Soare. Cald. A plouat fix cinci secunde, o pudră fină lichidă. Apa caldă în bazin, am fost maxim trei pe culoar. Oamenii nu urlă, mașinile nu claxonează nonstop și opresc la trecerea de pietoni. La micișori nu e coadă și lumea stă relaxată la terasă.
Ceva este în neregulă.
Alaltăieri, după 10 noaptea, a fost accident pe Victoriei, imediat după trecerea de pietoni semaforizată, de la piață. Pentru că au fost blocate toate benzile, inclusiv cu ISU și vreo două mașini de poliție, traficul de mașini mici a fost deviat pe la piață. În timpul ăsta două autobuze RAT, unul după celălalt, au intrat pe bulevard și au trebuit să dea cu spatele până în giratoriu, cu polițistul după ele. ISU, Poliția, Poliția locală și RAT, toate au dispecerate, la care se adaugă 112. No bine, explicați-mi mie cum se coordonează ăștia între ei, de șoferii RAT n-au știut să nu mai intre pe bulevard și să plece din gară direct pe traseu deviat?
Pe Armoniei, după aproape 6 luni de la instalare (de ce le-a luat atâta??), a devenit funcțional containerul inteligent de strâns gunoiul; mai precis au dispărut din fața lui cele două-trei containere simple. Ultima oară când am trecut prin zonă, în jurul containerului era plin de saci de gunoi, lăsați pe jos. Nu știu oamenii să-l folosească? Nu au cartele de acces, și dacă nu, de ce? Sunt putori și jegoși? Care o fi explicația?
Prietena mea Oana mi-a trimis link către un curs online, intitulat foarte deștept Hacking Exercise for Health (pe coursera), din care am aflat ce știam (dar nu strică niciodată să mai bag la cap), că este musai și cardio, și forță, regulat, ca să te menții sănătos și că, în mod surprinzător, chiar și câteva minute pot produce rezultate.
Acum, înțeleg trendul cu câteva minute, pentru că am devenit toți niște putori, plus trei ani de pandemie, așa că este cam complicat să le spui oamenilor să meargă să facă nu știu câte ore de mișcare pe săptămână, când ei de abia reușesc, poate, să facă și altceva decât muncă, ca de exemplu să se așeze pe canapea și să vadă ultimul episod din serialul favorit (dar știți că vă puteți uita la el din picioare, în timp ce vă plimbați pe loc? 😀 ).
Pe de altă parte, dacă studiile zic că 7-11 minute de cardio pe zi ne țin frumoși, slabi, cu colesterolul mic și inima ok, care e problema?
Un alt lucru pe care l-am aflat este că, după 40 de ani, corpul începe să piardă anual 1% din masa musculară, așa că este cu atât mai important să faci și niște exerciții de forță, pe toate grupele musculare, ca să compensezi. Dacă vă pasionează subiectul, știți că la un moment dat intervine și osteoporoza, drept urmare este vital să ai oase, mușchi și articulații ok, nu ca să mergi la maraton, ci ca să poți efectua lucruri uzuale, de exemplu să te speli, să te hrănești, să faci cumpărături etc. Și da, cu cât mai repede te obișnuiești cu o rutină de exerciții, cu atât mai bine, nu trebuie să aștepți pensia.
Eu mi-am mai adăugat 7 minute pe zi de cardio, dar să vedem cât mă ține, că am obiceiul să încep în forță și să mă fâsâi după o săptămână, mai ceva ca un Pepsi lăsat desfăcut pe masă… :)))
Dacă ați mai aflat ceva interesant pe subiect, dați de știre. 🙂
—
Găsești toate resursele despre mișcare și sport aici. Și dacă te interesează altceva, nu ezita să îmi scrii 🙂
În primul rând, evenimentul este unul inventat în Berlin, în 1997 și se întâmplă prin toată Europa aproximativ în a treia sâmbătă din mai. În România este coordonat de Rețeaua Națională a Muzeelor din România și anul acesta a fost la ediția numărul 19. În Brașov au participat cam toate muzeele, mai puțin Biserica Neagră, plus în județ, castelul Bran și muzeul național Bran, cele din Codlea și Rupea și cetatea Feldioara. O altă noutate a fost faptul că primăria a redeschis turnurile aferente zidurilor cetății Brașov și noul spațiu cultural, Apollonia (care este renovat într-un mare fel, adică super ieftin – opinie personală subiectivă, of course).
A fost frumos că a ținut vremea cu organizatorii, adică nu a plouat și nu a nins, drept urmare oamenii și-au permis să stea la coadă de la 6pm și până la miezul nopții. Cele mai lungi cozi le-am văzut la Casa Sfatului și la Muzeul Amintirilor din Comunism. Atmosfera a fost aproape ca în vremurile bune, de dinainte de pandemie.
Ies oamenii la muzeu doar când e mocangeală? Cei mai în măsură să comenteze acest lucru sunt cei care lucrează în domeniu, dar, de la distanță, de prin poze, nu mi se pare. Îi chinuim pe muzeografi că îi ținem până la 12 noaptea la program? Dacă e așa, sunt chinuiți toți în Europa. Dar organizatul de evenimente face parte din fișa postului. Promovatul colecțiilor, idem. Ca să nu mai zic că măcar o dată pe an se poate puțină proactivitate. Dar, în Brașov, muzeele sunt la un nivel bunicel de interacțiune cu publicul și deschidere către proiecte, plus că au mai apărut manageri și angajați noi, așa că mi se pare o temă eronată de discuție. Un subiect mai potrivit ar fi cel legat de infrastructura culturală, că nu e ok să ai muzee în spații închiriate de la biserică și cel legat de finanțări, că, uneori și să vrei să faci chestii, dacă nu ai cu cine și cu ce, fluieri doar…
În altă ordine de idei, trebuie instruiți o parte din voluntari să deschidă gura și să le spună oamenilor trei cuvinte despre muzeu/expoziție.
Avem doar o poză cu o coadă lungăăăă, care începea de la Modarom, la Muzeul Amintirilor din Comunism.
Dacă vreți să vizitați muzeele din Brașov, nu uitați că există un bilet unic, pe care îl puteți folosi (Brașov Visit Ticket).
O dubă albă, fără semne pe ea. Din spate, cineva împarte buchete de narcise unui grup mare de doamne și copii, de etnie. După care lumea se desparte și fiecare primește câte o zonă. Cu vreo 20 de tăntici și kinderii după ele se acoperă piața Dacia și tot centrul civic. Toată lumea are fix aceeași poezie: ia niște flori să iau la copil ceva de mâncare (de asta e musai să ai măcar un copil după tine), fă-ți pomană și cumpără niște flori, hai că (Paște sau alt motiv), deci cumpără flori.
Bănuiesc că undeva la finalul zilei, aceeași dubă strânge banii.
Probabil că fiecare cartier, în funcție de puterea de cumpărare, are gașca lui.
Ținând cont că-s zilnic pe teren, pare un model de business extrem de eficient.
Nu știu un oraș care să își urască mai tare copacii, precum ăsta verdeșidepoveste în care stau eu. Deși primăria s-a lăudat că nu se vor mai toaleta copaci decât conform unui ghid făcut de o organizație de profil, în practică retardații de la spații verzi au tăiat și anul ăsta copacii la kilogram, singura logică fiind… niciuna. Pe Mircea cel Bătrân au scăpat fix 2 copaci, că i-am inventariat pe toți, unul care nu era castan și al doilea, din greșeală, cred. La fel arată pe la prieteni. Copaci toaletați până unde ajungea scara. Drept urmare, la final de aprilie, nu există nicio frunză pe ei – că oricum anul ăsta vremea a fost execrabilă.
Dacă angajații sunt imbecili, nu știu, nu se li poate schimba șeful direct? Că poate așa vedem și noi niște îmbunătățiri….
În cazul în care mai aveați dubii… 😛
Nu doar că duduia asistentă m-a găurit în vreo trei locuri pentru cele 3-4 flacoane de sânge, de a trebuit să zâmbesc amabil, printre dinți, la clasicele “n-aveți vene” (nu, că le-am lăsat la coadă la lapte), “vai, dar sunteți stresată” (nu-s deloc), “dar n-ați băut apă” (nu, doar votcă). La final, după ce colega mi-a spus că am vene de prințesă (deh!), am aflat că doamnei nu i-a făcut plăcere să-mi ia sânge. No bine, ce să zic, nici mie nu mi-a făcut plăcere, dar asta-i viața.
În fine, ce vroiam să vă întreb – că nu, este irelevant ce învață tănticile la școală, că se pare că nici tehnică și nici comunicare asertivă – cum stați cu D3, tot la insuficient? 😀
Soare. Petece de zăpadă în grădină. Corcodușul de lângă gard a supraviețuit cu jumătate din flori întregi. Un bondar bâzâie la muncă, albinele bănuiesc că-s la spa, că e weekend. Celălalt copac are florile toate jumulite de ger și zăpadă, de la distanță și de aproape sunt maronii, ca niciodată. Este ceva bizar în combinația de soare cu dinți, zăpadă care se topește, copaci înfloriți și gard viu, cu frunze verzi proaspete. Mă bucur că mi-am luat fularul la gât și trag bine de geacă, că e doar jumătatea lui aprilie, nimic anormal. Dacă plouă la noapte, până mâine scăpăm și de zăpada de pe acoperiș.
Din intersecție se vede magnolia, care a trecut prin trei ture de îngheț, ger și viscol. Înflorește!
O firmă deschide un restaurant etnic într-o locație din centrul Brașovului. La o săptămână-două după deschidere este amendată și închisă temporar de Protecția Consumatorilor, pe motiv de nerespectare a legislației din domeniu. Știrea aici. (Habar n-am cine sunt și n-am comandat de acolo).
M-a mâncat curiozitatea să verific niște site-uri oficiale, să văd dacă o persoană care ar vrea să deschidă un business în HORECA și este de bună credință are acces la un ghid cu ce trebuie să facă, autorizații etc.
Am căutat informații pe site la Protecția Consumatorilor, Registrul Comerțului, Camera de Comerț și Industrie Brașov și Ministerul Antreprenoriatului și Turismului și concluzia este că ești pe cont propriu. Există repertorii legislative – succes la citit și priceput legaleza! – dar în rest nu găsești nimic. Ceea ce înseamnă că, în practică, după cum te duce capul, vei învăța de la prieteni cu afaceri asemănătoare sau eventual vei cere consultanță de la vreuna din instituțiile menționate și poate dai peste vreo persoană care o să îți spună și două cuvinte pe lângă celebrele “citiți în legislație”. Plus google și plătit firme de specialitate (mă îndoiesc).
Eu cred că atunci când închizi restaurante care tocmai ce s-au deschis, problema nu este doar la afacere, ci și la instituția de control. Care, by-the-way, este de prevenție și control, de când s-a inventat ea pe planetă.
În paranteză fie spus, dacă patronii din HORECA locală sunt doar la furat, atunci discuția devine mai largă și trebuie să includă și alte instituții, de ex. Primăria, Poliția Locală și cea economică. Dar eu, optimistă incurabilă, nu cred că toată lumea vine în Brașov pentru țepe. Închis paranteza.
Ce s-ar putea schimba? În primul rând site-urile actualizate și simplificate pe nevoile beneficiarilor – când faci site-ul principala întrebare nu este “ce vrea să citească directorul instituției?”, ci “ce vrea să găsească Georgel rapid?”. În al doilea rând, cu puțină cooperare instituțională și bunăvoință, când omul și-a deschis firma la Registrul Comerțului, primește o hârtie cu pașii următori, autorizațiile necesare și persoanele de contact pentru consultanță și el nu poate să-și ia autorizația până când organele de control nu l-au vizitat pe teren.
Este absurd să lași o firmă să deschidă de capul ei și să o închizi după câteva săptămâni. Este la fel de absurd să nu verifici firmele cu anii, după care să le bagi niște amenzi maxime, într-o acțiune din asta fulger, doar pentru că statul are nevoie de bani la buget.
În altă ordine de idei, părerea generală a publicului față de instituțiile de control nu este prea bună și este în picaj (evaluare făcută din comentariile de pe net). Ceea ce pe termen lung nu are cum să ajute la creșterea calității domeniul.
Merry Christmăs de final de ianuarie! Astăzi abordăm subiectul diferenței între a vizita un oraș și a locui fizic într-un oraș, pe termen lung. În special pentru rătăciții din capitală și de la mare (de pe celebra axă), care au învățat de pe instagram că cel mai mirific loc din România se află la Brașov.
No bine, după cum bine zicea un filozof (încă în viață) de politician, iarna nu-i ca vara și, adaug io, vizitatul nu-i ca statul. Motiv pentru care, înainte să te muți într-un oraș, este bine să te gândești de mai multe ori. Eventual să testezi o vizită mai lungă.
Să argumentăm.
Când ești turist, ce te interesează în primul rând este infrastructura de turism. Care sunt zonele de făcut selfișoare pentru a te lăuda pe internet prietenilor. Care este cea mai ok cazare, fie ea hotel, pensiune sau apartament închiriat pe airbnb. Dacă găsești parcare. Dacă găsești unde să mănânci o ciorbă la suprapreț. Și în care mall găsești KFC și McD. Pe unde să mai pierzi timpul, dacă e programul prost la tv-ul din cameră. Șamd. Eventual, dacă ești un turist pârlit, o să cauți supermarketuri și o să te plângi că trebuie să faci consumație ca să poți folosi toaletele din barurile de lângă Biseria Neagră. Și dacă vii cu rucsacul în spinare, poate o să înveți că biletul de autobuz poate fi folosit 50 de minute prin oraș (60, la preț dublu de luna viitoare).
Per ansamblu, viața ta se va învârti între centrul turistic, vreo două malluri, cazare și o Tâmpa, Poiană și cam atât. Un procent oarecare va testa tangențial și muzeele locale, un subprocent va da o tură și pe la evenimentele artistice. Și toată lumea se va minuna de vai!natura, vai!curățenia, vai!clădirile, vai!celmaifrumosselfie. Aici mă mut, cu prima ocazie!!!
Dar ce se întâmplă când ai luat marea decizie și te muți în oraș? În primă fază ești în extaz. După ce trece euforia, începi să înțelegi că viața ta diferă total de cea a unui vizitator. Traseele tale includ acum locul de muncă, școala, magazinele, locurile de relaxare. Unde arunci gunoiul. De unde comanzi mâncare. Unde poți să ieși în weekend, în liniște (mai niciunde, că peste tot e plin de turiști). Unde schiezi (sigur nu în Poiană, că e plin de turiști). Unde faci orice alt sport. Dacă ai unde și cu ce, mai ales dacă îți cheltui banii pe factura de gaz, că nene, centrala merge aici 6 luni pe an. Minim. Unde parchezi nenorocita de mașină, mai ales dacă vrei să mergi și tu prin centrul vechi (niciunde, că e plin de turiști).
Bineînțeles că dacă faci parte din procent și subprocent, vei bifa toate evenimentele locale, și muzeele, și concertele și pe cele din alte orașe într-o clipită, că Brașovul este orice, numai oraș cultural, nu. Și vei începe să vezi, destul de repede, cum zidurile vechi mai au un pic și cad, cum clădirile vechi, mai au un pic și cad, cum străzile și dealurile, mai au un pic, și se duc la vale. Și vei începe să vezi mucegaiul din blocurile nou construite și vândute la preț de lux, și spațiul verde lipsă, și gunoiul de pe stradă, cu sau fără două picioare, și găinațul din parc, pentru că brașovenii apreciază ciorile mai mult decât altele și destul de repede te vei plânge și tu, ca restul băștinașilor, de aceleași subiecte, de cerșetori, de aurolaci, de mafioți imobiliari, de oraș sufocat, fără nicio viziune de dezvoltare.
Bașca, va trebui să te adaptezi și culturii locale. Să înțelegi de ce brașovenii închid la zece seara birturile și de ce stau în weekend acasă (spiritul Hygge local!). De ce lumea nu claxonează pe stradă și de ce nu ne grăbim ca proștii peste tot. Pe unde și când să te plimbi ca să nu dai nas cu ursul. De ce să nu ieși din casă cu gleznele goale. De ce toată lumea are măcar un polar și o pereche de bocanci.
Și poate la un moment dat vei înțelege că un oraș este o entitate complexă, formată dintr-o multitudine de oameni, culturi și caractere.
Și că degeaba și-a plăcut ție Brașovul când l-ai vizitat ca turist, dacă atunci când te muți aici, vii cu toate obiceiurile tale proaste.
claudia 