Auto-terapia de final de an

8d7b1be1797222737261d7920593919e

Am căutat câteva zile un template nou pentru blog. Sau un background. Sau măcar o poză de antet, mai șmecheră și care să rezoneze cu starea mea actuală. N-am găsit nimic care să-mi satisfacă poftele, dar lucrul ăsta nu este o noutate. Rareori sunt mulțumită sau extaziată de ceea ce mă înconjoară. Dar, pentru că sunt o ființă obsedată de eficiență, am ales cea mai bună opțiune la momentul actual: background-ul original al temei și un antet nou.

Care-i faza cu rozul: n-am nicio explicație :)) Nu-mi plac nici Barbie, nici Ken, dar anul acesta am simțit nevoia de roz. Pe care cred că o să-l înlocuiesc cu galben, chiar dacă roșul este culoarea zodiei mele și o nuanță de violet se întrevede a fi culoarea anului 2014. Să nu vă mire, pentru că eu sunt fie înaintea, fie în urma vremurilor 😀

De ce o canapea roz: voi realizați cât de mișto ar fi dacă în fiecare instituție publică ar fi măcar o canapea roz? 🙂 În ce mă privește motivația este una nu foarte complexă: vreau o canapea colorată și un spațiu care să-mi aparțină și în care să pot face activitățile pe care le vreau (cred că este frustrarea mea majoră din acest an); apoi îmi doresc să stăm la povești… virtual, desigur. Eu voi avea mici monologuri pe teme de interes personal, iar voi vă veți preface că vă interesează.

Pentru că anul acesta mi-am dorit să ajung prin alte țări și să scap teafără din 2013, anul viitor ridicăm ștacheta: am de gând să învăț să folosesc camera foto mai bine decât până acum, să-mi dezvolt latura artistică și să scriu mai mult despre ceea ce știu.  Plus extra înghețată 😀

More learning, more doing, less talking 🙂

o continuare a unei idei de ieri seară…

Și postată azi dimineață 🙂 Pentru cine nu știe cu ce mă ocup în acest moment, o mică recapitulare: gestionez vreo 6 programe, 9 proiecte cu sume irelevante și birocrație invers proporțională x 10, 5 site-uri, 7 voluntari străini cărora le sunt mamă și tată până la anul, visez să am timp de niște prăpădite de abdomene și din când mai arunc câte 3 fraze pe blog. Și da, nicio șansă să mă îmbogățesc anul asta, motiv pentru care-s extrem de nefericită… Așa că ciocoflendărilor în cazul în care nu mă invitați la o prăji în oraș, evitați să-mi mai trimiteți emailuri, mesaje pe facebook și sms-uri că numa’ mi se ridică tensiunea și îmi scade glicemia de cât îmi ia să șterg toate neroziile voastre… nu că nu mi-ați fi dragi…

niscaiva schimbări

de mult timp tânjesc după o schimbare de proporții pe acest blog. problema e că wordpress nu oferă prea multe opțiuni atunci când vine vorba de template-urile găzduite pe serverul lor. așa că schimbarea nu va fi radicală: în loc de roșu, este verde, culorile sunt în primul rând pe bara din dreapta, blog-rollul și tag-urile au ajuns în footer… bonus, moi, de zici că filmez pentru știrile din prime-time 😀 nu mai rămâne decât să postez cu regularitate 🙂

libertatea de blogging??

azi zoso a postat știrea de pe protv cu radu, bloggerul care a intrat în belele pentru că a criticat/ persiflat universitatea în care învăța. despre radu am mai scriu un post aici. și acu’ cele două valențe ale acestei postări:

– știrea cu radu vine în contextul în care, la presiunea outsiderilor din universitate (în special presă), decanatul l-a iertat pe student (pfiu, ce chestie), iar el își poate încheia sesiunea cu bine (și, să sperăm, fără frecușuri suplimentare). mă bucur, sper ca această poveste să rămână la acest nivel și să nu se transforme ulterior într-o reglare perpetuă de conturi.

– chestiunea numărul doi este necesitatea (sau nu) a unui organism de cenzură pentru bloguri, inclusiv a celor anonime. hmmm, orice exercițiu de imaginație aș face, nu mă face să mă simt confortabil. eu credeam că autocenzura, ca principal instrument al bunului simț este suficientă. nu de alta, dar chiar și în media (radio, de ex.) am început să aud o grămadă de inepții, multe care depășesc cadrul deontologic, în graba de a face rating… teoretic CNA veghează și uneori ia acțiune… mă gândesc totodată că majoritatea blogurilor par a avea viață destul de scurtă. dacă nu îți place conținutul sau te agresează (cum am găsit eu o mulțime pe net), nu citești, treci mai departe. și fără trafic, majoritatea mor cu repeziciune… și atunci de ce ar trebui să avem un organism extern care să ne dojenească atunci când nu suntem cuminți și să ne pună la colț??

despre blogging

primul articol pe care l-am scris pe net a apărut pe 360, în toamna lui2005, mai mult pentru a experimenta ce înseamnă un blog. m-am prins rapid că e o modalitate bună de promovare pentru o organizatie în online, pentru că exista deja platforma tehnică, stilul era mult mai personal și puteam să contracarez efectele lipsei unui site. așa încât, rapid, am început să creez un alt blog, de data asta pe blogspot, pentru organizația în care lucram. pentru că la vremea respectivă nu știam/ puteam să creez pagini, am creat bloguri, pe temele care m-au interesat… am început să scriu mai puțin despre mine și mai mult despre alții… m-am mutat pe wordpress când mi-am dat seama că ar putea oferi mai multe facilități, deși între timp și blogspot a avansat destul de mult… am scris și continui să o fac pentru că îmi place, pentru că îmi pot promova proiectele într-un mod rapid și interesant… între timp am descoperit că wordpress.org permite mult mai multe decât wordpress.com și acum am o dilemă: să mă upgradez iar? deși de data asta voi avea nevoie de suport tehnic, căci nu voi mai știi să le fac pe toate…  hmmm…