Muncă în folosul comunității

Am curățat florile – sau no bine, mai bine zis am încercat să le curăț, le-am pus apă, după care am măturat și am spălat pe jos. Pe scară, că mulțumită lucrărilor din ultima lună, arată ca după bombardamente. După ce am terminat am realizat că e atâta praf, că aproape nu se vede nimic… Dar nu-i bai, că tot eu am spălat palierul și acu două săptămâni. Că mai bine niște febră musculară, decât o criză de astm…

După care am realizat două lucruri: primul, că am ajuns toți în categoria “să ni se dea, să ni se facă”, că dacă nu vine femeia de servici să curețe, toți ne complacem în praful mă-sii; doi, că profesionalism în anul de grație 2019 înseamnă să începi o lucrare electrică, fără să le spui dobitocilor cât durează, după care să te cari, lăsând toate cablurile descoperite bine mersi și fără să le spui dobitocilor când le vei astupa. Aka termina lucrarea.

La ora la care scriu contemplu ideea de a bea un G&T și aștept cu interes fluturașul de întreținere pe ianuarie, în care dacă o să văd costuri de curățenie, cineva va avea o întâlnire cu sfântul duh. Și eu muncă în folosul comunității din aia, pentru scriitorii de opere literare. 😀

Înțeleg de ce americanii au nevoie de Kondo

Marie Kondo este o nebună din Japonia care începând cu 2011 a scris 4 cărți despre cum să faci curat. În dulapul de haine (presupunând că ai și tu 600 de tricouri, pe care vrei să le aranjezi pe nuanțe :)) ). Mai nou are serial pe Netflix și este în mare vogă, drept urmare acest articol face parte din educația voastră. #casăștiți

Ca să fie totul mișto, metoda ei de curățenie se numește KonMari și te integrează și în absolut shintoism :)) Că presimt că în curând pe lavete o să apară mesajul marketizat cu “aprobat konmari” și nu o să știți de unde vine… No bine, de aici vine, de la o nebună cu OCD înconjurată de mulți proști cu bani :))

De ce au nevoie americanii de KonMari? Nu știu dacă ați observat prin seriale, dar ăștia nu se spală nene :)) Hainele sunt la fel pe ei, indiferent câte zile trec. Nu freacă niciunul oalele cu sârma. Nici franjurii de la covoraș cu periuța. Nu îi vezi la duș decât dacă fac sex și atunci e cu acordul părinților 😀 Și, cea mai tare fază dintr-un film Hallmark: adoarme el cu capul pe masă, se trezește, dă tricoul jos, să îi vedem pectoralii, după care… ia o cămașă pe el și pleacă cu prințesa în oraș… căci jegul e atââââât de sexi :)))

Ce vroiam să vă întreb, voi faceți măcar un duș pe zi cu apă și săpun, da? 🙂

cât pe ce să-mi fracturez un deget

Când omul nu are ce face, se apucă de curățenie. Apropo de asta, eu nu mai funcționez de mult pe principiul “de Paște și de Crăciun”, care a fost înlocuit cu “dacă nu mai pot respira din cauza prafului” și “când creierul meu este burned out”. Astăzi s-au combinat cele 2, drept urmare am prestat o oră de spălat, frecat și altele similare. Suficient pentru ca degetul meu mijlociu să intre în contact direct, perpendicular cu un capac de lemn și să ajungă ușor albastru-mov. Din fericire nu pare a fi fracturat. Presimt însă că până de Rev va ajunge verde ca bradul :))

iarnă și moloz

De fapt încă e toamnă, puțină ploaie, puțin frig. Dacă nu ar fi venit după +20 și multe de grade, șocul nu ar fi fost atât de puternic. Și dacă nu ar fi trebuit să spăl ieri geamuri, pe crivăț, spatele meu nu ar fi dat rateuri azi și poate nu ar fi trebuit să stau cu 2 bluze și polarul pe mine. Bine, facem abstracție de faptul că-s setată pe temperaturi de 30 de grade. De vreo 3 ani. Ș până nu emigrez, nu cred că-mi schimb setarea. Că de aia am toate lucrurile prin cutii. Și frigiderul gol. Că poate într-o zi mă enervez atât de tare, încât să-mi iau tălpășița… între timp, mai punem o murătură, mai spălăm niște moloz. Apropo de asta, am ajuns la concluzia că aștia de lucrează în construcții sunt aleși în funcție de neuroni. Cu cât mai puțini, cu atât mai bine. Și nesimțire. Direct proporțională cu creierul ăla mic și negru. Că de aia geamurile mele au rămas după termoizolarea măsii pereților năclăite, de parcă ar fi trecut o ceată de porci pe verticală. Și coșmarul nu s-a terminat. Căci balconul nu e gata, așa că mai îmi trebuie puțintică răbdare. Ahaaaa…

și ca să terminăm săptămâna apoteotic…

No, în sfârșit am pereții vopsiți (deși Luci insistă să pictăm niște floricele colorate acolo unde odinioară au fost țevi și acum sunt valuri-valuri). Am curățat, din nou, mobilă, pereți, uși și alte accesorii dubioase, cărora uneori nu le găsesc rostul și dacă aș fi ajuns cu dușul peste tot, cred că azi făceam piscină în apartament :))) Sorry, dar altă variantă mai rapidă de a scăpa de praf nu știu… Mai rămâne să arunc mașina de spălat care a decedat la începutul săptămânii și să fac curățenie în biroul Colors. Dar pentru asta îmi trebuie mai multă energie 😀 Și oare să mă apuc de pictat floricele? Sau fluturași? Sau avioane? Sau iepurași? Sau…

PS: mâine scoatem pirații în parcul Tractorul. 3 ore de relaxare carevasăzică 😛

curățenie prin blogroll și branding

Tot mă bate gândul de un nou template, dar încă nu am găsit nimic interesant. Până atunci am șters din listă blogurile care erau inactive de foarte multe luni. Și am șters linkul către Podul Minciunilor. Pentru că gașca cea nouă nu mă impresionează cu nimic. Am fost fan mazemania, pentru că îl cunosc pe Călin de mulți ani și îi așteptam de fiecare dată părerile vis-a-vis de diverse subiecte. Rebrandarea la Podul Minciunilor mi s-a părut un proces interesant, generator mai degrabă de trafic, decât de calitate, dar bănuiesc că la un moment dat al existenței noastre cu toții picăm în acest păcat… una peste alta, preferam să citesc gașca cea nouă într-un proiect separat, să bem o bere pentru sfârșitul demn al Podului și să ne citim fericiți în următoarea mie de ani 🙂 ceea ce se întâmplă în acest moment nu rimează cu neuronul meu hiperstresat, drept urmare delete sounds better. Da, și mă irită postările cu pseudonim. Pentru că aș fi vrut să îi spun vreo două uneia de pe blog, dar e cam aiurea să o faci proastă, dacă nici măcar nu știi cine e… că poate așa e de la natură…

curățenia de primăvară :)

bună dimineața! chiar dacă vremea de afară se joacă cu noi, m-am hotărât că este cazul să fac puțină curățenie pe blog 🙂 am multe idei, din păcate soluțiile tehnice ale wordpress.com nu prea mă ajută (nu pricep de ce nu vrea să salveze scripturi 😦 ). dacă vă pricepeți la partea tehnică și vreți să dați o mână de ajutor, aș rămâne îndatorată forever 🙂

în altă ordine de idei, mi-am rearanjat blogroll-ul – au apărut categoriile de Bv și Sb, am adăugat bloguri noi, cu care mă delectez atunci când am timp. dacă nu le știți, merită să dați un click, s-ar putea să descoperiți persoane interesante 🙂

și da, cine mă citește cu plăcere, mă adaugă în lista lor din proprie inițiativă 🙂 mulțumesc!

dacă reușesc să fac ordine și prin proiecte, până de ziua mea, dau de băut (sau mai bine dau un tort???) !!! 😀