Cu ce se mai joacă kinderii?

Dacă anul trecut aţi jucat pokemon go, vă anunţ că senzaţiile acestui an sunt kendama, fidget spinners şi slime.

Kendama probabil până în toamnă va fi cea mai plictisitoare jucărie. Personal de abia aştept, pentru că nu găsesc niciun scop educaţional în ea. O fi bună pentru motricitate, dar mie mi se pare o jucărie pentru copii retardaţi. Şi prefer “nu te supăra frate” că măcar acolo trebuia să-ţi faci strategie.

Fidget spinnerele cică sunt antistress. Acum de ce are nevoie un ţache de chestii antistress nu ştiu, dar am priceput că sunt încă un nimic costisitor, care va face senzaţie maxim un sezon, după care nici măcar nu o să mai ştim de ele…

Slime-ul este un maglavais care poate fi folosit în activităţi senzoriale, pentru copii mici. Doar că am văzut reţeta pe net şi mi se pare o chestie super toxică. Pentru copiii mai mărişori mi se pare o porcărie maximă, numai jucărie nu. Dacă mai ştiţi chestia aia verde din anii trecuţi care semăna a muci şi pe care o puteai folosi să îţi sperii prietenii, pe lângă şerpi de cauciuc şi dinţi de plastic? No bine aia măcar avea un scop în viaţă 🙂

Una peste alta, ăştia micii sunt privaţi de jocuri şi activităţi educative big time şi eu mă gândesc cu groază că viitorul este cam sinistru, staţi să vedeţi când vor deveni adulţi şi vor trebui să voteze…

Copiii și timpul liber

Conform unui studiu recent copiii români petrec aproape 23 de ore pe săptămână în fața unui televizor sau computer. N-am reușit să găsesc studiul pe internet (recunosc, nici nu l-am căutat prea mult), pentru că m-ar fi interesat dacă a fost cercetat și timpul petrecut pe smartphone și tablete. În fine, chiar și așa, înseamnă aprox. 3 ore pe zi. Dcă presupunem 8 ore de somn, 8 ore de școală, 2 ore pentru masă, 2 ore transport și altele, rezultă că aproape tot timpul liber rămas este petrecut într-un mod pasiv.

Soluții există, întrebarea e dacă vrem să schimbăm ceva sau suntem ok în starea asta…

 

 

De ce stresăm copiii cu aparatul foto?

Sau cum mai nou totul a devenit o mare sesiune foto. 

Se așează pruncul să se dea pe leagăn. Taică-su e cu dsrl-ul în față, căutând încadrarea perfectă. Pruncul zâmbește ca în reclame…

Mami, uite de colorat. Nici nu apucă să coloreze jumătate din desen când aude din spate vocea mamei: uita-te la mami! Se întoarce mecanic și zâmbește la camera telefonului mobil. Ca în reclame…

Sunt doar două exemple rapide din realitatea înconjurătoare. Ăștia micii nu știu să comunice unii cu alții, nu știu să relaționeze, dar știu să pozeze ca în reclame. Părinții și bunicii în fața tehnologiei se transformă în niște copii mai mari, pentru care orice devine de pozat. Și ce e mai nemaipomenit decât să pozezi orice gest de-al copilului? Al șaptelea balon, al nouăzecilea tras cu arcul, al douăsutelea tablou colorat…

Mai nemaipomenit decât atât este să petreci timp de calitate cu copilul tău 🙂 În loc să îl pozezi agresiv poți să pui telefonul și camera foto pe pauză și te poți juca cu cel mic. Îl poți da pe leagăn, poți colora cu el. Nu doar că cel mic va avea amintiri mult mai prețioase decât niște giga de poze, care vor prinde praf pe cd-uri, va fi o persoană mai puțin stresată, cu șansa de a se dezvolta armonios.

Și dacă simți totuși nevoia de a păstra câteva cadre drept amintire, ar trebui să știi că cele mai bune instantanee sunt atunci când persoana din imagine nu pozează pentru ele ca în reclame 🙂

Ce s-ar putea îmbunătăți la Grădina zoologică Brașov

credit foto: Grădina zoologică Brașov (facebook)

credit foto: Grădina zoologică Brașov (facebook)

Ieri am profitat de primăvara de afară și am vizitat Grădina zoologică din Brașov. Grădina a fost redeschisă în toamna anului trecut, după lucrări de modernizare și extindere care au costat peste 31 milioane de lei (6,8 milioane euro), din care mai mult de un sfert contribuție de la bugetul local.

În momentul deschiderii primarul declara că este: cea mai modernă grădină zoologică din România şi va deveni şi cea mai vizitată grădină zoologică din România – de aici.  Tot el spunea că la zoo vei putea petrece o zi întreagă – copii, familie, profesori, datorită dotărilor, printre acestea numărându-se un planetariu, spațiu de joacă, o cofetărie, o casă cu ocol (echivalentul gospodăriei de la țară?).

Puncte tari:

– alei renovate, cuști mai mari pentru animale, varietate a animalelor, spațiu de joacă pentru copii în incinta grădinii, pavilion pentru reptile, destul de multe bănci – să te poți odihni și/sau uita în liniște la animale, semnalizarea ok

– pavilionul pentru reptile are o grădină verticală super faină – nu uitați să treceți și pe acolo (i-ar mai folosi și niște plăcuțe cu speciile expuse)

– prețul: 10 lei/adulți (8 lei grup organizat), 5 lei copii (4 lei grup organizat)

– pagina de facebook este funcțională

Puncte slabe:

– gresia care alunecă (decât să alunece, nu mai bine se folosea alt material?)

– toalete (n-am văzut decât la intrarea în grădină, ce faci dacă te apucă nevoile în vârful dealului?)

– regula cu “nu hrăniți animalele” încălcată de vizitatori în mod frecvent (într-o oră am văzut o doamnă în vârstă care a hrănit păsările de curte, plus o pițipoancă care dădea pufuleți cerbilor – trist)

– lipsa vegetației de prin zonă – arată cam deprimant pământul ăla maro, ar fi mai interesant dacă ar fi totul verde

– lipsa locurilor de parcare!!!!!! – traficul în zoo era super lejer, locuri de parcare ioc. Cine a făcut estimarea traficului să-și tragă un glonț în cap, că o merită cu vârf și îndesat. Și să nu-mi veniți cu clasicul “să vină cu transportul în comun” că turiștii vin în autocare și mașini, nu pe jos!

– site-ul nu funcționează

Ce s-ar mai putea face?

– bilete pentru familie (că oricum nu se înțelege de la câte persoane în sus este grup organizat, plus majoritatea celor pe care i-am văzut azi erau familii)

– abonamente pentru familie/ școli/ cei interesați (dacă vrem să atragem clase care să participe la activități și/sau vizitatori frecvenți)

– scos plasticul din zona de joacă pentru copii (eu mă gândesc că dacă tot suntem la zoo putem să-i învățăm pe cei mici și părinții lor despre sustenabilitatea mediului, deci plasticul nu se pretează)

– casa cu ocol să existe pe bune – ori am trecut pe lângă ea și n-am văzut-o, ori este doar un concept sf. Pentru că păsările de curte aveau țarcurile lor, caii și măgarul erau în altă zonă, nurcile idem. Plus în zona respectivă e musai un animator socio-cultural (dacă nu știți despre ce vorbesc, veniți să vă învăț) care să interacționeze cu copiii; altfel de garduri, pentru ca cei mici să poată mângâia animalele, ca o activitate agreată, nu prin gard, fraudulos. Poate așa și animalele ar avea alt tonus și nu ar mai arăta atât de triste…

– activități educative pentru vizitatori – super faină ideea de a petrece o zi întreagă la zoo, dar trebuie să mai ai și ce să faci acolo. Eu am petrecut aprox. 1,5 ore. Dacă aș fi fost cu grupul de copii probabil am fi stat undeva între 2-3 ore. Maxim. Timp în care ai văzut toate animalele – poate unele de mai multe ori, ți-ai făcut suta de selfie-uri, ai dat o tură la locul de joacă și cam atât. Ca să stai mai mult înseamnă să ai ce face – de la colorat, pictat, citit povești până la alte activități mai complexe.

Eu nu sunt fan al grădinilor zoologice, pentru că oricât ai încerca să recreezi habitatul natural al animalelor, gardurile tot rămân. Dar cum știu mulți copii pentru care o vizită la grădina zoologică este un mega eveniment, este fain să avem o grădină zoologică funcțională.

Tehnologie, rețele sociale și kinderi

Vârsta oficială pentru a-ți face cont pe facebook este 13 ani (14, în Spania și Coreea de Sud). Aproximativ vârsta la care ăștia micii devin adolescenți și încep să aibă alte preocupări decât desenele animate…. în teorie 🙂 La fel teoria zice că dacă vezi un cont sub 13 ani, îl raportezi frumos la facebook și ei îl șterg imediat. Păi cine ar avea inimă să facă așa ceva? No bine, în practică kinderii au învățat să-și facă cont punând o vârstă mai mare, căci toată lumea este pe rețele sociale… și piticul dacă nu are telefon deștept la școală, este discriminat…. și mami, și tati fac orice pentru odorul lor. Din combinația asta, partea bună este că cei mici vor avea competențe tehnologice de la vârstă cât se poate de fragedă. Partea proastă este că majoritatea nu au formate mecanismele necesare pentru a face față pericolelor din online sau pentru a nu deveni dependenți. Adolescenții pot folosi legal rețelele sociale, dar nici ei nu sunt feriți de pericole și nu au abilități formate în domeniu dintr-un motiv destul de simplu: pentru că în familie, școală și societate nu se discută cât este necesar pe tema asta. Și fără educație, nu putem avea rezultate.

Câteva exemple:

– bullying – studiile zic că aproape jumătate din copiii români au fost hărțuiți, în lumea reală sau online, punând România pe primul loc în Europa. Se poartă la greu mesajele răutăcioase, înjurăturile, obscenitățile.  Informații pe tema asta pe helpline.sigur.info.

– sexualizare – puștoaice care postează poze mai mult sau mai puțin dezbrăcate, în posturi incitante sexual… de aici până la “arată-mi-o pe a ta, ca să ți-o arăt pe a ta” pe sms sau chat nu mai e decât un pas…

– protecția datelor personale – am văzut distribuite diplome, carnete auto… doar câteva de care îmi aduc aminte rapid. Majoritatea cu toate datele la liber pentru toți prietenii, prietenii prietenilor și tot internetul.

Apropo de asta am văzut un film recent în care o mamă super protectivă își hărțuia la propriu adolescenta încercând să o ferească de pericole pe net 🙂 Nu este o soluție. Mai degrabă încercăm să îi învățăm pe cei mici (și mai mari) cum să își construiască propriile mecanisme pentru a se proteja singuri. Plecând de la a le da acces la tehnologie conform vârstei; de la a-i ajuta să-și creeze rețele sociale cu persoane cunoscute; de la a le a-i învăța să ia decizii asumate și să-și exercite gândirea critică (acel “de ce?” enervant poate fi uneori extrem de folositor…).

Și apropo de folosirea tehnologiei – un exemplu de folosit stop-motion cu cei mici.

Cum rezolvăm probleme?

Într-o săptămână extrem de aglomerată mi-a fost dat să aud/citesc diferite păreri legate de tot felul de probleme de actualitate. Una dintre ele este legată de obezitatea în creștere a copiilor. Alta, de securitatea copiilor în școli. Mă opresc la cele două, pentru că am lucrat timp de o săptămână cu câteva sute de copii, de vârste diferite, de grădi și școală generală, drept urmare mă preocupă orice are de-a face cu cei mici și un stil de viață sănătos. A începe o dezbatere pe facebook poate fi un pas în rezolvarea de probleme. Din experiență însă știu că majoritatea dintre noi discutăm mai mult de dragul discuției… Poate face și asta bine la sănătate, din păcate nu rezolvă nimic în practică.

Și să vă dau câteva exemple: legat de obezitatea copiilor, toată discuția s-a centrat în jurul mâncării de fast-food. Se întâmplă că nu prea am văzut copii supraponderali în această săptămână (asta nu înseamnă că ei nu există). În schimb am văzut copii cu extrem de multă energie, pe care nu au unde să și-o consume. Din această cauză devin agitați, cu deficit de atenție și mai mult sau mai puțin violenți. Reflectând la acestă oră, problema mâncării este doar una dintre cauze; sedentarismul + tehnologia + stilul de viață (unde intră și familia/ anturajul) sunt alte probleme. Ce facem în această situație?? Este suficient să facem două jocuri în săptămâna altfel sau ar fi cazul să găsim adevăratele cauze și să acționăm asupra lor?

Un altul: primăria a  cheltuit  mai mult de 600.000 euro din fonduri atrase și locale pentru un sistem video implementat în școli… un domn comenta pe un blog local că e super, dând exemplu faptul că un kinder a fost prins cu ajutorul camerelor video în timp ce fura telefoanele mobile ale colegilor.  Mă scuzați dragi părinți, dar de ce au nevoie copiii de telefoane mobile și tablete la școală? Nu sunt instrumente didactice, pauza are 10 minute so wtf??

Din păcate la ora actuală cheltuim bani pentru efecte, dar nu facem nimic să identificăm adevăratele cauze ale problemelor și să acționăm asupra lor. Pe termen mediu efectele vor fi dezastruoase (gândiți-vă la exemplele celor care pocnesc oameni pe stradă ca să se poată filma pentru net, că e funny…).