Dar dacă în loc să te plângi pe fb, îi scrii primarului?

Înțeleg folosirea rețetelor sociale pentru a-ți calma frustrările, și eu fac asta. Practic am un blog special pentru frustrări, nervi și sarcasm. :)) Și un altul pentru distrus rețete, atunci când primul nu mai face față. :))))))))) Dar cred că am ajuns la nivelul în care credem că lucrul acesta ne va rezolva și problema. Ceea ce în majoritatea cazurilor nu se întâmplă.

Cel mai recent caz l-am văzut cu privire la turism. Mergem într-un loc, care e mediatizat pe net și când ajungem la fața locului, 1) e full – că și alții au făcut ca noi – drept urmare e aglomerat și jegos (n-am înțeles de ce asocierea aceasta este implicită pe meleagurile băștinașe) și/sau 2) serviciile sunt proaste, căci per ansamblu turismul în România este la aceeași calitate precum toate celelalte domenii (nu pricep de ce avem așteptări nerealiste, doar pentru că am văzut o poză fotoșopată pe net).

No bine, ne-am răcorit pe net, prietenii ne-au dat dreptate, dar… ați încercat să scrieți direct primăriei din zona vizitată? Dar Consiliului județean, care are o comisie pentru diverse + turism? Dar ex-Ministerului turismului, că denumirea s-a schimbat, dar birourile și persoanele au rămas?

Sunt n locații care au fost reabilitate și/sau mediatizate pe bani europeni, practic banii cetățenilor, că nimeni nu are tiparniță – credeți că ăia vor fi fericiți să audă că banii lor s-au dus pe p..?

Cred că decât să plângem mai bine învățăm să facem research mai bun și să folosim instrumente care există în acest moment – dacă booking ne dă cu flit la o rezervare anulată aiurea în tramvai, o reclamație la Protecția Consumatorilor + una la minister, la departamentul care dă autorizațiile vor face minuni. Mai ales în vremurile covidoase, când nu se știe de unde te lovește falimentul.

Și în ultimă instanță stați acasă, că nu a murit nimeni din cauză că nu a făcut turism. 🙂

Alte localități, aceleași probleme

Colegii de la Asociația pentru Parteneriat Comunitar (APC) din Brașov lucrează de ceva vreme în Racoș. Localitate cu 3300 de locuitori, din care jumătate maghiari, un sfert români și un sfert romi (conform wikipedia). Care toți zic că cele mai importante probleme în comunitate sunt lipsa locurilor de muncă, neasfaltarea drumurilor și apa potabilă. Joburi și infrastructură. Parcă am avut un deja-vu, pentru că lucruri similare au rezultat și de la întâlnirea cu tinerii din Gârcini, organizată în primăvară de Colors. Majoritatea concluziilor din cercetarea făcută de APC  în acest an sunt valabile și pentru alte localități din județul Brașov, indiferent de mărirea lor (pentru că Săcele, să nu uităm, este municipiu).

Studiile și cercetările ăstea sunt bune doar dacă administrația locală și cea județeană schițează planuri de acțiune în baza lor. Sau măcar generează o reacție de la cetățeni. Altfel rămân doar maculatură.

De ce se împotrivesc oamenii proiectelor?

Faptele: Premium Aerotec a propus Consiliului Local Brașov renovarea spațiului dedicat copiilor din parcul Titulescu și transformarea lui pe banii companiei, cu elemente specifice aeronauticii. După aprobarea în CL și mediatizarea proiectului a apărut o petiție împotriva acestui proiect, motivul fiind că locul de joacă pentru copii a fost renovat nu de mult și că proiectul va avea impact și asupra zonei verzi, propunându-se găsirea unei alte locații pentru această idee. Inițiatorii petiției sunt părinți care utilizează locul de joacă din parc. (dacă am reținut greșit, corectați-mă).

Acum a apărut o altă petiție, în favoarea proiectului. Și întrebările: de ce se împotrivesc oamenii unei idei care sună foarte bine în teorie?

Din experiența unui om care concepe proiecte pentru comunitate, prima întrebare pe care mi-am pus-o a fost dacă cineva i-a întrebat pe părinți, înaintea inițierii proiectului, dacă li se pare necesar proiectul. Personal inclin să cred că nu prea. Teoria zice că orice proiect rezolvă o problemă sau o nevoie. Nevoia părinților de a avea unde să iasă cu pruncii la joacă și la aer. Care momentan este satisfăcută (se pare) de ceea ce există. Mai văd poze de la prieteni cu copii pe net și elementele din locul de joacă par încă funcționale. (La fel cum cele din parcul Tractorul sunt ok – apropo de ideea cu mutatul în parcul Tractorul). Din punct de vedere al resurselor, orice investiție are o durată de viață – specialiștii primăriei ar trebui să ne spună dacă parcul este sau nu depășit din acest punct de vedere. Doi, în Brașov nu prea mai există zone verzi, pentru că s-au transformat în parcări. Dacă se continuă acest ritm, în curând vom trăi într-un mare cimitir de beton. Așa că pot înțelege argumentele celor care nu sunt de acord cu tăierea de copaci, etc. oricât de fancy ar fi un parc aeronautic.

Revenind la modul logic în care ar trebui să concepem proiecte și de ce în practică nu se întâmplă asta, explicația este chiar simplă: finanțările în acest moment se dau haotic și la presiunea grupurilor. Din acest motiv ești constrâns de multe ori să rezolvi probleme dându-le o formă care să răspundă finanțatorului. Aplicarea se face într-o lună, timp în care de abia ai timp să rezolvi hârțogăria imensă și când să mai faci și consultare publică? Drept urmare mergi pe experiența ta în a înțelege fenomene sociale și pe intuiție. Trei, banii publici pentru investiții care nu-s renovări de școli, camere video (de ce naiba avem nevoie de camere video peste tot, nu înțeleg???) și străzi nu prea există, decât în măsura în care se mai întâmplă câte un proiect gen CSR de companie. Patru, toată lumea vrea proiecte în centru, pentru că pare că acolo vizibilitatea este maximă… big mistake!!! Ați auzit de revitalizare urbană??? Vreți să spuneți că în acest moment tot Brașovul este plin de spații de joacă pentru copii, care-s în termenul de viață, suficiente și fancy??

Și apropo de asta, discutam cu colegii mei despre parcul Civic (aka tăpșanul verde și cu oareșce copaci dîntre clădirile business, care nu știu cât va mai rezista….). 34 Life a plantat în 2009 niște copaci în parcul respectiv, una dintre cele mai faine idei care a mobilizat o mulțime de persoane să se implice civic în oraș. Anul trecut (sau un an jumătate) primăria a tăiat din copaci ca să refacă parcul pentru copii și zonă (și să îi trăznească niște garduri, că fără garduri nu ne putem juca în spațiu public…). Probabil că în vreun an-doi-trei, în zonă se va rade tot pentru o parcare/ zonă de birouri/ centru cultural despre care se tot discută pe la colțuri….

să folosim împreună și lucruri gratis

Prin copilărie, scara în care am locuit era plină de multe generații de copii, de vârste diferite. Părinții, o parte lucrau prin fabrici, alții, prin servicii. Dacă vreunul era profesor, doctor sau milițian, era fiu/fiică de om extrem de important 😀 (deși nu prea îmi aduc aminte de astfel de cazuri la noi pe scară). În gașca asta uneori se mai trezea câte una să le ceară celorlalte fete de împrumut, ba o pereche de ștrampi, ba te miri ce altă chestie de îmbrăcat. Cam cum vezi prin filme la americani, că-și împrumută o cană de zahăr (nu prea îmi este clar ce fac americanii cu atâta zahăr :P) No bine, n-am priceput niciodată cum e faza cu “să ne împrumutăm” diverse, poate și pentru că am un spirit de proprietate foarte dezvoltat. Privind în retrospectivă, pot înțelege lucrul ăsta între membrii familiei sau prieteni apropiați, în afara acestor cercuri, însă încep să-mi pun diverse întrebări… Mai nou  se poartă acest concept la nivelul comunităților care vor să fie trendy (care se traduce în acest caz cu protejarea planetei, blabla).   Zicea la știri că este o modalitate prin care oamenii sunt mai cumpătați. Da de unde! Cumpătați sunt cei care nu dau banii pe toate porcăriile doar pentru că reclama zice că-s la reduceri…

Tot din copilărie, am făcut parte dintre copiii care au primit o tonă de haine de la rudele lor mai mari. Chestie pe care am urât-o mulți ani, mai ales atunci când blugii mei erau demodați! Dacă m-aș fi născut cu douăzeci de ani mai târziu, aș fi priceput că erau de fapt vintage :))) Și pentru că de multe ori am haine care nu mai îmi plac, obișnuiesc să le dau celor din jur. Mai nou, merg la reciclat sau în ultimă instanță, lângă tomberonul de gunoi. Din acest motiv pot să înțeleg logica demersului cu lucruri gratis: dacă ai ceva funcțional ce nu mai folosești, poate că îi va prii altcuiva. Așa cum o văd însă în momentul de față, este încă o idee bună care ajunsă la hipsteri, devine derizorie… cum altfel să traduc comportamentul unora care și-au luat diferite lucruri doar pentru că erau gratis, ca apoi să le arunce (sau să le ducă înapoi)?

starea de sănătate a națiunii

Ministrul Sănătății face reformă. Adică într-o zi se duce la birou, face o ședință cu încă vreo 2-3, ia harta, ia raportul cu indicatori și se apucă de tăiat. Vestea se duce pe canale politice și apar telefoanele cu intervenții… acolo unde se negociază bine, spitalul rămâne pe foaie… acolo unde se negociază prost, tăierea rămâne în vigoare. Legea este legiferată cu OG, după care încep să apară articolele în presă. Că românii sunt bolnavi închipuiți, că medicii țin pacienții internați doar ca să mai fure bani de la minister, că apl-urile nu au bani să se ocupe de spitale, că e nevoie de azile de bătrâni (dacă există bani pt asta, de ce nu se pot folosi pt sănătate??)… Concluziile: e clar că este nevoie de reformă – nu e normal să existe echipamente de mii de euro nefolosite, pentru că nu sunt bani pentru materiale și consumabile; e nevoie ca cei 14% direcționați pentru sănătate să fie folosiți eficient; e normal să existe bani de analize și să ne preocupe partea de prevenire, nu doar cea de tratament șamd. Însă o reformă înseamnă și evaluarea comunității locale – dacă aceasta consideră un serviciu necesar, nu înțeleg cum se poate ajunge la situații idioate în care spitalul este închis, după care urgența este deschisă cu banii consilierilor locali și cu zeci de proteste furioase în stradă…

despre voluntariat. din nou

VOLUNTÁR, -Ă, voluntari, -e, adj., s. m. I. Adj. (Despre oameni și manifestările lor) 1. Care acționează de bunăvoie, din proprie inițiativă, nesilit de nimeni, în mod conștient; (despre acțiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere.

Definiția din dexonline. Asta înseamnă că dacă îi spăl geamurile maică-mii din proprie inițiativă și nesilită de nimeni, am făcut voluntariat în familie. Dacă trec strada o bătrână, plantez un copac, desenez cu copiii în parc sau împart prezervative pe stradă, tot din proprie inițiativă, fac voluntariat comunitar. Pentru a face voluntariat nu îți trebuie o mega-organizație în spate. Doar inițiativa și cauza. Exemplu concret: în 2009 am adunat un grup de tineri laolaltă și am făcut campanie împotriva CET Brașov (campania “există viață fără CET”). Am avut cauza, inițiativa, scopul, instrumentele și, după o perioadă de timp, și niscaiva rezultate. Ne-am organizat ca orice grup informal, fără a ne crampona de oficializarea relației noastre sub altă formă (cauza a fost suficient de puternică pentru a ne uni). Există persoane care trăiesc cu impresia că voluntariatul “adevărat” se face doar în mega-structuri și pentru cauze preponderent umanitare sau ecologiste, că ăstea-s la modă. Nimic mai fals! Practic, este un domeniu care îți oferă foarte multe posibilități. Trebuie doar să îți dorești acest lucru.