Șoboricozauri :)

Sau de ce urăsc românii animalele (Voi aveți vreo explicație? Că eu n-am.)

În cele mai proaste filme de pe Hallmark (ălea mai proaste decât cărțile Sandrei Brown și ale colecțiilor Harlequin, puse toate la un loc), unul din personaje are cel puțin un animal de companie, de regulă câine sau pisică. Și automat dacă familia are copii, animalele primesc măcar zece minute de acțiune (și o primă la final de film :)) ).

În aceleași societăți decadende, am avut ocazia de a conviețui pentru câteva ore cu un câine cu crize de personalitate, care a reușit să-mi perforeze mâna (de admirat, în condițiile în care pe mine toți câinii mă iubesc, chiar și ăia din Ștefan cel Mare, dacă ar ști de existența mea :))) ), dar și cu un cocoș, căruia îi plăcea să se uite la noi de pe terasa de la etaj și despre care am fost convinsă că va ajunge supă… Făcând abstracție de asta, precum și de veverițele întâlnite la tot pasul, toată lumea cu care am interacționat avea cel puțin un câine, dacă nu doi. Plus pisici…

Ca să nu vă mai zic de programele de terapie cu animale, pentru tot felul de dizabilități sau de câinii care îi ajută pe copii să învețe să citească la bibliotecă.

Sau de cafenele din Tokyo cu pisici, iepuri sau arici. (Și cu un sanepid al cărui ochi vigilent, of course, nu funcționează, că altfel cum să ne explicăm aceste deraieri?? :D)

Sau de animalele de birou. (Niște hipsteri, clar!!)

În timpul ăsta pe la noi animalele sunt interzise în majoritatea locurilor… bine că suntem mândri pe net că suntem o nație de țărani :)))

Să sterilizăm în primul rând mamele. De politicieni.

“Conform unei statistici pusă la dispoziţie de AMP, câinii se reproduc de două ori pe an, iar o femelă naşte în medie 6 pui. 50% dintre pui sunt femele, care, după împlinirea vârstei de 6 luni, sunt apte să facă pui. Utilizând această progresie, ajungem la concluzia că într-un an de zile dintr-o pereche de câini se ajunge, direct sau indirect, la un total de 30 de pui, din care o mare parte ajung pe stradă. ” Citat de pe pagina de facebook a Primăriei Brașov. 

După această statistică, câinele nostru a fost logic abuzat de proprietari, pentru că în prea lunga sa viață a născut o singură dată, 3 pui. Fără a fi câine de rasă și nesterilizat. Aaaa, și culmea culmilor, puii nu au ajuns în stradă.

Cred că după aceeași statistică se ghidează și cei de la Ministerul de Finanțe atunci când fac previziuni de creștere economică.

Oameni și câini

Oareșce vecini au un câine, pe care bănuiesc că îl lasă singur dimineața. Motiv pentru a lătra până când, a. obosește și adorme, b. i se termină bateriile, c. vin vecinii acasă. Asta mă face să mă gândesc la motivele pentru care cineva își ia un animal de casă și felul în care îl tratează. Oricât ne-ar place animalele de companie, ele sunt ființe ca și noi, nu sunt jucării cu baterii. Drept urmare dacă nu ești capabil să îl hrănești, să îl plimbi, să îi aloci timp, atunci de ce moașă-ta chinui animalul?

Despre câini și despre oameni

Mi-a fost dat în ultima vreme să citesc: 1. o tonă de anunțuri despre câini și pisici care-și caută stăpâni și 2. o întreagă dezbatere despre câinii vagabonzi din Brașov.

Acest conflict idiot între cei care iubesc animalele și restul lumii este, ca multe altele, unul creat artificial, pentru că la bază și unii și alții doresc același lucru: animalele să fie iubite și îngrijite de proprietarii lor, fără a-i deranja pe ceilalți semeni și un oraș curat, în care să nu îți fie frică că vei fi mușcat de jivine. Pe aceeași argumentație să nu uităm că oamenii au conviețuit mii de ani laolaltă cu plante, animale, insecte și, dacă e să dăm crezare zvonurilor, extratereștri… drept urmare un oraș modern ar trebui să ia în considerare și acest lucru.

Din păcate realitatea este departe de normalitate. Problema nr. 1 este că există proprietari de animale care nu își înțeleg rolul; dacă ți-ai luat un Azorel acasă, atunci, pe lângă papa și plimbare, trebuie să te asiguri că dacă animalul tău va procrea, ai ce să faci cu neamurile, în caz contrar castrează-l (sau învață-l cum e cu abstinența :D). Pusul puilor într-o cutie și lăsatul la container nu este o soluție (tot crimă se numește și tot în iad ai să ajungi, creștine…). Soluția administrativă cu cipuitul animalelor și castrarea tuturor celor care nu sunt de rasă este groaznică, din punctul meu de vedere, dar poate fi eficientă pe termen mediu și lung… Dublată de educație constantă de la o vârstă cât mai mică a posesorilor de animale. Ceea ce mă duce la problema nr. 2: în Brașov există două ONG-uri în domeniu (Animals Need Us – voluntari cu inima mare, dar depășiți de situație și Milioane de prieteni – despre care am auzit numai chestii controversate) și Serviciul Public de Gestionarea Animalelor (despre care știm că este condus de un nenea lache incompetentul). În ultimii 5 ani nu-mi amintesc nicio campanie locală de educație în domeniu. Bloggerii au încercat să educe (fără succes) proprietarii de câini vis-a-vis de rahatul lăsat pe stradă și cam atât. Nimic despre cum să ne comportăm cu animalele noastre (da, degeaba îi iei copilului câine, dacă nu îl înveți și cum să se comporte cu el), nimic despre drepturi și obligații, nimic despre de ce nu e ok să îți lași motanul să umble liber pe străzi șamd. Combinate cele două ajungem la problema nr. 3: în ultimii ani s-au înmulțit jivinele pe stradă. Acum cinci ani pe strada mea era liniște și pace noaptea; mai nou dacă nu latră gașca de câini, care uneori se mai iau și la bătaie, miorlăie mâțele de trebuie să-mi închid geamurile… Efectul? Câini otrăviți, 180 de comentarii pe prinbrasov.ro și niște conversații tembele de începi să te întrebi serios în ce lume dezaxată am ajuns să trăim și cum se poate ca într-o metropolă cu ambiții de capitală culturală europeană argumentația să fie sub nivelul mării.

În loc de concluzie: dacă iubești animalele cu adevărat, aplică educația contraceptivă, păstrează curățenia și respectă-ți câinele/pisica; și învață-i și pe cei din jurul tău prin exemplu. Și dacă nu te simți capabil să faci acest lucru, atunci stai pe curul tău și nu îți lua animal acasă!

Brașovul nu are maidanezi, doar cerșetori. Îi sterilizăm și pe ei?

Ieri a apărut un articol în EVZ care lăuda Brașovul pentru că a kilărit miile de câini vagabonzi, lucru pe care alte orașe nu au fost capabile să îl pună în aplicare. Amuzant este că autorul articolului este Traian Deleanu, sibian și coleg cu Brylu, care luptă de ani buni pentru drepturile animalelor locale (no bine, asta nu înseamnă că trebuie să susțină și aceleași cauze). La fel de amuzante sunt comentariile, care contrazic parțial autorul articolului. Dacă mă întrebați pe mine, care circul regulat între Brașov și Sibiu, da, în Brașov momentan e destul de liniște. De aici și până la a lăuda serviciul public local, care după ce a fost în centru unui scandal monstruos, s-a salvat prin pasarea activității specifice madamei Lapis, care susține sterilizarea, prevenția șamd din surse private (pe bune???? și atunci de ce mai este plătit dl. Bărbulescu din banii noștri publici? ) mi se pare un pas cam mare. Doi, justificarea impozitului inventat recent de primărie mi se pare pentru proști: zice dna. Lapis  “De ce nu ai vrea să îţi castrezi câinele? Să facă pui şi să îi vinzi? Atunci plăteşte impozit căci şi aşa nu plăteşti taxe pe vânzarea animalelor. Altfel, când sunt căţelele în călduri îţi iese câinele pe stradă şi iată cum mai apar cinci-şase pui fără stăpân”, explică unul din raţionamente Lapis.” – de aici pricep că eu îmi iau câine pentru a mă îmbogăți de pe urma lui (și atunci vrea și primăria parte) sau ca să demonstrez ce stăpân idiot și incompetent sunt (drept urmare primăria mă “pedepsește” în avans)… asta ca să pricepem cum stă treaba… Trei, dacă maidanezi nu mai avem, trecem la kilărit cerșetori?? Sau măcar să-i sterilizăm și să le punem un cip în ureche, că pe mine mă deranjează mai tare decât câinii și pisicile… Poate ne învață Lapis și Bărbulescu cum să facem asta, că tot sunt experți și exemplu de bună practică…

2 dezbateri de sezon: căței și Codul muncii

Care-i legătura o să întrebați? Sunt două subiecte importante, care ar merita atenție și niște soluții luate cu cap, care să producă rezultate pe termen lung… plus, amândouă sunt legate de o problemă de mentalitate.

Cățeii: mai toate orașele mari sunt sufocate de câini fără stăpâni, dintre care unii devin agresivi cu sau fără stimul, iar administrațiile nu au găsit nicio soluție de bun simț pentru a gestiona fenomenul. Centrele finanțate de stat sunt cam varză, animalele fiind tratate destul de rău, iar ong-urile de profil sunt insuficiente. Ultima soluție legislativă găsită lasă la latitudinea primăriilor rezolvarea problemei, iar acestea, prin HCL tind să decidă kilărirea câinilor, dacă nu-s revendicați într-o săptămână. Din punctul meu de vedere aceasta va fi doar o rezolvare barbară și pe termen scurt a efectelor problemei, fără a se interveni asupra cauzelor. 1. Dacă eu ca stăpân de animal, nu îmi asum niște responsabilități clare, în caz contrar fiind amendat cu succes, atunci problema se va perpetua la nesfârșit. 2. Nu am înțeles niciodată de ce există câini pe șantiere. Amendați firmele posesoare și problema e pe jumătate rezolvată. 3. Educația care lasă de dorit… un copil trebuie să învețe de mic că a avea un animal, presupune mai mult decât a-l trage de urechi pentru o oră. 4. să ne lamentăm pro sau contra pe site-uri diverse nu este dezbatere…

2. Codul muncii: din experiența mea, majoritatea angajaților habar nu au care sunt prevederile Codului muncii, ce drepturi sau obligații au sau care este diferența între salariu net și brut. De aceea nu mă miră sloganele actuale folosite de sindicate… nici faptul că nu am văzut un singur articol despre productivitate, competențe, calitatea muncii. În domeniul în care lucrez, contractele determinate au mai multă logică decât cele nedeterminate. Pentru că finanțările vin pe proiecte, eu am posibilitatea de a asigura un salariu pe o perioadă limitată… pe un contract limitat pot să stabilesc mult mai ușor criterii de performanță… iar la final, pot discuta de un contract nou sau ne putem strânge mâinile și să ne vedem în continuare de drum. Cred că cine dorește să muncească pe bune și este performant nu va avea probleme să lucreze, indiferent de tipul de contract și clauze.  Bineînțeles că tot timpul vor exista angajați care vor să o frece (și ar fi frumos să poți avea instrumentele legale pentru a face față abuzurilor lor), la fel cum vor exista și nenorociți de angajatori, care vor profita de orice chichiță legislativă pentru a abuza de angajați. Și în acest caz Codul Muncii ar trebui să creeze premisele necesare pentru a contracara comportamente de acest fel… Din păcate în România ultimilor ani s-a promovat ideea că numai proștii muncesc și că banii adevărați vin din șmechereli… nu văd ce modificare s-ar putea face Codului Muncii pentru a modifica această mentalitate deficitară…

ți-ai clona cățelul?

ai mulți bani și nu ai ce face cu ei (mă rog, ai putea să ridici PIB-ul României sau să rezolvi criza din State :P). ai avut un câine la care ai ținut foarte mult și care la un moment dat moare. l-ai clona?? no bine, există o firmă în Coreea de Sud care se ocupă deja cu acest lucru (primul câine clonat de ei este din 2005) și destui țăcăniți interesați să plătească sutele de mii de dolari (mda, lecția de economie dintr-a 11: ca să ai ofertă trebuie să ai cerere) – precum o familie de americani, care și-au clonat defunctul labrador… nu era mai simplu și mai ieftin oare să îi crească puii?? este ăsta viitorul??

adopta-i, ca sunt atat de frumosi :)

pe santierul de langa blocul meu din gara era un caine simpatic foc. il stiu de cand era doar de o palma. iesea pe sub gard si se tinea dupa cainii mai mari. sarmos, negru cu putin alb, cu niste ochi vioi. a scapat de higheri. a scapat si din mai multe cafteli, cu oameni lipsiti de suflet sau alti caini. ca sa supravietuiasca a invatat sa isi arate coltii oricui ii trecea teritoriul. si a invatat sa stea la distanta. ma intreb, oare ce mai face?

daca iubiti cainii, aveti posibilitatea sa faceti un bine adoptandu-i. mai multe gasiti aici.