Round trip: Orșova – Bigăr – Timișoara – Oradea – Cluj (2)

Accesul către Băile Herculane se face din E70, la intrarea în Parcul Național Domogled-Valea Cernei. Drumul dintre Hunedoara – Caransebeș este foarte frumos, deși aglomerat. Stațiunea este faimoasă pentru două lucruri: ruinele romane și austriece și yoghinii care își fac veacul pe acolo, în fiecare primăvară (platoul Coronini, zice pe net, dacă treceți pe acolo și simțiți ceva să-mi spuneți și mie, săru-mâna). Și pentru băile sulfuroase, că am uitat de ce era plin de pensionari :)))

Acum, pentru cei care vor ajunge în zonă și vor pleca ușor nervoși și scârbiți din cauza patrimoniului făcut praf, deși semnalizat frumos cu indicatoare finanțate prin Regio, chiar nu este cazul. Așa cum mergem să apreciem niște pietre la Sarmizegetusa, la fel o să facem și la Herculane. Of course, patrimoniul ar putea fi refăcut (și se pare că se renovează ușor) – deși mie mi-e extrem de frică de rezultatul final, dacă fiecare clădire va avea alt proprietar…

Partea bună este că Centrul Imperial istoric dezvoltat de austrieci în sec. XIX este o zonă destul de compactă, cu diferite clădiri care au avut funcționalități diverse și băi. Și ușor de străbătut la pas.

În mijloc de află statuia lui Hercules, montată în 1847 (autori Rammelmayer și Glantz, Viena). În stațiune mai există clădiri din perioada regală interbelică și ruine de pe vremea romanilor, plus un centru de vizitare al parcului național. De asemenea diferite izvoare publice, cu apa specifică.

Există parcare contra cost în zona ruinelor și cel puțin un magazin cu magneței și alte suveniruri. De asemenea cel puțin un hotel și cred că și ceva terase prin parc/ malul Cernei, noi n-am avut prea mult timp la dispoziție. Este o zonă în care te plimbi, faci ceva poze, meditezi (nu prea mult că începe să te doară capul…), după care te sui în mașină și, după caz, te oprești mai jos, în zona actuală de hoteluri comuniste și muuulte pensiuni private, înghesuite una în alta sau pleci mai departe. În cazul nostru, către Drobeta Turnu Severin.

Dar despre asta mâine 🙂

Advertisements

Băi, am încercat, jur :)

Sunt 337 de teme gratuite la wordpress, niciuna însă nu-mi inspiră nimic. Și sunt într-o perioadă în care instinctele mele bat rațiunea. Așa că am reușit să o instalez pe Adelle la locul ei, cu tot cu canapeaua roz – e ca și cum nu a fost plecată niciodată, incredibil :)))

Carry on 😉

Guvernului îi stau în gât ONG-urile

Motiv pentru care de anul viitor sponsorizările vor deveni o amintire frumoasă, căci odată cu noul cod fiscal, majoritatea firmelor vor plăti impozit pe venit și nu vor mai avea din ce profit să deducă sponsorizarea. La asta se adaugă faptul că cei care lucrau cu contracte part-time s-ar putea să fie forțați să plătească în continuare taxele la minim pe economie, care va crește cu contribuțiile angajatorului. Plusăm cu faptul că finanțările de pe piață s-au redus considerabil față de acu 2-3 ani și că faimoasele granturi de la UE ori sunt blocate prin nu știu ce sertare, ori sunt inaccesibile pentru majoritatea organizațiilor. Ah, și am uitat de donațiile individuale care posibil să scadă, că oamenii vor fi mai săraci, atâta vreme cât creșterea salariului minim va coincide cu creșterea inflației. Mai vreți? Posibil să dispară și 2%.

Poate ar fi cazul să investim în topoare, presimt că o să ne folosească…

Cât de mare este sectorul ONG

FDSC a publicat recent un studiu actualizat despre sectorul ONG. Astfel în 2015 marea majoritate a organizaţiilor (65%) nu au obţinut venituri sau s-au aflat sub limita de 40.000 lei (mai puţin de 10 mii de euro anual) şi doar 20% au realizat venituri între 40-200 mii lei şi 15% peste 200 mii lei. Ca să fie şi mai distractivă situaţia, 8% din organizaţii au realizat 80% din totalul veniturilor din sectorul neguvernamental. Iar totalul veniturilor reprezintă aprox. 1,6% din PIB.

Pe scurt, majoritatea organizaţiilor sunt slab finanţate şi putem presupune că dacă au ceva rezultate, lucrul ăsta se datorează în principal ambiţiei şi mai puţin capacităţii şi sustenabilităţii sectorului. Şi ar fi interesant de văzut un studiu cu privire la impactul direct al finanţărilor existente în ultimii 10 ani – dacă au făcut bine sau rău – că eu una am nişte păreri personale contradictorii…

Un alt lucru care confirmă această stare de fapt este dat de statisticile cu privire la angajaţii din ONG-uri: majoritatea nu au angajaţi, adică 68% (wow, ce surpriză!!), 22% au între 1-5 angajaţi şi doar 2% au mai mult de 20 de angajaţi. În medie în 2015 o organizaţie a avut 2 angajaţi, majoritatea tineri şi lucrând pe salarii mici, sub minimul salariului brut pe economie. Lucru care se întâmplă peste tot prin lume – citesc zilnic articole de peste ocean pe tema asta şi care vin în contradicţie cu mitul îmbogăţirii în ONG-uri.

Acelaşi studiu confirmă faptul că peste 90% din români nu fac voluntariat şi că profilul voluntarului român de ONG este tânăr sub 30 de ani şi cu studii superioare.

Studiul întreg poate fi citit aici. 

Un leu, un neamţ şi doi ameţiţi

Lion – povestea inspirată din viaţa reală a unui puşti indian care se pierde de familie, este adoptat în Australia de o Nicole Kidman şi bărbat’su, laolaltă cu un alt kinder, tot indian, dar cu oareşce probleme psihice/comportamentale, şi care într-un final nu se lasă până nu-şi găseşte satul natal şi pe maică-sa cu ajutorul lui google maps (de unde rezultă că aplicaţia asta chiar poate fi folosită într-un mod util, nu doar pentru a calcula deconturi la finanţatori publici). Dev Patel a crescut mult ca prestaţie de la Slumdog Millionaire încoace (pff, am şi uitat că a jucat în The Newsroom), dar mă întreb dacă va scăpa vreodată de eticheta indianului lacrimogen.

Toni Erdmann – nu cred că are şanse la Oscar, că e prea european, românesc de-a dreptul :)))

50 shades darker – un film care poate fi nominalizat doar la roşiile de aur, la fel ca predecesorul (şi probabil următorul din seria de trei), în traducere liberă, 50+ minute de chin :)) Este incredibil cum doi actori arătoşi pot să fie înfiorător de terni şi plictisitori într-un film de dragoste şi amor ghebos… cât despre bdsm, nu s-a inventat anul trecut şi va avea aceeaşi viaţă în mainstream precum pokemon go. Recomandat masochistului din tine, sătul de cărţi şi filme inteligente :))

 

 

Cu diplomă sau fără diplomă?

Cred că moderația și bunul simț sunt cuvintele de bază atunci când discutăm de diplome. O diplomă fără competențe asociate nu are nicio valoare – din acest motiv sistemul educațional formal ar trebui să trateze cu mai multă seriozitate subiectul, în loc să se trasforme într-un alt sistem social. De asta e absurd să ai copii în clasa a VIIIa care nu știu să scrie și să citească. Sau absolvenți de universitate analfabeți funcțional și varză pe domeniul studiat. Cât privește domeniul extrașcolar/ nonformal, depinde de la caz la caz. Diplomele date doar pentru faptul că exiști nu vor transmite nicio lecție și vor produce în ultimă instanță indiferență. Inovația și progresul în societate nu au venit nici de la persoane indiferente, nici de la cele mulțumite să existe 🙂

Și apropo de sisteme educaționale formale/nonformale și de oficialitățile care au redescoperit școlile profesionale botezate în sistem dual (după modelul german) – asta după ce au distrus ca proștii un sistem care funcționa bine mersi – cred că viitorul este al unor sisteme flexibile, combinate și primii care vor pricepe acest lucru se vor dezvolta exponențial în detrimentul celor care vor promova birocrația și sistemele cu “nu ai voie…” Păcat că România, deși beneficiază de condiții benefice – de creier și tehnologie – nu este capabilă să genereze valoare adăugată. Adică, să mă scuzați, dar atunci când marile realizări ale democrației locale sunt obligativitatea activităților – pe bune măh comuniștilor??? :))))) – ce draq de așteptări să mai ai? Noroc că suntem albi la față și nemții și americanii au deficit de forță de muncă….

5 seconds kiss

Există ceva mai tâmpit ca reclamele constipate de la radio sau titlurile irealitatea tv? Daaaaa, filmele de pe Hallmark :))) Wiki ne zice că postul este targetat pe familie, motiv pentru care toate filmele au căsoaie, și câini, și grădină și măcar o nuntă. Și eu aș fi băgat mâna în foc că postul e mega creștin, deși wiki ne zice că originea religioasă s-a pierdut pe drum, prin achiziții și rebranding. Chiar și așa toate filmele sunt variații pe teme copy-paste. Și cel mai haios, per film, protagoniștii se sărută maxim de 2 ori (de regulă spre final sau la final), pentru 5 secunde. Serios, data viitoare când vă scapă telecomanda pe post, luați și cronometrul aproape, măcar o să aveți o experiență haioasă 🙂

via pinterest

via pinterest