Realizările prim-fruntașului de partid

Sau cum Scripcaru a luat-o pe urmele lui Căncescu.

Primăria, în liniște deplină, a schimbat site-ul. Varianta veche era depășită de vremurile actuale, varianta nouă rămâne să o utilizăm întâi, după care să revenim cu feedback. (Extranetul care este folosit pentru interacțiunea online pare să nu aibă mari modificări).

Partea absolut delicioasă este secțiunea de realizări – care apare, inclusiv atunci când dai click pe știri.

Că nu-i așa, doar mâine nu-i poimâine și începe campania electorală pentru locale. Și de ce să nu folosim bani publici pentru asta…

Spor la căutat informații pe site (sau printre realizările mărețe). 😀

Eu când vreau să mănânc, mănânc [ep. 4 gluten]

Glutenul reprezintă grupul de proteine din cereale, cel care oferă elasticitate aluaturilor și le ajută să crească. Glutenul se găsește în toate variațiunile de grâu, orz, secară. Ovăzul este pe lista de cereale care pot fi contaminate, fiind procesat de regulă în aceleași locații cu restul. Glutenul poate duce la reacții inflamatorii, imunitare și alergice în aprox. 1-2% din populație, rezultatul fiind boala celiacă.

Din fericire în momentul de față s-a diversificat ușor oferta produselor fără gluten de pe piață – le găsiți la rafturile speciale fără gluten. Doar că 1, produsele sunt înfiorător de scumpe și 2, dacă te apuci să citești etichetele îți pui mâinile în cap.

Și dacă vrem să mâncăm fără gluten, care sunt opțiunile? Orez, porumb, quinoa, chia, hrișcă (buckwheat). Ovăz fără gluten nu am văzut niciunde, amaranth am văzut pe ceva chipsuri de orez.

De exemplu făina amestecată cu amidon și afânători de la Schär este aprox. 30 lei kg. Un pachet de paste de 250g este de la 10 lei în sus șamd.

Cea mai ieftină variantă este să cauți făină de orez și să îți prepari singur produsele.

Pe foarte multe produse fără gluten scrie pe etichetă că pot conține urme de gluten, din cauza locației unde au fost procesate…. ne-am întrebat două zile cum este posibil să pui în vânzare așa ceva…

Una peste alta, atunci când sunteți într-o fază în care vi se pare că nu vă face bine glutenul, că așa ați citit pe net, ar fi bine să reflectați asupra provocărilor de zi cu zi pe care le au persoanele cu boală celiacă.

Citește sezonul 1, Pace, dragoste și avocado. Citește toate articolele din sezonul 2, Eu când vreau să mănânc, mănânc.

Incapacitatea instituțiilor noastre

ISU:

  • Avem lunar prima miercuri din lună cu sirene acustice – cred că deja de mai mult de 1 an. Rezultatul: nimeni nu știe să facă diferența între semnale (nici măcar eu, care am mai avut tangență cu domeniul), oamenii variază între plictiseală și agasare, dacă nu au termopane de calitate și în cazul în care sirenele ar urla pe bune nimeni nu le-ar băga în seamă. ISU și prietenii săi nu poate să ne spună că sunt exerciții de verificare – că le verifici o dată, de două ori, nu în fiecare lună. Mai degrabă sunt exerciții care arată clasicul “Zoe fă-te că muncești”.
  • Toată lumea a urlat că vrea alarmare prin mijloace moderne, drept urmare avem Ro-alert. 2 ture de teste. Rezultatul: greșeli gramaticale în mesaje (nu ar trebui să ne mire, suntem în plină generație de analfabeți funcționali), carențe majore în comunicare, oamenii variază între plictiseală, enervare și agasare, astfel că o parte au ales să blocheze aplicația. Da, se poate! Aplicația care ar trebui să te găsească automat, indiferent de rețea și terminal, indiferent de nivelul tău tehnic, indiferent dacă o blochezi sau nu. Că ăsta e scopul ei, să te salveze și atunci când nu vrei. Între timp când ar fi trebuit să dea mesaje, a eșuat lamentabil. Dar nu ar trebui să ne mire, pentru că oamenii din spate iau decizii, nu roboții.
  • Interacțiunea cu poporul și cunoașterea domeniului în care acționează: v-am mai spus că am văzut mașini de intervenție care au găsit greu adresele – pentru că toată lumea stă în spatele biroului și nimeni nu mai face teren. Nu există acțiuni în școli, decât atunci când ne cere planul (Zoe, ce faci, lucrează!!), nu există evenimente comunitare, ni’ca.

Poliția

  • 112 a ajuns o glumă sinistră. Faptul că sindicatul polițiștilor ne spune că sunt județe în care este 1 om pe tură de 24 de ore doar în momentul în care duhnește rahatul mi se pare o bătaie de joc maximă. Și ce este mai tragic este că sunt sisteme funcționale în alte țări, nu este ca și cum trebuie să inventezi roata. Există soluții. Există experiențe similare din care oamenii ăia au învățat chestii de-a lungul anilor. Trebuie doar bunăvoință și să ne scoatem capul din cur.
  • Interacțiunea cu poporul și cunoașterea domeniului în care acționează: no bine, 7 margarete. Cu minus. Ai mei au avut mașina spartă de n ori, chestii furate, nimeni nu a găsit nimic. M-au sunat la final de 30 de zile să merg eu și vecinii să dăm cu subsemnatul la secție, că polițistul nu putea să se deplaseze până în capătul străzii… De oamenii de la dispecerat nici nu mai discut, cu: dar sesizare aveți doamnă? Căci dacă nu ai hârtii, nu exiști. (Zoe, păi șomezi???)

Primăria

  • Cea din Brașov există pentru a face mișto de contribuabili. O să reactiveze ușor în următoarele luni, că urmează campania electorală. A nu se citi aici că mesajele brașovenilor vor ajunge la urechile consilierilor sau trepădușilor de prin birouri, ci că se vor înmulți articolele despre realizările mărețe ale administrației locale.

Poliția Locală

  • No bine, am vecin un tip care este alcoolist funcțional și care lucra (sau lucrează încă??) la această instituție. Dar mai tare decât el sunt colegii săi care au luat parte la un photoshooting zilele trecute cu aurolacii din zona gării. Serios (Zoe, erai și tu pe acolo???) oamenii au mers o zi pe teren, și-au făcut poze, au declarat în presă că au sesizat alte instituții – gen colegii lor de la servicii sociale – s-au felicitat bătându-se pe umăr unul pe celălalt despre încă o acțiune reușită și au încheiat subiectul. În timpul acesta aurolacii mișună prin cartier la concurență cu gândacii ăia negri. Dar, no bine, vine iarna, unica speranță este să emigreze cu berzele la căldură sau să crape de la ger. Cinic, știu.
  • Încă mă mai întreb cât mai este șpaga prin bv și cum se împarte între PL și Primărie…

Sistemul de sănătate

  • Cardul de sănătate nu funcționează de aproape o lună de zile. Noroc că sistemul merge și offline, că altfel am fi murit pe capete. Nu că nu murim câte puțin în fiecare zi. De exemplu unicul meu neuron aproape că a trebuit resuscitat după ultima conversație cu o asistentă medicală, care mi-a spus senin că toate programările la un doctor s-au făcut în singura zi în care centrala telefonică nu a funcționat și că ea nu poate să stea la telefon, că trebuie să meargă și la sala de operații…
  • De asigurarea de sănătate și ce acoperă ea nu deschid subiectul, că o să blocăm serverul. Unica concluzie e că dacă nu marci banul, crăpi. Dar no bine, crăpi oricum…

ANAF

  • Declarația unică este la varianta 11 în 7 luni. Și oamenii tot nu știu cum să o completeze, și când, și de ce. Nici chiar eu nu pricep nimic din ea și am completat vreo câteva anul acesta. Spațiul privat virtual este o glumă tristă. Site-ul moare în continuu. Și dacă faci greșeala să ajungi în clădirea fizică, îți rogi moartea. Practic sistemul funcționează mai greu decât atunci când toată lumea stătea la ghișeu, la literă.
  • Oamenii au fost forțați să facă investiții în case de marcat noi, pentru că acestea s-ar lega la servere și de aici, sistemul i-ar avantaja pe cei care sunt corecți. În teorie. În practică se trimit declarații lunare. Și doar cine nu vrea să fure nu fură.

Educație

  • Cea mai tare a fost faza cu prim ministra o roagă pe ministra abramburica să mai prelungească vacanța cu o săptămână, că așa plâng patronatele din turism. Că voi nu pricepeți că educația asta se face așa, opțional. Educația este atât de varză în momentul de față încât nu avem nicio șansă să aducem celelalte domenii la zi, pentru că impactul analfabetismului funcțional este maxim.

Tineret

  • Primul ministru demis la fiecare remaniere guvernamentală. Toți banii merg la sport, deși nu se vede mai nimic în practică. Din punctul meu de vedere tineretul este în moarte clinică de mai mulți ani și va fi menținut în comă, pentru că nimeni nu are niciun interes în dezvoltarea unei generații de tineret destupați la cap și antreprenori.

(Zoe, dragă, dar mai ia și tu o pauză! 🙂 )

Mi-este groază de ce putem afla dacă cineva se apucă de săpat în toate aceste domenii și multe altele. Asta este corupția în practică. Dacă zici că pe tine nu te atinge, no bine, termină cafeaua și mai discutăm…

Dezastru în bucătărie, ep. 70 – ceai cu gheață

Pentru căldura nimicitoare de afară (sau pentru căldura din tine). 😛

No bine, ce poate fi mai refreshing decât o băutură rece cu gheață? 🙂 Și cum berea îngrașă și duce la diabet, astăzi avem o variantă sănătoasă, bio, gluten free, blablabla free și super delicios. De acră. 😛

Se ia un pahar. De preferat un reciclat de Starbucks, ca să fie fitzele bifate. Se umple cu niște ceai (de plante amestecate, culese cu mânuța ta de pe raft, de la supermarket). Căutați unul fără hibiscus și măceșe, pentru a obține o culoare aurie frumoasă. Ceaiul pregătit și răcit, of course. Se adaugă gheață de la congelator, juma de lămâie (bio) stoarsă și niște frunze de mentă proaspătă, pentru impresia artistică.

Dacă a ieșit mai acru ca mine, aveți permisiunea de a adăuga niște miere (bio) în pahar.

Se bea la soare, în liniște, pentru un adaos de vitamina D. 🙂

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie 🙂

Locatarii de pe Mircea vs. Casa Racoviță fără autorizație, ep. 1

Lângă blocul părinților de pe Mircea cel Bătrân 43A a apărut la un moment dat un soi de clădire – un fel de casă/ hală/ nimeni nu știu ce e – în teorie construită pe un teren retrocedat unor moștenitori ai vechilor proprietari de case demolate înainte de 89. (Nu știu cât de legală a fost retrocedarea, în condițiile în care proprietarii primiseră apartament în altă parte, dar nu are sens să mai discutăm pe tema aceasta, faptul este consumat).

Clădirea este construită la o distanță extrem de mică de bloc – practic dacă scoți mâna pe fereastră la parter cred că aproape atingi gardul terasei… (cum s-a putut da autorizație de construcție acolo???? nu știm). În plus anul acesta a mai apărut o terasă, care zilele trecute a fost acoperită și lărgită (o fi avut autorizație de construcție??? încă nu am aflat – paranteza 2, ca să vă dați seama de zgomot, de abia am putut să vorbesc cu frate-miu la telefon, că se auzeau pe fundal bocănelile indivizilor…).

Clădirea a stat ceva timp goală după care a fost închiriată unui italian, din câte am înțeles de prin povești, căruia nu i-a mers afacerea. De undeva de la finalul anului trecut a apărut un nou chiriaș, care a deschis un restaurant, Casa Racoviță. Cu pagină de fb, cu clienți dubioși și cu probleme asociate:

  • evenimente cu minori (majorate), cu scandal și gălăgie noaptea și consum intens de alcool;
  • evenimente diverse cu adulți, cu scandal și gălăgie, care au sfârșit prin grădina blocului de lângă și/sau în parcare, pe lângă mașinile locatarilor (pipi și vomă);
  • înjurături nonstop pe terasă, aparținând clientelei extrem de selecte;
  • concert live de pian, în fiecare după-amiază;
  • party-uri fără număr, cu muzică la maxim, desfășurate cu regularitate;
  • conversații zgomotoase pe terasă până după miezul nopții;
  • șamd.

Programul de funcționare este după ora 7 dimineața, până la miezul nopții, cu party-uri care se termină după 2-3 dimineața. Constant. (Paranteză, din nou, prietena mea spune că duminica aceasta se auzea muzica până la casele de la începutul lui Mircea cel Bătrân…). În mod normal firmele nu pot desfășura program mai târziu de orele 22 în cartiere. În mod normal nu are ce căuta o terasă deschisă sub balcoanele blocului alăturat…

Ca să rezumăm: un restaurant deschis în zonă rezidențială, la extrem de mică distanță de un bloc locuit de contribuabili care plătesc taxe și impozite la Primăria Brașov și care face probleme nonstop. Nu este o firmă deschisă pentru beneficiul oamenilor din cartier (majoritatea clienților sunt externi), nu aduce nicio valoare cartierului și nici măcar domeniului de profil (puteți căuta comentariile de pe pagina de fb). Locatarii sunt terorizați de zgomot în fiecare după amiază și aproape în fiecare noapte.

La finalul lunii trecute după ce s-a chemat poliția de la secția 3 noaptea, ne-am apucat de făcut sesizări, că așa ni s-a spus de către frumoasele instituții publice. Una la poliția de la secția 3, una la primărie, către serviciul de autorizări și ultima către poliția locală. Sesizări semnate de mai mulți locatari. Săptămâna trecută am dat cu subsemnatul la secția 3, care o să îi amendeze și care o să facă și ea sesizări mai departe (sunteți impresionați? mda, și eu…). Astăzi am primit răspuns de la poliția locală – unde a ajuns și sesizarea de la primărie – pentru că am pus mâna pe telefon și am încercat să dau de cineva care să mă lămurească în ce stadiu suntem. Și am aflat cu stupoare maximă că Restaurantul Racoviță de fapt nici nu are autorizație de funcționare!!!!!!!

No bine, recapitulare din nou, restaurant cu pian și manele, și evenimente promovate intens pe fb, funcționează cel puțin de 7 luni, într-o locație extrem de vizibilă, fără autorizație de funcționare în Brașov!!!!!

Răspunsul sec, în scris, este că au fost amendați și că li s-a pus în vedere să își ia autorizația de funcționare (de care îi doare fix în posterior, motiv pentru care maică-mea a chemat iar poliția acu două nopți și avem alte sesizări…).

Și că nu li se poate pune sigiliu – până intră în legalitate – că ei nu fac așa ceva… Dar că să sunăm în continuare la poliție și să facem reclamație… (să nu râdeți prea tare, vă rog).

Mâine mergem la primărie – din nou – să aflăm cât este mercurialul la șpăgi în Brașov, singura explicație logică pentru această situație (pot să întreb sau să mă scot ăștia afară din primărie?? LOL)

Pentru întrebări, nelămuriri și clarificări, sunați direct la poliție. O să vă răspundă după fix 30 de zile…

(Ultima paranteză: dacă aveți ceva soluții, dați de știre, vă rog, mulțumesc).

Dezastru în bucătărie, ep. 69 – și mai beautiful vegi lasagna

Ani de zile m-a bântuit o poză de pe o cutie de paste de lasagna nemțească. Între straturile de paste se puteau vedea legumele suculente, aranjate super artistic și straturi de sos grețos bechamel. 🙂 Noroc că am ajuns adult și am descoperit că, no bine, rețetele există pentru a fi modificate. :)) Motiv pentru care am început să fac lasagna cu legume des, foarte des și extrem de des. 🙂

Logic că nu îți va ieși dezastru dacă folosești o gamă variată de legume. 😀 În cazul de față morcov, apio, păstârnac, vinete și ceva ardei, curățate, tocate, condimentate cu sare, piper, mentă, busuioc, cimbru. Puse în tigaie, pe foc, cu ulei și în completare apă. Către final adăugată o cutie de roșii în sos (le poți toca sau da prin blender). Ideea e să fie făcute legumele aproape de tot și să aibă și sos suficient.

Într-o tavă, pui puțin sos, adaugi foile de paste (eu le țin puțin în apă caldă înainte) și alternativ sosul de legume. De exemplu 4 rânduri de paste și 3 rânduri de legume. Mozzarela sau cașcaval ras pus sus (dacă vrei și printre straturi). Niște sos de roșii extra deasupra.

În cuptorul fierbinte maxim jumătate de oră.

Dacă nu ai mâncat două porții o dată înseamnă că lasagna ți-a ieșit nașpa și trebuie să o iei de la capăt. 😛

Vezi aici toate dezastrele din bucătărie 🙂

Nație de bolnavi

Maică-mea și-a făcut curat prin colecția ei de reviste Practic în bucătărie/ Cărticica practică. Pentru cine nu știe, sunt reviste lunare, produse Burda, tiraj de vreo 70 mii de exemplare și cu vechime de 20 de ani pe piață. Maică-mea le-a cumpărat foarte mulți ani, până la punctul în care au început să se repete rețetele și calitatea editorială a scăzut destul de mult.

Pentru că e perioadă de decluttering (cine a citit Marie Kondo, cine??? 😛 ) mi le-a pasat și mie, poate găsim ceva rețete interesante pentru anul viitor. Dar mare mi-a fost mirarea când am descoperit că jumătate din revistuțe sunt sugestii de diete și tratamente pentru tot felul de boli, presărate din când în când (măcar de 2 ori pe an) cu mult jesus. Trimise de cititori, of course. Un fel de grup de facebook incipient lol.

Nu știu cum o mai fi în prezent revista – maică-mea a învățat să caute rețete pe net :)) – dar nu mă mir când doamna ministru ne spune că juma din români ar fi peste hotare (pe bune, jumătate???) – cred că mai repede sau mai târziu o să ne cărăm toți ăștia care mai avem juma de neuron funcțional până nu ne îmbolnăvim, la draq, de tot.

Hai, mâine e vineri. 🙂