4 martie, baby!

Advertisements

Astăzi e cu dragoste și amor

Happy Valentine’s ❤ Și niște sugestii de sezon, pentru o zi criminală 😉

No bine, știu că zilele ăstea se poartă ultima parte din trilogia Fifty Shades, care bănuiesc că este la fel de proastă precum cele două părți anterioare (cartea este totuși haioasă). Însă pe Jamie Dornan eu îl știu dintr-o serie britanică, The Fall, un thriller psihologic, în care joacă împreună cu Gillian Anderson, pe vremea în care nu era blondă puișor și urmărea criminali prin Belfast 🙂 Așadar prima recomandare merge către Jamie, în rolul unui tată sexi, care în timpul liber, în loc de Antena 3, preferă să kilărească gagici. 🙂

Cea de-a doua recomandare este tot un serial britanic de anul trecut, Liar, despre un doctor sexi căruia îi place să-și drogheze și violeze gagicile- v-am promis o zi criminală, nu? 😀 Pe Ioan Gruffudd nu o să-l recunoașteți din Titanic, dar poate vi-l reamintiți din UnReal și Forever, iar pe Joanne Froggatt sigur o știți din Downton Abbey (apropo, cică s-ar putea să avem un film artistic continuare la DA)

Închei, lăsându-vă în compania lui Corden.

Peace & LOVE ❤

Adevărul e că am putea, dacă am vrea

Sincer, eu una m-am săturat de discuțiile despre Dragnea și proștii lui și cred că nu există decât 2 soluții – prima e cea clasică, de la Flintstone încoace, și presupune o pușcă și niște gloanțe, plus cineva să se sacrifice pentru binele public – hello, domnii Schwartzeneger și Bruce Willis, ce ziceți? A doua este să începem să discutăm la un alt nivel, măcar ăștia din bulă (sau statul paralelipiped, că deja nu știu pe unde mai suntem), din care ar trebui să rezulte niște strategie, niște linii de acțiune și puțină viziune, plus o să îi enervăm atât de tare pe pesedici&friends, că o să le crape ficatul ăla gras de ciudă. Glumesc, lăsați-i și pe ei să participe la discuții, dar când încep să vorbească, puneți-le pe fundal speech-urile ministresei de la muncă, ălea cu creșterea salariilor și bunăstarea generală :)))

Revenind la chestii mai serioase, că tot e centenarul și că am niște dubii personale despre beneficiile unirii de acu 100 ani, n-am văzut niciunde nici măcar un început de discuție despre cum ar trebui să arate Ro peste 100 de ani. Și mă gândeam la exemplul de ieri, de la shopping: Carrefour a putut să introducă case self-service, Auchan nu a putut decât case semi self-service – depinde cum îți privești clienții – capabili sau incapabili, corecți sau hoți. Cam așa și cu viitorul lui Ro: dacă am vrea, am putea să devenim o țară ok și nu bullshitul actual, de care ne-am săturat toți ăștia care mai suntem normali la cap. Sau dacă nu, măcar să recunoaștem că suntem varză și să ne vindem la cine plătește mai mult (alo, Trump, nu vrei să explorezi și tu un spațiu marțiano-dacic??)

Ce kkt e Christian Zumba?

Sau ce prostii îmi mai recomandă youtube-ul…

Cât pe ce să pornesc o discuție despre ce mai este zumba în ziua de azi, dar nu, o să mă abțin, că mi-e că nu terminăm subiectul ăsta până o să descoperim și varianta de Muslim Zumba. Cert este că sunt persoane atât de spălate pe creier încât simt nevoia să întrebe pe google – ia auziți aici: “este zumba cu adevărat ok pentru creștini?” – LOL.

Plm și eu care știam că dansul, sportul și/sau mișcarea nu au nicio legătură cu religia sau sexul….

Mâine-poimâine va trebui să facem și petiția cu “luați mâna de pe zumba!!!”, după ce o terminăm pe cea cu motostivuitoarele 🙂

Luați cu niște soul line dance, e la fel de bun ca zumba și scade greața 😉

Dezastru în bucătărie, ep. 1: covrigi de la tanti Merkel

Anul ăsta toate articolele cu experimentele mele din bucătărie vor avea eticheta de “dezastru în bucătărie”. Pentru că vor fi rețete pentru dezastre la fel de mari ca mine ❤ Pentru toți ceilalți există site-urile de specialitate 🙂

La finalul anului trecut am vrut să fac grisine. Din rețeta de pe net părea super simplu și ușor, doar că în realitate am luat o mică țeapă. În loc de grisine mi-au ieșit un fel de chestii lunguiețe de aluat de pizza și mirodenii, în care după câteva zile puteai să-ți rupi și dinții…

Episodul ăsta m-a liniștit pentru vreo lună și ceva (și cele 2 kile puse în plus :)) ), doar că mi-am amintit de covrigii bavarezi și am zis, ok, să vedem cum se fac ei și dacă pot fi reproduși acasă.

Am dat peste 2 tipuri de aluat – unul care seamănă cu aluatul de pizza, doar că este făcut cu ingrediente măsurate și nu puse din ochi, cum fac eu de obicei (lol Claudia!); cel de-al doilea are lapte și unt în el – experimentăm într-o zi și varianta asta și revenim cu concluzii.

Pentru aluatul din care mie mi-au ieșit 10 bucăți: 10 g drojdie (1 plic), 30 grame zahăr (1 lingură), 300 ml apă călduță, sare după preferințe – lăsate câteva minute, să se activeze drojdia, 500 g făină. Eu am uitat sarea – de regulă uit câte ceva :)) – și am frământat cu robotul vreo 5 minute și la final cu mâna, să se omogenizeze bine toate ingredientele. Lăsat vreo oră la dospit până își dublează volumul, după care amestecat de vreo câteva ori, să iasă bulele de aer și porționat în 10. Și acum vine partea super mișto: fiecare bucată se modelează sub formă de covrig, cu partea din mijloc mai groasă și celelate rulate, să iasă un fel de 8. Înainte de copt, fiecare covrig se bagă pentru 10 secunde într-o soluție cu bicarbonat – într-o oală cu 3,5 l apă fierbinte, pe foc, se adaugă 3 linguri de bicarbonat, se amestecă. Covrigii scurși se pun pe hârtie de copt, se taie ușor pe partea groasă, se presară cu sare grunjoasă și apoi se coc în cuptor la foc potrivit, 20-30 minute, până se colorează. Ai mei au ieșit cu gust de sticksuri, crocanți pe dinafară și fluffy în interior și și-au cam pierdut forma de covrig, pentru că n-au avut suficient loc în tavă :))) Dar e ok, că îi pot folosi la sanvișuri 🙂

Și dacă nu mă credeți pe cuvânt, linkul ăsta duce către un filmuleț cu un nene simpatic, care face aproximativ același lucru, doar că pune zahăr brun și amestecă drojdia direct în aluat.

Ultimul covrig pe care l-am copt și-a păstrat cât de cât forma, deși arată mai trist decât colegii. Nu e bai, nu cred că va rezista prea mult :))

Arta din tranșee

credit foto: Casa Mureșenilor Brașov

Muzeul “Casa Mureșenilor” a vernisat vineri o nouă expoziție intitulată „Trench art – Arta din tranşee”, care va putea fi vizitată până la începutul lunii iunie. În cadrul ei puteți vedea fotografii, scrisori, uniforme şi hărţi militare, brevete, medalii şi alte obiecte specifice războiului aflate în patrimoniul Muzeului „Vasile Pârvan” din Bârlad, precum și alte decorațiuni reprezentative artei din tranșee, din colecția ing. Cristian Dumitru.

credit foto: Casa Mureșenilor Brașov

Trench art este un termen folosit pentru obiectele decorative făcute de soldați, prizonieri de război sau civili în special în primul război mondial – pentru a face rost de bani pentru mâncare și alte cele sau din pură plictiseală – deși istoria le menționează încă de pe timpul lui Napoleon (cf wikipedia). Cu alte cuvinte un fel de reciclare creativă – gunoiul de pe câmpul de luptă transformat în suveniruri și obiecte decorative 🙂

Apropo, dacă sunteți prin Londra puteți vedea o expoziție similară la Imperial War Museum.

Expoziția din Brașov poate fi vizitată de luni până sâmbătă, de la 9 la 17.

 

 

V-ați modificat statele de plată?

Nimeni nu a priceput de ce subit și dintr-o dată statul a decis să treacă contribuțiile pe angajat, ca și cum asta era cea mai mare problemă a sistemului fiscal românesc și a economiei… Una din ideile mele fixe este că vreun nene cu experiență în raportatul din pix s-a prins la un moment dat că cel puțin scriptic România poate ajunge din urmă restul Europei și voila, a crescut salariul minim pe economie, precum Făt Frumos. Căci în teorie salarii mai mari ar însemna scăderea migrației, etc. Doar că din păcate viața reală are prostul obicei să te trezească la realitate. Mutarea taxelor dintr-o parte în alta nu cresc salariul net, angajatorii sunt din ce în ce mai frustrați, iar inflația scade impactul oricărei creșteri. În plus nivel de trai crescut nu se traduce doar prin creșteri salariale, ci prin creșterea calității serviciilor, instituții care răspund pro-activ nevoilor, etc.

Măsura asta ar fi trebuit să nască proteste super furtunoase, doar că atenția a fost deturnată de faimoasa declarație 600 🙂 De unde rezultă că februarie e prima lună cu state de plată modificate…