. Din punctul ăsta de vedere în Timișoara a fost cel mai tragic și mă întreb cum o să facă față la 2021…

No bine, poze mai multe o să apară pe instagram (nu mă urmăriți, vai, se poate așa ceva??? :P)

Round trip: Orșova – Bigăr – Timișoara – Oradea – Cluj (4)

Astăzi despre drumul către Timișoara 🙂 Din întâmplare o cunoștință din Brașov a fost la Herculane în weekendul de dinainte și cineva i-a sugerat să viziteze ansamblul de mori din satul Eftimie Murgu. Combinat cu faptul că am fi vrut să vedem și cascada Bigăr, ne-am modificat traseul și am luat-o spre Timișoara prin Reșița.

Drumul este ok cât de cât, mai puțin cei aproape 7 km către Eftimie Murgu, care sunt plini de gropi, și trece printre două parcuri naționale, Cheile Nerei – Beușnița și Semenic – Cheile Carașului. Peisajul este fabulos, sincer 🙂 Până treci dealul după Reșița și te apropii de Timișoara, de vezi numai câmpie oriunde te uiți :))) Noroc că bucata respectivă nu e foarte lungă… Și nu prea există semnal la Orange 🙂

Morile de apă de la Rudăria se află la ieșirea din Eftimie Murgu, la intrarea în Cheile Rudăriei. Sunt specifice pentru tehnica populară tradițională din Banat de la începutul sec. XX. Se mai păstrează 22 de mori, așezate de-a lungul apei.

Au fost renovate în cadrul unui proiect cu ajutorul muzeografilor de la Astra din Sibiu. Cred că erau deschise vreo 3, noi am văzut două, la una se măcina porumb și la cealaltă grâu. Morile funcționează pe baza unui sistem cu roată orizontală.

Se vizitează gratuit – deși poate ar trebui o taxă simbolică, din care să se curețe peturile din zonă și o toaletă publică… Oamenii locului sunt din sat, răspund frumos la întrebări. De la ei am aflat că la fiecare moară erau arondate aproximativ 25 de familii și fiecare avea o zi pe lună în care-și putea măcina produsele. La ora actuală 160 de case sunt goale și mai este locuit vreun sfert din sat.

Nu există magneței – minune cerească!!! – dar poți cumpăra pe post de suvenituri mălai sau făină, plăsuțe (super eco, cred :P), papucei de pus pe pereți, sirop și țuică de prune 🙂 Noi am cumpărat de la o tanti prune bio (parol, cu tot cu viermi :)) ); am nimerit una atât de bună că și acum îi simt gustul… Chiar la ieșirea din sat sunt un restaurant și o terasă.

Obiectivul numărul doi al zilei a fost Cascada Bigăr, intitulată cea mai frumoasă din țară – recunosc, am fost cam dezamăgită, dar poate după ce voi vizita toate cascadele faimoase din țară voi putea reveni asupra opiniilor 🙂

Cascada se află înainte de intrarea în Cheile Nerei și se poate vizita gratuit – au existat două proiecte, unul al Coca Cola și altul al lui Mol care au renovat și amenajat zona – din punctul ăsta de vedere nu am prea multe comentarii. Există niște scări de lemn și o zonă semnalizată din care se poate fotografia cascada. Cea de jos 🙂 Care e mult mai mică în realitate decât orice ați văzut pe site-uri.

Ca să vedeți izvorul Bigăr, o grotă și încă o bucățică de pădure plus apă, se plătește o taxă de 5 lei. Faza distractivă e că am prins o zi full de turiști – nu aveai loc să respiri. Zona e amenajată drăguț, dar nu e cine știe ce pentru cineva care stă la munte 🙂

De la cascadă la parcarea amenajată se merge pe drumul național, pe o zonă extrem de îngustă, maxim câteva minute. N-am înțeles dacă parcarea respectivă costa 10 lei indiferent de cât stăteai, noi am parcat pe lângă tarabele cu magneței. Și da, muuuulte tarabe cu prostii de cumpărat – nu dați banii pe prostii, luați slime și magneței pentru copii 🙂 Plus kurtos (nu are sens, dacă nu îl cumpărați de la mama lui, zău) și un restaurant cu toaleta 2 lei, dacă nu erai client.

Mai frumos a fost drumul prin Cheile Nerei, urmat apoi de Semenic, se schimbă peisajul cu totul cum treci dintr-un parc în altul, foarte interesant. La Anina, înainte de Reșița mai sunt niște resturi de clădiri industriale – nu știu dacă mai funcționează mineritul în zonă.

În următorul episod revenim la Timișoara 🙂

Round trip: Orșova – Bigăr – Timișoara – Oradea – Cluj (3)

Trebuie să recunosc că cine a avut ideea grozavă de a merge la Orșova în loc de altele, merită toată recunoștința și muuultă bere (sau prăji, după caz) ❤

Drumul este fabulos, după cum spuneam. Noi ne-am cazat în Drobeta Turnu Severin, iar partea dintre Orșova spre Dubova am vazut-o din mijlocul Dunării – drumul se continuă până la Baziaș, pe malul Dunării, dar după Moldova Veche o poți coti către Oravița și Timișoara; în partea opusă este un drum care merge către Porțile de Fier 2 (1 sunt între Orșova și Drobeta, fiind punct de graniță către sârbi) și un altul care continuă către Calafat, dar la distanță de fluviu (bănuiesc că nu mai vezi mare lucru…). Poate fi o idee de traseu de făcut în viitor 🙂

Orșova se află într-un golf, la confluența dintre râul Cerna și Dunăre și este zona principală de unde pleacă bărcuțele în croazieră pe Dunăre 🙂 Pe net o să găsiți informații despre excursia cu vaporul Danubius, dar la fața locului este plin de bărcuțe cu capacitatea de maxim 15 persoane și de localnici dornici să facă un ban din excursii de o oră jumătate 🙂 Spre deosebire, excursia cu vaporașul durează 3 ore și costă 50 lei. Costul s-ar putea să fie similar la toți, la care se adaugă intrarea prin peșterile și/sau bisericile de pe drum.

Călătoria cu vaporașul Danubius a fost o experiență interesantă. Am luat prima cursă a zilei, care a plecat cu o ușoară întârziere, dar a ajuns înapoi la timp; asta după ce am căutat puțin punctul de îmbarcare care se află către capătul final al mini-portului, sau cum s-o chema zona respectivă de faleză și pontoane. Oamenii locului mi-au spus că în zilele bune au și 6-8 curse pe zi și se face rezervare cu o zi înainte. Parcarea este pe partea opusă falezei și nu se plătește. Așteptatul bărcuțelor se face fie pe faleză – sunt ceva bănci publice, ar mai trebuie niște toalete și o mai bună semnalizare, fie pe pontoane – cea a vaporului are o terasă amenajată, super îngrămădită, dar unde poți să bei o cafea la preț ok. Pe vapor există toalete, un restaurant în partea de jos și o terasă de vizionare, în partea de sus. Din nou ușor cam îngrămădit și cam inaccesibil pentru persoane cu mobilitate redusă. Nu îți lua prea multe lucruri la tine, că nu o să ai unde să le pui, dar musai apă, loțiune de soare sau jacheta de ploaie, după caz, și eventual vesta ta de salvare, că nu primești.

Toate traseele merg până după Dubova, prin Cazanele mari și mici, pe lângă Mănăstrea Mraconia, Tabula Traiana, statuia lui Decebal, peștera Vânători și Ponicova. Cu puțin noroc o să vezi peștele cum sare prin apă (true story :D) și nu o să te mai focalizezi asupra peturilor din apă…

Prin zonă oamenii nu sunt învățați să dea bon fiscal și nu știu cât se plătește cu cardul, dar măcar sunt politicoși. Cu excepția chelnerilor de pe terasele din Orșova și Drobeta :))

Și acum, puțină heităreală 🙂 Tind să cred că evaziunea fiscală e maximă prin zonă – și stau să mă întreb cât se fură prin toate județele ăstea care apar cu pib-ul jalnic… Apoi, vii tu ca turist, cu mutră de turist, și te așezi la o terasă, că ești mort de foame sau de sete, că noah, căldură mare mon cher și infrastructură turistică varză, și apare chelnerul și te întreabă ce vrei… și am pățit-o în 3 locuri… Momentul culminant a fost în Drobeta, în port, pe o terasă, cu un moment impromptu de teatru absurd, cu chelnerița nr. 1, o puștoaică, certându-se cu un client care i-a urlat că o aruncă în Dunăre dacă nu îi aduce berea după care aștepta de multă vreme și cu chelnerul nr. 2, un puști, care vorbea singur despre cât de pușcați sunt patronii și serviciile din seara respectivă :)) Mă întreb dacă aveau contracte legale de muncă, de training, echipament de lucru, ecusoane sau altceva nici nu are rost să discutăm…

No bine, vă trebuie cash, tupeu nesimțit pentru cerut meniuri și bonuri fiscale – că altfel primiți niște note de plată scrise de mână de vă puneți mâinile în cap și lăsat fițele deoparte și net mobil, că wifi e frumos, dar eu nu l-am prins… În port în Drobeta sunt 3 restaurante/terase, în centru mai sunt vreo câteva opțiuni ușor mai ok; în Orșova nu am găsit unde să mâncăm altceva decât cartofi prăjiți și grătar…

Ce mai poți vizita în Drobeta? Un muzeu într-un turn de apă (renovat cu aproape 1 milion de euro din exterior arată cam dubios) și cetatea. Dacă lași mașina printr-una din parcările din centru (parcă nici acolo nu am plătit), mergi pe jos în centru și în port, la Dunăre, că sunt aproape. Partea bună e că nu au fost țânțari (spre deosebire de Giurgiu).

Din Orșova am plecat spre Timișoara și am trecut prin două parcuri naționale și pe lângă cea mai frumos supraevaluată cascadă din România. Data viitoare 🙂

Round trip: Orșova – Bigăr – Timișoara – Oradea – Cluj (1)

Un traseu super ambițios, de aprox. 1400 de km, făcut în 5 zile, dar pentru care recomand vreo săptămână 🙂 Am vrut să ajungem la Orșova, să ne dăm cu bărcuța pe Dunăre și inițial am cochetat cu ideea de a ne întoarce prin sud, doar că în Târgu Jiu fusesem deja și prin Dragnea’ land nu ni s-a părut o idee prea inteligentă. Așa că am ales vestul și Clujul, o experiență din care am realizat că Brașovul a cam luat-o la vale, lucru care nu este deloc mișto.

Drumul: autostrada din Sibiu către Deva are mai puține gropi și multe petece, dintre Caransebeș către Herculane este o bucată de drum cu driblură care-ți sare în geam și dintre Turda spre Mureș se lucrează la autostradă și poate în următorii (2-5-10??) ani vom merge pe ea. Frumoase toate bucățile care trec prin văi și parcuri naționale dar cea mai spectaculoasă șosea este pe malul Dunării. Dacă nu ați ajuns în zonă, puneți pe listă, că nu este de ratat!!!

În rest, turismul românesc este ușor varză cam peste tot 🙂 De la logistică deficitară, la o atitudine de rahat, combinată cu prețuri umflate și deficit de personal. Dar no bine, important e să le tratezi pe toate cu umor, că altfel o iei razna cu totul 🙂

Dacă ajungeți în zonă nu uitați pașaportul acasă și puneți o zi-două în plus pentru o poză pe malul sârbesc și un gulaș la unguri 🙂

Mâine vă povestesc de ruinele din Herculane și datul cu bărcuța pe Dunăre 🙂

Merită să te rătăcești prin Călărași?

Din Giurgiu către mare, am ales să mergem prin Călărași. Drumul urmărește cursul Dunării și granița cu Bulgaria, din păcate e prea departe de fluviu, așa că nu vezi nimic. Zona e drăguță, trece printr-un parc natural și pe lângă vreo câteva lacuri și cred că ar fi interesant de parcurs cu bicicleta, drumul e cât de cât ok, dar sunt atât de multe sate și restricții la 50 la oră, că te apucă o plictiseală de doare…

Parcul natural Comana

Vechi turn de apă din Oltenița, transformat într-un spațiu cultural

Lac la ieșirea din Mănăstirea – pe google maps se văd de fapt vreo 3 lacuri, legate între ele, primul fiind Sărulești

N-am avut timp de prea multe și fiind destul de cald și umed, nici disponibilitate pentru a sta prea mult prin zonă, mi-ar fi plăcut să văd cum arată granițele din zonă (v-am zis că-s fascinată de chestiile administrative?? no bine, știți acum :)) ). În Călărași ne-am oprit pentru o cafea și am sfârșit cu prăjituri în față și cu automatul de la Dallmayr care ne-a refuzat toate bacnotele și cu o tanti scârboasă de la Kaufland care ne-a spus că nu o interesează problema, că nu e automatul lor… Drept urmare ne-am băgat picioarele în faleza lor și în gradina lor zoologică pe care am fi vrut să le vedem și ne-am cărat rapid spre teritorii mai prietenoase cu turiștii…

Mi se pare o zonă de ajuns o dată în viață și cam atât…

Giurgiu-Ruse și Schengen-ul care nu mai vine

Probabil veți ajunge în zonă în drum spre litoralul grecesc, vă veți opri să cumpărați niște roșii din piața din Giurgiu și pentru o prăjitură și o cafea la Ruse. Cândva, într-un viitor fără granițe, portul din Giurgiu nu va mai arăta ca după războiul mondial guvernarea pesede, oamenii vor ieși la picnic în loc de semințe, cu bicicletele pe pista care leagă portul de restul orașului, bărcuțele vor circula vesele între cele două orașe și centrul vechi al lui Ruse va fi gata renovat și înțesat cu terase și turiști.

De pe malul 1 nu poți ajunge pe malul 2 decât prin puterea gândului…

Centrul Giurgiu

Pleci în croazieră cu bărcuța pe Dunăre și ajungi în port, unde te întâmpină o clădire cu tencuiala picată care vinde la parter cico, semințe și popcorn…

Dacă am înțeles bine este clădirea operei, una dintre clădirile vechi și extrem de frumoase, dacă nu ar fi plină de termopane.

Centrul Ruse

Prăjituri, of course, că e musai ceva dulce 🙂