Cu ce s-a înlocuit monoglutamatul?

No bine, am prostul obicei să citesc etichete, deși devine dificil, că literele sunt din ce în ce mai mici… Și ce am descoperit eu la ultimele lecturi?

Monoglutamatul de sodiu a mai dispărut din produse, dar nu de pe toate. În schimb a apărut zahărul. Zahăr în vegeta – serios, era să-mi pice punga din mână! Zahăr în salam. De ce han tătarul trebuie să avem zahăr în salam, nu știu, că nu e prăjitură.

Este plin de oameni cu diabet sau de persoane care se apropie de asta, deși nu știu, că nu își fac analizele în mod regulat. Ghidurile de nutriție nu exclud zahărul din alimentație, dar sugerează o cantitate limitată pe zi. Discutăm de zahăr adăugat. Ori în condițiile în care nu ai exercițiu de a citi etichete și de a calcula calorii, riști foarte ușor să faci excese, fără să vrei.

Citiți cu atenție etichetele în special la produsele noi sau cele cu ambalaj modificat!

Ciuperci croate

Sau cum la Kaufland, Croația este pământ românesc. (Oana, să nu râzi prea tare 🙂 )

Reduceri la ciuperci. La raft, două tipuri de cutii, din care unele croate. Pe afișaj, scria mare la țara de proveniență România. Zic, poate n-am citit corect și o mai fi un preț pe undeva, doar că sunt eu chioară și nu îl văd.

Nope. Ambele amândouă, indiferent de țara de proveniență aveau același preț, conform angajatului din zonă.

Și acum, două dileme:

1, dacă magazinul trebuie să vândă x% produse românești, conform legii, ciupercile croate la raftul de românești sunt socotite produse locale sau importuri? 🙂

2, dacă clientul este interesat să consume produse doar dintr-o anumită locație, nu ar fi totuși necesar ca etichetele de pe rafturi să prezinte realitatea (ex. țări multiple)? În cazul de față, produsele erau ambalate, dar în alte cazuri, de legume sau fructe, ele sunt vrac și nimeni nu se apucă să citească de pe cutii…

Comerț 2019 – Kaufland Brașov

La Kaufland, în Brașov, au băgat pungi noi la legume/fructe. Care la casă sunt marcate separat cu 0.10 bani și care se rup înainte să ajungi cu ele la mașină de bio ce sunt, deci nici măcar nu le poți refolosi. (Logica este de a face poporul să renunțe la plastic pe termen lung, chestie cu care sunt absolut de acord.) Și ne trezim noi să întrebăm clasica: putem pune mai multe produse în aceeași pungă? Pentru că nu vrem să plătim sute de pungi care ne sunt băgate pe gât. Răspunsul nesimțitei de la casă: puteți dacă sunt aceleași produse. Ne uităm cu maică-mea una la cealaltă și întrebăm din nou: și dacă nu vrem să luăm pungă ce facem? Păi sunt clienți care vin cu plasele lor textile, vine răspunsul acru. Cool, și atunci unde vom lipi etichetele? Niciun răspuns, doar un ridicat din umeri și confirmarea că nu au nicio instrucțiune de la companie.

Mă cert cu ei de la începutul anului și ultima decizie este că nu mai fac cumpărături la ei decât dacă nu am încotro. Că un management mai scârbos ca în Brașov nu am văzut de multă vreme…

Pentru că eu cumpăr câte 2-3 chestii, am ales să pun o etichetă pe un produs – doar că de fiecare dată trebuie să am grijă ce fac cu ele, să nu le pierd până la casă. Dacă vrei să iei o cantitate mai mare, practic ai putea face același lucru. Doar că Kaufland are aplicație pe mobil, care ar putea fi bine mersi folosită la shopping…

Presimt că urmează iar niște conversații interesante…

PS: Situația e de luni, ieri, marți apare comunicat de presă de la București aici, din care aflăm că dacă nu vrem să plătim/ folosim pungi sau săculeți, avem 2 opțiuni:

fara nicio punga, punand produsele direct pe cantar, daca cantitatea sau articolul le permite (de exemplu pentru banane sau un pepene galben);

 in punga reutilizabila adusa de client de acasa;

Sper că aveți pungi reutilizabile, pe care să puneți mii de etichete acolo unde cantitatea sau articolul nu vă permite cântărirea fără pungi (sarcasm evident…)

Supermarketurile sunt de vină, sezonul 2019…

Am trecut sâmbătă prin piață, la Dacia. În hală, în fața mea, o doamnă a vrut să cumpere 2 ardei. Dar pentru că – bănuiesc eu, a comentat de preț – vânzătorul i-a luat ardeii din mână și a trimis-o la plimbare. După care tot el a comentat despre nesimțirea cumpărătorilor șamd.

Dacă nu ați pățit măcar un episod de acest fel prin piețele românești, înseamnă că sunteți de pe Marte.

“nu aveți voie să alegeți doamnă”, “păi la prețul ăsta”, “să vă pun și o roșie stricată în pungă, că poate nu o vedeți și mă scap de ea”, etc.

Sper ca acest domn și restul vânzătorilor ca el să rămână cu marfa nevândută după care să miorlăie în presă că supermarketurile sunt de vină…

PS: Îmi imaginez că și pe ei îi controlează tot distinsa de poliție locală…

Made in China

DSC_5039

Fotografia este făcută în magazinul de suveniruri al Casei Albe. Este greu de priceput de ce în cel mai căutat loc din lume, pentru o țară care promovează patriotismul tatuat pe piele, marfa este “made in china”… până ajungi să te uiți pe balanța comercială dintre cele 2 țări. În primele 4 luni ale acestui an USA a exportat mărfuri în China de aprox. 37 miliarde de dolari și a importat de 146 miliarde… Balanța este negativă din 1985, diferența crescând major după 2000.

Dacă te plimbi prin magazine e ca și cum oamenii ăștia de la revoluția industrială încoace nu mai produc nimic, căci mai toată marfa vine în containere, cărate cu vaporul, trenul sau camionul 🙂 Cu excepția McDonalds :))) Principalul partener comercial este Canada, urmat de China, Mexic și Uniunea Europeană. Țoalele sunt în proporție de 90% China, la fel electronicele și suvenirurile. De prin UE am văzut bere, oareșce mâncare etnică (de ex. pătrunjel din Italia :D) și, zic statisticile, mașini și mașinării, chimicale și farmaceutice.

Datele sunt luate de pe www.census.gov.