Una dintre cele mai bune decizii ale acestui an a fost de a sta cât mai departe de zoom și alte platforme de interacțiune tip conferință, care, deși au un scop generos, sunt mâncătoare de timp și energie.
Din pură întâmplare, cu foarte mulți ani în urmă am făcut un curs hibrid, cu chat online. O dată pe săptămână ne întâlneam și dezbăteam noi câte o temă. Doar că nu prea apucam pentru că, din motive neelucidate, toată lumea simțea nevoia să salute la intrare și la ieșire, irosind o mare parte din timp. Drept urmare anul ăsta am intuit absolut corect că orice platformă similară va veni la pachet cu experiențe vechi. Și din nou am avut dreptate. :)) În loc de “bună… bună.. bună…” am trecut la “se aude? se aude? se aude?”.
Omul este ființă socială și a fost un an greu, dar eu prefer să citesc rezumatul. Că niște concluzii eronate pot să trag și de acolo. :)) Și să folosesc restul timpului pentru altceva.
Nu știu dacă realizați, dar atunci când nu știi dacă în ziua următoare supraviețuiești sau crăpi, timpul este cea mai de preț resursă și e păcat să-l irosim pe discuții fără sens. Cu excepția cazului în care discuțiile fără sens sunt pe post de sursă de relaxare, caz în care nu se mai aplică ce am zis mai sus. :))))))
În altă ordine de idei, ieri am avut senzația că cineva a spus că viitorul este online. Total eronat. Viitorul înseamnă capacitatea de a te adapta la mediu și context, ceea ce poate însemna orice. Ia să vă văd eu cum faceți activități pe zoom dacă în următoarea lună nu avem curent. 🙂
În concluzie, eu m-aș asigura că zoomul este ultima soluție, după ce am epuizat alte variante mai eficiente de comunicare.
Dacă totuși sunteți nevoiți să organizați conferințe/ dezbateri/ întâlniri online, asigurați-vă că vă încadrați în timp, că durata este cât mai scurtă, că agenda este clară și realizabilă și că participanții nu bat câmpii. Și puneți un rezumat în format text la final, pentru restul care stau mai prost cu timpul.
Pentru că mi-a intrat în feed un clip de la Bundesministerium für Gesundheit aka Ministerul Sănătății nemțesc, hai să vedem comparativ cum facem noi comunicare și cum fac alții, cu două exemple care mi s-au părut relevante. Luați în considerare că nebuni antibotniță șamd sunt peste tot, deci cam toată lumea se confruntă cu probleme similare.
Site-ul german, care se numește “împreună împotriva corona” are două secțiuni, ce trebuie să știi și ce poți să faci ca să ajuți. Plus o secțiune specială cu #stămacasă, cu filmulețe, inclusiv motivaționale de la vedete, personalități și influencerițe. Link aici. Formula magică este AHA (Abstand – Hygiene – Alltagsmaske), mai precis distanțare – igienă – mască. La radio, de când a dat frigul, au adăugat și aerisirea spațiilor. Nu discutăm de butoanele colorate… 🙂 Dar puteți să mergeți prin articole și secțiuni (traduceți cu google), mie mi s-au părut simple și accesibile. Există linkuri către fb, twitter, youtube, instagram, tiktok!!! și secțiuni traduse inclusiv în română (de ex. destinate lucrătorilor). Că informația trebuie să ajungă la beneficiar, altfel este irelevantă!
La noi există 6 (șase!!!) site-uri oficiale: știrioficiale, cemafac, datelazi, diasporahub, jurnalmedical, rohelp. Fac abstracție de faptul că ne place să scriem mult, că no, omul stresat sigur va înțelege rapid tona de informație… Dar n-am găsit un nenorocit de poster în format jpg, pe care să-l pot sharui și în care să scrie mare “poartă mască”, de exemplu. Există o secțiune, care se cheamă conduită responsabilă cu 15!!! recomandări – link aici – măcar dacă ar fi fost prioritizate, cu 3 chestii principale și “ar fi folositor dacă mai respecți și următoarele”… Și dacă îmi spuneți că ăstea sunt informații din primăvară, site-urile se pot actualiza, chiar și de mai multe ori pe zi. 🙂 Pe pagina de fb a Ministerului Sănătății, coverul ne informează să sunăm doar justificat la telverde, că altfel blocăm linia… alte conturi sociale nu avem active.
În Brașov știrile oficiale sunt distribuite de două ori pe zi pe fb-ul Prefecturii Brașov, la ora 13, statisticile naționale și undeva în jur de 16-17, statisticile locale. Creierul meu nu mai este capabil să citească decât 2-3-5 indicatori – total cazuri național, total cazuri Brașov și câteodată total decese național și/sau total cazuri ATI; uneori, cam rar, mă mai uit peste total teste și incidența locală. Faptul că zilnic avem o listă sharuită cu infectările din nu știu ce țară, mi se pare o irosire de resurse. Da, poate că sunt relevante aceste date, dar lasă-le pe site-ul ăla cu dateoficiale și sharuiește strict 5 indicatori relevanți, în funcție de care se iau deciziile în România sau Brașov.
Statisticile vin cu două tipuri de imagini. Cele de ora 13 sunt generate național, cu date – din nou, prea multe date, practic știu că este imaginea albastră, dar nu mai citesc nimic. Cele locale au poze generice, luate de pe net, cu text aleatoriu, cea mai generoasă variantă fiind “Respectați măsurile de protecție sanitară!”.
Coverul paginii de FB a Prefecturii Brașov este o poză cu clădirea, care ar putea fi foarte ușor schimbată cu alta cu mesaje relevante pentru situația actuală (De ex. “acoperă nasul și gura cu masca brașovene, hai, nu fi bou!”).
Acesta este coverul twitterului guvernatorului statului New York, care e și pescar, cred că s-ar înțelege de minune cu tata.
Mai toate mesajele pe acest cont oficial se termină cu variante de “poartă masca” (mask up/ wear a mask) sau alte îndemnuri la acțiune.
Formula magică în NY este “wear a mask/ get tested/ save lives” (mască – test – salvează vieți) care apare pe mai toate materialele vizuale, împreună cu 5 indicatori și un grafic. Nu vă recomand să vedeți câte teste fac ei zilnic, că o să vă apuce nervii rapid…
În Brașov, primarul Coliban și președintele CJ Veștea au doar pagini de fb. Ambii sunt pasionați de problemele instituției din care fac parte și de campania electorală. Covidul nu pare a fi de interes, nici chiar acum, când dl. Veștea este pozitiv, acasă. Conturile oficiale ale Primăriei și Consiliului Județean sunt, la fel, imune la covizi. Cea mai simplă chestie care se poate face este un cover, că nu are nimeni pretenții la campanii dedicate – luați de la Mace, că avea un banner cu Casa Sfatului cu mască, lol 😉
Direcția de Sănătate Publică Brașov – partea bună este că are un site nou, mai decent și un buton roșu cu statistici covid19; în mod miraculos, are și o pagină de fb, pe care pune ceva informații. În rest, cred că rezultatul comunicării ei se poate vedea în numărul de cazuri din Brașov și în calitatea comentariilor de pe net.
Cred că în Brașov cele patru instituții ar putea colabora, în ideea de a folosi mesaje și vizualuri comune și de a-și împărți responsabilitățile – un pas înainte este și este noul centru de testare din Noua.
În concluzie, cheia comunicării în această perioadă: Informare + mesaj de acțiune – statistici oficiale traduse în limbaj cât mai simplu și cât mai vizual (desene, grafice) și îndemn la acțiune personală, prioritizate și adaptate grupului țintă sau ariei geografice.
La o lună după ce am trimis o prezentare, am deschis pdf-ul să mă uit peste el și ce am descoperit? Trei (!!!!) greșeli de tastare. Încă una și mă concediam singură. 🙂
No bine, mi-am corectat și resalvat documentul, dar zic să-l transformăm în lecție de învățare: dacă aveți posibilitatea, cereți feedback de la un prieten/coleg(ă) pe versiunea finală a documentelor scrise, pentru că uneori creierul nu vede. Of course, nu discutăm acum de analfabeții funcționali angajați în diferite instituții, care nu știu cum se pune virgula sau spațiul, ci de greșeli normale, cauzate de viteză, stres, context, vârstă (auch!). 🙂
Și dacă vă corectați prietenii sau colegii și vă consideră grammar nazi, tell them to fuck off & enjoy! 🙂
Cred că PR-ul de criză devine una din competențele de bază ale unei organizații, indiferent de forma sa de organizare (că-i un mic srl, o companie multinațională sau un ong). În ultimele luni am văzut mai multe exemple de “așa nu” venite din zone diverse, inclusiv de la organizații cu PR-iste angajate să comunice intern și mai ales extern. Problema majoră e că oamenii încă au impresia că dacă sharuiești trei poze cu pisici și mai faci un concurs micuț pe facebook, ți-ai asigurat o imagine pozitivă a companiei și brandului, drept urmare atunci când criza va lovi nemilos, toată lumea va scoate batista, va stoarce două lacrimi pe la colțul ochilor și va suspina “vai sărmanii, sunt efectul….” (și aici puteți completa cu ce vreți voi, de regulă conspirații, soros, băsescu, extratreștrii, dacii și romanii, oamenii hâtri șamd).
Ce faci când apare o situație de criză? Clienții tăi și nu numai se vor aștepta la un feedback și cu cât acesta întârzie, cu atât riscul ca imaginea ta să o ia la vale crește exponențial. În lumea interconectată a telefoanelor deștepte și a rețelelor sociale 24 de ore sunt cât o viață. De aceea normal ar fi să ai o reacție, cu cât mai repede posibil. Ștersul comentariilor pe facebook reprezintă tot o reacție și ne spun multe despre felul cum comunică entitatea respectivă (caz concret al unui ong care a șters comentarii timp de o zi, în loc de a posta două-trei vorbe despre situația în care se afla; în momentul în care a decis la presiunea publicului să posteze mesajul oficial, era deja prea târziu). Apoi indiferent cât de rahat este situația, onestitatea este, zic eu, cheia comunicării. Chiar și atunci când acest lucru presupune să te incriminezi, relaxează-te, nu vei fi nici primul, nici ultimul. Eu aș vrea să văd care-s măsurile pe care le iei să remediezi situația (vrei să remediezi situația?), dacă ai identificat cauzele reale ale problemei, dacă ai învățat ceva din asta, dacă ești dispus să îți depășești stările de vulnerabilitate etc. Vedem zilnic companii internaționale care recheamă produse înapoi, din cauza unor probleme, mai mari sau mai mici, și nu le sărim la beregată și nici nu le ținem minte; spre diferență cazul celebru al unei companii auto care s-a apucat de modificat softuri pentru a trișa la testele de emisii ne va rămâne multă vreme în cap și posibil, ne va afecta opțiunile de cumpărare pe viitor. Pe de altă parte nici auto-victimizarea nu mi se pare ok, așa cum am văzut-o ieri în cazul companiei de lactate din centrul scandalului cu e-coli. Și nici tupeul, care riscă să amplifice starea de criză (exemplu concret de prin ong-uri).
Una peste alta, ce trebuie ținut minte este că fiecăruia i se poate întâmpla să se afle într-o situație de criză și că dacă nu poți preîntâmpina (deși poți planifica, poți face planuri de backup, dar depinde și nivelul la care te afli organizațional și cât de calificați sunt oamenii cu care lucrezi), măcar să gestionezi situația cu calm, grație și cu puțin umor, atunci când e cazul 🙂 Cel puțin în cultura românească dacă nu am face haz de necaz, am lua-o razna cu toții 🙂
Mi-a plăcut infograficul de mai jos, mi se pare că sumarizează elementele importante ale unei reacții adecvate
Dacă vrei să înveți comunicare, citește mesajele blocului. 😀
Pe ușa blocului alor mei, un anunț scris frumos pe computer. Că cine a luat fierul vechi strâns din beci să facă bine să îl aducă la loc, că veniturile obținute din vânzarea lui ar fi fost folosite pentru fondul blocului. Și doar vecini de omenie suntem (subliniat frumos). M-a bușit râsul instant. Care ai luat mă fierul? Îl și vedeam pe George Mihăiță în ecranizarea viitorului film “Amintiri din capitalism”. Care va lua minim un Oscar și un Glob de Aur. Nedumerită – dar încă râzând copios – îl pun pe frate-miu să-mi explice care-i fierul de a generat atâta dramă. Zice că ISU (oooo, daaa :))) ) a venit sau urma să vină în control prin beciuri, drept urmare au apărut pe rând mai multe anunțuri pe ușa blocului; primul cu “vă rugăm faceți curat”, fără rezultat, următorul cu “n-ați făcut curat, dar facem noi”, care a dat rezultate – presupunem mult gunoi și oareșce deșeuri de metal și ultimul, cu vecinii de omenie.
No bine, dacă găsiți fierul, să-l aduceți înapoi vecinilor de omenie 😉
Niște lucruri de ținut minte pentru securitatea ta personală.
Învață prim ajutor. Du-te la un curs, caută tutoriale pe net, citește broșuri, whatever. Un instructor bun ar trebui să te învețe pe lângă tehnicile minime, cum să te descurci fără prea multe materiale și puțină disciplină. Care-i vital atât pentru accidente de mici dimensiuni, cât mai ales în accidente colective sau situații de dezastru. Primul ajutor se poatea acorda și cu unghiile făcute, și pe tocuri, și cu părul în ochi… adică orice fel de pisi, indiferent de sex, poate învăța așa ceva. 🙂
Învață să-ți evaluezi singur riscul situațiilor. Că te duci în club sau la piață, că mergi cu autobuzul sau cu niște prieteni cu mașina, că ieși în oraș cu unul agățat pe net, fiecare situație poate avea după caz, un final fericit sau nu.
Învață să cauți informații la sursă. Presa și netul sunt pline de intoxicări, care pot crea isterie în masă. Caută canale oficiale și persoane din anturaj care fac diferența într-o situație serioasă și bășcălie.
Nu mai accepta lucruri și servicii care nu au o calitate minimă și prieteni care promovează ura și intoleranța.
În rest, puțin mai mult civism și mai puține judecăți de valoare pot contribui la dezvoltarea sănătoasă a unei societăți și pot rezolva multe probleme.
Este facebook cea mai bună sursă de informare? Cum ne dăm seama ce e relevant și ce nu? Ce e manipulare și ce e realitate?
Eu am început să mă întreb în ultima vreme dacă lumea nu cumva a luat-o razna cu totul. Chiar am avut o scurtă conversație pe tema asta cu prietenii mei, plecată de la două reacții observate pe facebook, ale unor persoane de vârstă diferită. Pe scurt am asistat online la niște discuții fără sens, plecate de la informații eronate. Concluzia mea a fost că informația stă la baza procesului de comunicare, abilitatea de a lucra cu informații este una de bază în ziua de azi, drept urmare merită un articol pe blog.
Așadar, de unde ne luăm informațiile? Le luăm de la origine 🙂 În momentul de față avem surse oficiale (instituții, companii, organizații), avem massmedia și avem surse neoficiale (în general persoane fizice aflate într-o relație cu sursele oficiale). La majoritatea dintre noi informația ajunge prin massmedia. Doar că mai nou massmedia tinde să 1, trunchieze sau 2, interpreteze sau chiar 3, distorsioneze informația. (Logica mea zice că deontologia profesională ar trebui să fie mecanismul care face curat în piață și decide care trust media merită urmărit și care nu…) Pasul următor este să cauți informația direct la sursa oficială. Cauți pe site-ul instituției (știri sau comunicate), le dai un telefon, le faci o vizită. Și chiar dacă prietenul tău cel mai apropiat a distribuit pe facebook un articol care pare a fi extrem de pertinent, du-te și verifică și informația oficială. O altă modalitate pe care eu o practic este de a folosi google search și a vedea care sunt reacțiile pe tema respectivă. Astfel ai putea descoperi extrem de rapid că știrea pe care o credeai adevărată de fapt este un fals grosolan… De asemenea ia în considerare că în social media, majoritatea angajaților companiilor emit păreri personale, care chiar dacă pot fi interesante/ picante/ etc. nu reprezintă neapărat punctul de vedere al companiei.
Se mai zice că o minciună spusă de suficiente ori sau de suficiente persoane poate deveni mai puternică decât adevărul… Drept urmare atunci când interacționezi cu informația pe internet ar fi cazul să o faci în mod responsabil 🙂
Cea cu: vorbim mai puțin, facem mai mult. Am realizat că nu prea am respectat-o în practică. Motivele nu sunt prea complicate. În iureșul relaționării sociale, nu pot să-mi stăpânesc mâncărimea degetelor. Sunt conștientă că-i înfiorător de mult balast pe net. Care crește exponențial, mai ceva ca mormanele de semințe din parc. (Poate asta e brandul uman, să-și marcheze teritoriul prin gunoaie, no matter what…) Așa că orice comentariu, chiar dacă este pertinent, tinde să pună moț rahatului deja existent. De ce aș vrea să contribui la așa ceva? Sunt cumva sărită de pe fix? Nu, nu vreau să fiu în rând cu ceilalți – din practică, eu exist în trei faze diferite: contra curentului, înaintea sau în urma curentului. (Da, am picat în cap când eram kinder :)) ) Și atunci? Păi, atunci când nu poți să te uiți în ochii celuilalt și să dai suav din gene, mai scrii un rând, mai postezi un smiley, mai distribui o poză mică și haioasă 😛 Desigur explicațiile sunt mult mai elaborate și complexe… dar psihanaliza strică tenului 🙂
De regulă orașul este suficient de mare pentru a nu da de aceeași persoană. Dacă te sună, nu îi răspunzi. Dacă te nimerești în același magazin, te faci că te uiți la prețuri, că poate nu te vede și ai scăpat. Pe facebook dai un delete și gata. În timp nici nu o să-și mai aducă aminte numele tău.
– Evitarea luării unei decizii sau rezolvării unei probleme
Nu azi, mâine. Sau poimâine. Sau într-o zi cu soare. Sau de fapt niciodată, dă-o naibii. Și poate se rezolvă de la sine. Sigur se rezolvă de la sine. Nu vezi că s-a rezolvat?
– Evitarea situațiilor neplăcute
Ai făcut training cu pușcașii marini? :))))
În realitate strategia asta este una dintre cele mai proaste, mâncătoare de timp și energie. Nu-ți place o persoană? Spune-i franc în față. Dacă-i proastă, o să te urască forever, dar măcar tu vei fi liniștit… și dacă e inteligentă, îți va respecta onestitatea. Ți-a făcut ceva? Explică-i frumos, clar și cât mai repede că ce a făcut nu este ok și modul în care te-a afectat. Ai de luat o decizie sau de rezolvat o problemă? Ia o hârtie și un creion și fă o listă cu argumente, cauze, soluții, resurse etc. și nu lăsa pe mâine ce poți face azi. Problemele nerezolvate tind să reapară în momentele cele mai neașteptate; interiorizarea unor decizii nefinalizate poate să ducă la stări negative majore. Situațiile neplăcute nu pot fi întotdeauna evitate, dar pot fi gestionate. Este adevărat că îți trebuie exercițiu și stăpânire de sine, dar uneori rezultatele merită.
claudia 