Pace, dragoste și avocado: principiul 6

Azi, principiul numărul 6

Colorat. Mai colorat. Cel mai colorat.  

Mâncăm cu ochii, nu doar cu gura 🙂 Eu una, cel puțin :)) La ce ne ajută să mâncăm colorat? În primul rând creștem proporția legumelor și fructelor în cantitatea zilnică de mâncare, presupunând că nu suntem fanii consumului zilnic al unui carton de gogoși glazurate în diferite culori 🙂 Colorat înseamnă mai mulți nutrienți și mai multe vitamine, urmând același principiu, al varietății zilnice de legume și fructe, combinate cu alte surse de carbohidrați și proteine. Colorat și variat te scoate oarecum din rutină și te ajută să consumi produse sezoniere. Și nu în ultimul rând colorat te ajută să fii mai creativ și să faci față chiar și unor mofturoși ca mine :))

—–

În cazul în care nu ai citit principiul 5: Simplitatea e bună pentru suflet și stomac. – click aici

Citește toate articolele seriei Pace, dragoste și avocado .

Pace, dragoste și avocado: principiul 5

Azi, principiul numărul 5

Simplitatea e bună pentru suflet și stomac. 

Sper că ați mâncat bine înainte de a citi mai departe :))

O felie de pâine țărănească, din cea cu cartofi, cu gem de caise sau vișine. Niște pâine prăjită aurie frecată bine cu usturoi cât este fierbinte (și presărată cu puțin unt, pentru cine consumă). Cartofi copți la cuptor, aburinzi și cu o salată de ardei copți. O bucată de slănină, cu telemea de Sibiu și ceapă. Sau ciabata cu ulei de măsline și roșii proaspete tocate, pentru gusturi mai sofisticate. Mâncăruri cu care au am crescut mare și frumoasă :))

Bucătăria românească nu înseamnă doar șnițel cu cartofi pai, la fel cum cea internațională nu înseamnă doar pizza și hamburgeri. Dacă mergem să căutăm prin caietele bunicii, vom găsi o mulțime de rețete savuroase, cu produse de sezon, de regulă luate direct din grădină și care se pregăteau într-un mod simplu; alimente care aveau un gust minunat, fără potențiatori de aromă și alte nebunii.

Cele mai delicioase mâncăruri nu necesită neapărat tone de ingrediente sau ore de stat în bucătărie, ci mai degrabă abilitatea de a combina câteva ingrediente într-un mod simplu, capabil să-ți trezească mai multe simțuri. Nu mâncăm doar cu gura, ci și cu nasul, ochii, degetele… și da, dacă la final ți-ai lins degetele sau farfuria, cred că bucătarul se poate declara mulțumit 🙂

În plus a găti rețete simple te ajută să îți calculezi caloriile și să ții sub control grăsimea, zahărul și sarea.

Și ultimul argument: este precum glitter glue (lipiciul cu sclipici) – nu îți trebuie un tub întreg pe un tablou perfect, ci doar un strop 😀

—–

În cazul în care nu ai citit principiul 4: Gătitul de la zero cu ce ai prin frigider face corpul frumos și sănătos! – click aici

Citește toate articolele seriei Pace, dragoste și avocado .

Pace, dragoste și avocado: principiul 4

Azi, principiul numărul 4

Gătitul de la zero cu ce ai prin frigider face corpul frumos și sănătos!

Eu nu știu să gătesc… eu nu pricep rețeta… eu nu mănânc aia și ailaltă. Vă sună cunoscut? No bine, abilitatea de bază care nu ar trebui să lipsească nici unei primate cu măcar un neuron funcțional este de a găti de la zero, de a combina ingrediente de bază în mâncăruri simple sau complexe, pornind de la ce există în frigider, respectiv cămară/dulap.

Gătitul de la zero rezolvă foarte multe probleme, printre care faptul că știi ce pui în mâncare (vă amintiți cazurile cu lasagna congelată cu carne de cal în ea?), că poți controla cantitatea de grăsimi, sare și zahăr (știți voi, dușmanii națiunii 🙂 ) și interacțiunea cu diferiți alergeni; în plus e cea mai simplă modalitate de a gestiona diferite diete și regimuri. Asta nu înseamnă că o să te apuci să faci pâine din prima :)) Dar poți crea diferite salate (și crești astfel procentul legumelor și fructelor în alimentație), îți poți crea propriul sos pentru paste, etc. Gătitul de la zero mai înseamnă și să înveți să cumperi ingredientele, alegând calitatea mai degrabă decât cantitatea.

Gătitul cu ce ai în frigider nu doar îți dezvoltă creativitatea și îți educă gustul, dar îți eficientizează bugetul și te ajută să nu arunci mâncarea. În plus împuști mai mulți iepuri dintr-o singură lovitură: cumperi produse sezoniere, care produse sezoniere sunt de multe ori produse local, deci contribui în mod activ la scăderea amprentei de carbon… pam pam! Plus că susținerea produselor locale contribuie la dezvoltarea economiei și a comunității locale – presupunând că acestea respectă standardele de calitate.

Corolarul acestui principiu ar fi să gătești cu ce produci 🙂 Vorba aia, dacă bunicii și părinții noștri au putut face asta, nu o fi chiar așa de greu 🙂 Dar până acolo e ok să o luăm pas cu pas 🙂

—–

În cazul în care nu ai citit principiul 3: Precum în pat, la fel și în bucătărie: cunoaște-te pe tine și experimentează 🙂 – click aici

Citește toate articolele seriei Pace, dragoste și avocado .

Pace, dragoste și avocado: principiul 3

Azi, principiul numărul 3

Precum în pat, la fel și în bucătărie: cunoaște-te pe tine și experimentează 🙂

Mâncăm de foame, pentru a ne acoperi nevoia de hrană și a exista ca ființă umană, dar și de plăcere sau de plictiseală. Pentru a-ți înțelege nevoile cred că este necesar în primul rând ca tot acest proces de cumpărare a hranei – pregătire – alimentație să fie un proces conștient; de a înțelege cum se produce hrana (mda, surpriză pentru cei care cred că alimentele cresc pe raft la supermarket), care este drumul ei până la cumpărător, respectiv în farfuria acestuia și care sunt persoanele implicate; de ce sunt importanți nutrienții din alimente și unde poți să îi iei, chiar și atunci când ai mofturi sau diete/regimuri de urmat; care-s efectele pesticidelor și a agriculturii intensive. Odinioară oamenii își produceau singuri hrana, drept urmare tot acest proces de învățare era mult mai rapid și simplu. Eu sunt kinder crescut în oraș, cu bunici de oraș, drept urmare sunt mai aproape de copiii care cred că vaca-i mov și se cheamă Milka :)) Cred că tot acest proces de învățare trebuie să înceapă de la o vârstă cât mai fragedă, din familie, altfel o să ne mirăm în continuare că avem copii supraponderali, scandaluri alimentare și o societate bolnavă 🙂

Partea cu experimentatul e cea mai simplă și cea mai faină 🙂 Presupune să testezi alimente noi, combinații diverse și să ajungi să iubești acest proces. Cel mai simplu să faci acest lucru este atunci când gătești. Sunt persoane care-s curioase din fire și încearcă orice, dar și persoane care-s conservatoare. Pe mine m-a ajutat să mă mut în alt oraș, că la un moment dat m-am plictisit să gătesc aceleași trei chestii (și primitul mâncării de la mama nu era o opțiune viabilă), drept urmare am început să testez lucruri noi 🙂 O altă modalitate a fost interacțiunea cu alte culturi – de asta încerc să mă țin departe de zone turistice tradiționale și de stațiuni all-inclusive și prefer să văd cum trăiesc alții, la ei acasă. Experimentatul, la fel, se învață din familie – cu cât mai devreme, cu atât mai bine 🙂

—–

În cazul în care nu ai citit principiul 2: În vremurile contemporane toată lumea poate învăța să gătească.- click aici

Citește toate articolele seriei Pace, dragoste și avocado .

Pace, dragoste și avocado: principiul 2

Azi, principiul numărul 2

În vremurile contemporane toată lumea poate învăța să gătească.

Să vă explic cum am ajuns eu la concluzia asta 🙂 La noi în familie, cam toată lumea gătește. Maică-mea este maestra rețetelor de tot felul, taică-miu este șef peste sarmale și murături, buni făcea cei mai buni cartofi la cuptor atunci când trăia, iar frate-miu este chef cu diplomă și fan-club :)) Și acu să vedem dacă ghiciți cine este cel mai mofturos și cel mai anti-talent la gătit?? Exact, subsemnata :)) Chiar și așa, cu două mâini de stânga, prima chestie pe care am învățat-o a fost crema pentru foi de prăji 😛 Urmată de clasicii cartofi prăjiți cu ouă ochiuri și oareșce șuncă (este probă la examenul de cetățenie română, jur :D) și salata de beauf (fără asta nu te măriți, clar :)) ) învățate prin școala primară… No bine, după ani de încercare-și-eroare experimentați pe iubiți, prieteni și voluntari (familia mai rar, că examenul cu ei e mai ceva ca Masterchef-ul cu Hădean :P) am concluzionat că atunci când ai prea multe mofturi și dileme, unica modalitate de a te hrăni nu este McD, ci să-ți prepari singur hrana; și că de fapt, poți găti orice, că netul e plin de rețete și tutoriale; plus e mai ușor să experimentezi tot felul de combinații (și dacă nici eu nu-s creativă, apoi nu știu cine-i :)) ); ca să nu vă mai zic că poți fii vegan/ vegetarian/ carnivor într-o clipită 🙂

Și dacă nu mă crezi pe cuvânt, azi avem aplicație practică 😀 Deschide frigiderul și dacă nu e gol sau plin doar cu tequila, caută ingrediente pentru o salată 🙂 Câteva frunze, o roșie, un castravete, niște ceapă, un strop de ulei și suc de lămâie și felicitări tocmai ești posesorul clasicei salate vegane românești 🙂 Desigur un vegan de rit nou își va adăuga musai niște germeni și semințe 😉 Tu poți să faci ca mine, să tai niște avocado sau ananas 🙂 Și puțin ardei iute. Adaugă un ou fiert și/sau niște brânză, plus măsline și ai nu doar o salată vegetariană, ci chiar niște variațiuni de salată etnică grecească. Și dacă ai adăugat și niște carne, de orice fel, ai un fel de mâncare principal, carnivor. Și ce ziceai, că nu știi să gătești? :))))

În cazul în care o ții pe a ta una și bună, că nu te pricepi, atunci asta e, măcar învață să cumperi din locuri unde ingredientele sunt proaspete și bucătarii pricepuți în a experimenta 🙂

—–

În cazul în care nu ai citit principiul 1: Atâta vreme cât mâncarea stă la baza existenței noastre, nu avem niciun drept să privăm oamenii de ea, nici să facem mișto de ei sau preferințele lor sau să punem presiune pe ei.- click aici

Citește toate articolele seriei Pace, dragoste și avocado .

Pace, dragoste și avocado: principiul 1

De când fac research în scop personal pe teme de stil de viață sănătos, mișcare și nutriție am dat peste tot felul de teorii, unele chiar hazlii. Cel puțin în ultimii ani aproape că nu te mai poți ridica din pat fără să mai auzi de vreo opinie legată de beneficiile sau, dimpotrivă, dezavantajele consumului vreunui aliment sau al practicării unei mișcări. Asta în condițiile în care nu folosesc tv de foarte mulți ani, drept urmare nu ajung până la mine toate prostiile emise pe unde tv :))

Eu mi-am centralizat cunoștințele în câteva idei principale – un soi de principii de bun simț, de folosit pentru a face față vremurilor actuale pe care mi-am propus să le prezint în următoarele săptămâni 🙂

Așadar azi, principiul numărul 1

Atâta vreme cât mâncarea stă la baza existenței noastre, nu avem niciun drept să privăm oamenii de ea, nici să facem mișto de ei sau preferințele lor sau să punem presiune pe ei.

Din nefericire sunt extrem de mulți oameni pe planeta asta care nu au ce mânca, în timp ce în partea opusă avem un procent mic, dar substanțial (și în creștere) de persoane care aruncă tone de mâncare. Ținând cont că românii au trăit vremurile oribile în comunism, mi se pare cel puțin ciudat că suntem una din națiile care aruncă la gunoi între 10 și 25 % din ce cumpără. Eu încerc să limitez la minim chestiile pe care le arunc, pentru că nu cumpăr mai mult decât îmi trebuie, atunci când cumpăr combin produse cu termene diferite de perisabilitate, gătesc în general ce știu că mănânc și doar cât mănânc și nu am prostul obicei de a găti cinci sute de feluri de mâncare pentru a sărbători nu știu ce zei religioși 🙂 Pe de altă parte, cu cât familia este mai mare, cu atât provocările sunt mai numeroase, dar nu este imposibil – de exemplu noi am fost obișnuiți să ne gătim singuri dacă nu ne place ce există deja gătit; același proces se aplică și atunci când oamenii țin tot felul de diete. O altă modalitate de a combate risipa de alimente este de a cumpăra din magazine responsabile social – WWF are un studiu anual care poate ajuta sau de la producători locali, acolo unde mai există așa ceva. Sau de a-ți produce singur hrana – lucru pe care omul l-a practicat secole de-a rândul, fără să-i mai fie scârbă că se murdărește pe mâini… și dacă vă zic că e hipstăreală maximă să ai o mini-grădină urbană, o să deveniți interesați, așa-i? 😛

A doua parte a acestui principiu este legat de atitudinea noastră față de ceilalți: toate comentariile stupide de pe rețele sociale, toată presiunea despre cum ar trebui să fim toți vegani/ carnivori/ mâncători de rahat înghețat nu-și au locul într-o societate în care fiecare se respectă pe el și pe celălalt. Nu toată lumea își permite luxul de a deveni vegan pentru că într-o zi i s-a năzărit că porcul trebuie ținut în dormitor pentru că e drăgălaș 🙂 Sau pentru că pe net scrie că animalele poluează, drept urmare de mâine ne punem pe noi tricoul din fibre de plastic și nu mai mâncăm carne. Mâncarea pe care o băgăm în noi are de-a face cu o mulțime de factori, precum familia, cultura, clima, stilul de viață, filozofii și religii, educație, boli și alergii, bugete, mofturi, și nici nu știu dacă am epuizat lista… drept urmare ar fi cazul să terminăm cu toate judecățile de valoare 🙂 Și cu prostul obicei românesc de a-ți forța musafirii să se așeze la masă 🙂 Totodată ar trebui să avem mai mult respect pentru propria noastră persoană și să înțelegem că preferințele și stilul nostru au efecte pe termen lung și că ține numai de noi să fim sănătoși o perioadă cât mai lungă de timp 🙂

 

via pinterest

via pinterest

Citește toate articolele seriei Pace, dragoste și avocado .