Care şi pe care

Recunosc, sunt grammar nazi. Dar ştiţi de ce ar trebui să fim toţi, nu doar eu (pe lângă faptul că gramatica este sexi)? Pentru că în curând vom ajunge toţi nişte analfabeţi mulţumită rataţilor care au ajuns să monopolizeze discursul public peste tot, în parlament, în guvern şi pe facebook.

Mulţumită lor nu o să mai ştim să facem declinări, să punem cratima acolo unde trebuie sau să folosim semne de punctuaţie. Mda, am văzut anunţuri de angajare în care se cereau bune abilităţi de comunicare cu greşeli de redactare, îngrozitor! Ştiu vedete tv care au probleme cu spaţiul şi virgula, groaznic!

Este un efort fizic şi mental să corectezi oamenii din jur în permanenţă şi vine la pachet cu înjurături, dar no bine, mi le asum, cred că este un preţ mic pentru a păstra un dram de decenţă limbii române.

Pe care v-o doresc şi dumneavoastră 🙂

Una cu Olguţa

Olguţa are o problemă cu indemnizaţiile destinate mamelor. Cu minusculul procent al indemnizaţiilor mari. Din această cauză nu poate dormi noaptea şi dă declaraţii în presă, una mai stupidă ca alta.

Nu are rost să comentăm pe fond, că oricum indemnizaţia asta a fost pentru guvernanţi un fel de bambilici din curtea şcolii, au modificat-o şi răsmodificat-o de stai să te întrebi ca prostul care naiba mai este scopul ei?

Duamna Olguţa (cică asta e formula corect gramaticală cf. partidului) are simptomele clasice româneşti de invidie. Ea moare de invidie că un român (sau zece) au putut primi o sumă pe care ea încă, probabil, nu a putut-o şmangli din sistem. Adică cum, un român obişnuit poate beneficia de o asemenea sumă???? Motherfuckers, adică oricine din ţara asta ar putea beneficia de o indemnizaţie mare fără să fie membru de partid şi fără să fure din sistem??? Nu, aşa ceva este incredibil, nu se poate ca rataţii ăştia care cotizează cu sume inimaginabile la bugetul de stat şi cel al asigurărilor sociale să strice piaţa. Păi dacă toţi românii pot primi indemnizaţii mari, ea, Olguţa cu ce se mai poate mândri? Ce o mai diferenţiază pe ea Olguţa de restul pulifricilor români?

Da, problema este clasic românească, descrisă şi în Mioriţa.

Ieee-euro-visionu’

Am fost atât de pătrunsă de finala Eurovision că nu mi-am revenit nici la această oră. (S-ar putea să fi fost doar efectul ploii de ieri 🙂 )

Pot să vă zic doar că ediţia din acest an a resuscitat twitterul românesc doar pe la finalul votului, ceea ce era de înţeles că cine ar putea rivaliza cu cei doi de H, Hagi şi Halep? Nici măcar virusul ăla de computer…

În rest a fost aşa cum am previzionat, muşchiuleţi bine asezonaţi, israelo-suedezi, multe mirese şi rochii albe, o gorilă, un cal pe scară, darth vader sau tacsu’ şi unul rătăcit din Game of Thrones, sezonul care încă nu s-a turnat. Moldovenii ne-au făcut de kkt când ne-au dat 12 puncte, precum australienii pe UK şi a câştigat melodia atipică, precum în ultimii nu mai ştiu câţi ani. Portughezul are cică şi o poveste lacrimogenă în background cu o inimă mai puţin funcţională – deşi unele site-uri zic că e bullshit – plus un strop de civism declarat prin conferinţele de presă, în susţinerea refugiaţilor. În speech-ul de final a dat de pământ cu toţi cei care fac muzică fast-food (practic toţi ceilalţi concurenţi :)))) ) şi a declarat că “music is not fireworks, music is feeling”. No bine, fiecare cu părerea lui, că de aia e diversitate 🙂

Aşa că apucaţi-vă de portugheză, la anul mergem la Lisabona 🙂

 

ieurovisionu’

Am ratat prima semifinală pentru că Eurovisionul de anul acesta mă interesează la fel de mult precum…. (completaţi voi cu ce vreţi). O ratam şi pe a doua, dar s-a apucat dl. Mihulyi să comenteze pe fb şi cum aproape eram gata cu vreo 4 episoade dintr-un serial văzut pe ffw am dat repede pe youtube, ca să ascult nişte muzică de ca-calitate maximă. Am ajuns la fix. Ah, nu la lălăielile româneşti – dar relax, se poartă duetul şi cântatul dintr-o ureche în toată Europa, deci suntem în trend. Nu, am dat fix la vecinii noştri unguri care şi-au trimis reprezentantul rom să cânte pe limba neaoşă, o combinaţie de gypsy music cu rap, foarte mişto. Aproape ironic dacă ne gândim la dl. Orban şi politicile sale de kkt. (Măcar pentru asta merită să ne uităm la Eurovision). În rest super cool, Irlanda a trimis un (viitor) transsex, cu vocea încă de kinder, Croatia a trimis un nene supraponderal cu personalitate dublă (şi voce idem), Elveţia a zis “mulţumesc” la final – moment în care mi-am adus aminte că am citit o ştire că e de fapt româncă, Miruna Mănescu, un alt lucru super mişto în săptămâna în care Elveţia a restrâns drepturile românilor şi bulgarilor pe piaţa muncii; tipa din Lituania a coborât direct din studioul în care se filma partea a nşpea a filmelor cu Jackie Chan (sau Ultimul samurai, nu-s sigură) şi cam atât. Sorry, n-am avut timp de rochii şi freze, poate la finală.

Pe această cale doresc să mulţumesc poporului din Israel care a trimis în concurs o bunăciune de sex masculin (cică are strămoşi români şi ucrainieni),  thank u very much 😀 (nici nu mai contează dacă are voce, lol)

Merg în finală Republica Moldova, Armenia, Australia, Belgia, Azerbaidjan, Cipru, Grecia, Polonia, Portugalia şi Suedia din prima semifinală şi (staţi că se dă cu propuneri de căsătorie în momentul în care încerc să scriu, lol lol lol, vorba aia, make love, not music :)))) Ungaria, Israel, Bulgaria, Belarus, Croatia, Romania, Danemarca, Norvegia, Olanda şi Austria din a doua semifinală, cărora li se alătură direct în finală Ucraina (o piesă rock), Franţa, Germania, Spania, Italia şi UK.

Ah, da, şi chiar dacă muzica e aşa cum e, merită să existe Eurovisionul cu toţi nebunii lui pentru a înţelege şi sectanţii Coaliţiei pentru Familie că asta e Europa, un melanj de toate naţiile, culorile, grăsimile, orientările sexuale, vocile, limbile şi că diversitatea e de bine, nu e de rău, dobitocii încuiaţii naibii.

Peace & love & Eurovision (finala, sâmbătă seara de la 10 ora României).

Despre legea risipei alimentare

Către finalul lunii mai va intra în vigoare Legea nr. 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare. Legea se aplică operatorilor economici din domeniul agroalimentar, de la microîntreprinderi la companii mari, care ar trebui: 1- să ia măsuri de responsabilizare pe tot lanţul agroalimentar, 2- să vândă la preţ redus produsele apropiate de termenul de expirare, 3- să le doneze ong-urilor pentru consum uman sau 4- animal şi într-un final 5 – să le transforme în compost, biogaz sau să le neutralizeze.

Produsele vor putea fi transferate prin donaţie sau sponsorizare ong-urilor (asociaţii sau fundaţii), precum şi întreprinderilor sociale, în condiţiile înregistrării acestora la ANSVSA. Ong-urile din domeniul asistenţei sociale vor putea revinde produsele cu maxim 25%+tva din preţul de achiziţie, prevedere care a generat deja comentarii din piaţă privind concurenţa neloială.

Până una alta rămâne de văzut câte organizaţii se vor înregistra ca operatori, respectiv vor îndeplini condiţiile de transport şi depozitare. Pe de altă parte cu excepţia actului de donaţie sau sponsorizare, restul de măsuri erau în teorie practicate cel puţin de companiile internaţionale, cu politică activă de CSR. De asemenea dacă legea va avea efect asupra celor care vând produse mucegăite pe post de produse ok – gen Auchan sau comercianţii din piaţă… Va fi totodată interesant de văzut efectul asupra Horeca. Şi iîn final asupra consumatorilor finali, care aruncă tone de mâncare la gunoi în mod constant.

Că până la urmă responsabilitatea ar trebui să afecteze toţi factorii implicaţi.

Şi una de peste ocean, că şi ei sunt ai noştri 😀 Mister Trump s-a gândit el în mintea lui cea odihnită că măsurile implementate de fosta administraţie sunt prea costisitoare, drept urmare le-a trimis la gunoi. Măsurile priveau caloriile, respectiv evidenţierea acestora mai clară pe etichetele produselor şi detalierea conţinutului de zahăr, fibre şi nr. porţii, inclusiv evidenţierea clară a gramajului legat de vitamine, şamd. Din păcate momentan e 1-0 pentru prietenii lui Trump, bătălie din care cei care pierd sunt consumatorii.

O altă discuţie este legată de fibrele din alimente, că, no, n-ai mâncat porţia de fibre pe zi, nu exişti :)) FDA a publicat un ghid legat de fibrele naturale şi cele sintetice, doar 7 din cele sintetice respectând definiţia fibrelor dietetice, printre care se regăsesc celuloza şi pectina.

Cu alte cuvinte este cât se poate de importantă o etichetă descriptivă completă, pentru a înţelege ce mănânci şi mai ales pentru a face faţă mesajelor comerciale înşelătoare.

2%, ultimul an??

Când a apărut iniţiativa 2%, una din idei a fost de a asigura un dram de venituri pentru organizaţiile nonprofit, pe o piaţă din care dispăruseră granturile de pre-aderare şi majoritatea surselor străine – în contextul integrării în UE, în timp ce sursele locale ce puteau fi accesate erau minimale. Nu ştiu în ce măsură a stimulat 2% filantropia locală, atâta vreme cât este o deducere indirectă, dar s-a dovedit o sursă interesantă de venituri nerestricţionate şi pentru alte categorii de organizaţii (inclusiv pentru persoane cu foarte multă creativitate), motiv pentru care efectul ei per ansamblu asupra ong-urilor s-a diluat considerabil. Chiar şi aşa 2% rezistă de mai mult de 10 ani, ceea ce este WOW!

Asta a fost partea bună. Partea proastă este că de la anul 2% s-ar putea să dispară, dacă se va implementa noua legislaţie privind impozitul pe venituri. Partea şi mai proastă este că declaraţiile privind un eventual sistem de deduceri a donaţiilor către ong-uri este momentan doar praf în ochi, pentru că după cum am spus deja pentru majoritatea românilor deducerile nu vor avea niciun sens, atâta vreme cât veniturile lor sunt minimale, iar pentru ceilalţi probabil că sănătatea, asigurările şamd vor fi mai importante decât donaţiile către ong-uri.

Până anul viitor însă, dacă nu aţi direcţionat deja 2% către o organizaţie, mai puteţi completa formularul 230 pentru Asociaţia Colors 🙂 Cu sumele aferente anului trecut pe care le vom primi – sperăm – la începutul anului viitor (da, ştiu, fkg birocratic) vom pune la dispoziţia celor interesaţi resurse din domeniul educaţiei nonformale pe site-urile Colors pentru încă un an.

Ce mai puteţi face este să semnaţi scrisoarea iniţiată de ARC şi adresată secretarului de stat din Ministerul Finanţelor Publice. Că puţină comunicare interinstituţională nu a stricat niciodată.

Să ne distrăm de la prima oră. Not.

No bine, administratorul public la Braşovului este citat astăzi în presa locală pe tema unei propuneri de proiect privind închirierea de biciclete şi pistele aferente. Nu ştiu ce este mai haios, faptul că în bv mai nou nu se fac investiţii decât dacă se cheltuie banii contribuabililor europeni, că se discută despre piste de ani de zile, dar nu se mişcă nici măcar degetul mic de la picior pentru a avea o logică pistele existente în acest moment sau că dau declaraţii pe această temă persoane care folosesc în general biciclete motorizate suv 4×4….

Până atunci puţin reality check despre administraţia locală şi interesul ei pentru cetăţeni: în parcul Tractorul tot nu există o toaletă deschisă pentru public, deşi îmi amintesc cum cineva promitea anul trecut toalete în toate parcurile locale braşovene şi ca să fie distracţia maximă, pe zona verde unde ne jucam fotbal la Open Park Festival s-au plantat 5 copaci şi o staţie meteo, plus un panou de proiect european, că na, ăla era singurul loc disponibil + nu-i aşa că staţia meteo automată este singurul lucru care lipseşte dintr-un parc sportiv?

Love & avocado şi muuuuuuultă lămâie…