Despre plastic, numai de bine (lol)

Începem săptămâna cu o dilemă pentru hipsterul din tine: ce o fi mai rău, pielea animalelor din care sunt confecționați pantofii (cresc gazele de seră blabla) sau plasticul din care sunt confecționați pantofii (crește poluarea blabla)??? Să fim vegani primim, dar să nu fie din plastic… și atunci din ce? 🙂

Aveți timp de gândit până la următoarea rețetă dezastruoasă: 😀 Și puteți comenta în gând sau pe unde găsiți articolul. 🙂

Până atunci mai ușor cu spiritul eco pe scări, că dacă nu vrem să fim ipocriți și facem un audit al vieții noastre o să descoperim că situația e cam tragică (și nu mă refer doar la soldăței de plastic sau vibratoare, după vârstă 😛 ).

PS: când terminăm cu plasticul, putem trece la relații economice internaționale, aka produse care nu-s făcute în China (mai există lucruri care nu-s făcute în China??) 🙂

Comerț 2019 – Kaufland Brașov

La Kaufland, în Brașov, au băgat pungi noi la legume/fructe. Care la casă sunt marcate separat cu 0.10 bani și care se rup înainte să ajungi cu ele la mașină de bio ce sunt, deci nici măcar nu le poți refolosi. (Logica este de a face poporul să renunțe la plastic pe termen lung, chestie cu care sunt absolut de acord.) Și ne trezim noi să întrebăm clasica: putem pune mai multe produse în aceeași pungă? Pentru că nu vrem să plătim sute de pungi care ne sunt băgate pe gât. Răspunsul nesimțitei de la casă: puteți dacă sunt aceleași produse. Ne uităm cu maică-mea una la cealaltă și întrebăm din nou: și dacă nu vrem să luăm pungă ce facem? Păi sunt clienți care vin cu plasele lor textile, vine răspunsul acru. Cool, și atunci unde vom lipi etichetele? Niciun răspuns, doar un ridicat din umeri și confirmarea că nu au nicio instrucțiune de la companie.

Mă cert cu ei de la începutul anului și ultima decizie este că nu mai fac cumpărături la ei decât dacă nu am încotro. Că un management mai scârbos ca în Brașov nu am văzut de multă vreme…

Pentru că eu cumpăr câte 2-3 chestii, am ales să pun o etichetă pe un produs – doar că de fiecare dată trebuie să am grijă ce fac cu ele, să nu le pierd până la casă. Dacă vrei să iei o cantitate mai mare, practic ai putea face același lucru. Doar că Kaufland are aplicație pe mobil, care ar putea fi bine mersi folosită la shopping…

Presimt că urmează iar niște conversații interesante…

PS: Situația e de luni, ieri, marți apare comunicat de presă de la București aici, din care aflăm că dacă nu vrem să plătim/ folosim pungi sau săculeți, avem 2 opțiuni:

fara nicio punga, punand produsele direct pe cantar, daca cantitatea sau articolul le permite (de exemplu pentru banane sau un pepene galben);

 in punga reutilizabila adusa de client de acasa;

Sper că aveți pungi reutilizabile, pe care să puneți mii de etichete acolo unde cantitatea sau articolul nu vă permite cântărirea fără pungi (sarcasm evident…)

Comuniunea om-natură

Niște unii s-au apucat alatăieri să facă foc la liziera pădurii într-o vatră veche făcută de niște alții, la fel de inteligenți. La final și-au ars gunoaiele, că doar știm toți că dozele de bere ard în flăcări. La final s-au cărat lăsând în urmă jarul aprins. Care era cald și după jumătate de zi. Plus gunoaiele.

Niște unii merită să recite Miorița într-un picior până crapă.

Veverița

DSC_0115

 

Prima am întâlnit-o într-o zonă marcată ca parc de agrement, aflată în mijlocul orașului. Ieșise de lângă copac, curioasă să vadă cine a ieșit la plimbare. N-a stat prea mult la discuții, mai ales că nu se întrevedea niciun desert… Următoarele au început să țopăie prin iarba și copacii aflați lângă casa unor prieteni. Fără nicio jenă. No bine, așa-i la țară, în Kansas 😛 Case cu verandă, cocoși în lesă și veverițe care zburdă de nebune pe stradă. Ce explicație mai vrei? Dar stai să vezi! În cel mai iubit și deopotrivă hulit oraș american, New York, în Central Park, este plin de veverițe. Poate este doar strategia metropolei de a menține turismul pe primul loc în lume… Și în Washington, sus pe deal, printre clădiri guvernamentale păzite până-n dinți cu drone și arme de asalt? Te pomenești că le place politica 😛 Sau probabil așa arată un oraș verde. În care verdeața este pretutindeni și nu doar un slogan pe hârtie. În care există parcuri, grădini, copaci și o faună reprezentativă, care nu este formată doar din gândaci și șobolani. Un oraș verde în care nu este interzis să cultivi legume, ba dimpotrivă, grădinile urbane sunt la modă și sunt susținute de municipalitate și voluntari.

Prin comparație în Brașov nu-mi aduc aminte când am văzut ultima oară o veveriță… ba, stai, un nene dintr-o instituție publică locală ținea două într-o colivie cu ceva ani în urmă. Și zicea o prietenă mai deunăzi că ar fi văzut una prin parcul central. La o oră la care nu existau prea mulți oameni pe stradă. Căci animalele și oamenii nu se plac la Brașov. Așa cum nici verdeața și oamenii nu se plac la Brașov. Pentru că noi suntem un oraș verde. Cu adevărat.

PS: N-am văzut niciuna nici în Sibiu sau Cluj sau București. Că să nu se simtă careva discriminat.

PS1: La ritmul în care se taie pădurile prin țară, în curând nu vom mai vedea nicăieri niciun alt animal cu excepția omului.

PS2: Nu trebuie să fii veveriță (și nici ecologist) ca să știi că o strategie urbană de dezvoltare pe termen lung include măsuri reale de sustenabilitate a eco-sistemului. Adică parcări în subteran și grădini deasupra. Strategie pe care trebuie să o visezi noaptea și să o pui în aplicare ziua.

Diverse culturale

– zone fără fumat: de când am poposit pe meleaguri americane, o singură dată am simțit mirosul de țigară și atunci în spatele unei colege europene. Pe aici fumatul este un obicei care ține strict de domeniul privat. În spații publice, restaurante, baruri, birouri nu se fumează. Pe majoritatea clădirilor ești invitat frumușel să o întinzi la 15 picioare distanță, ca să nu le strici karma. În bar cu muuuult alcool și dom’șoare sărbătorind viitoarea nuntă, sâmbătă noaptea, fumatul este interzis. Din câte am înțeles din discuțiile avute pe aici, prin școală kinderii au parte de câteva săptămâni de discuții și alte activități pe tema fumatului, lucru care a contribuit decisiv la scăderea numărului de fumători.

– comportament ecologic: gunoiul se reciclează, există oareșce discuții despre schimbări climatice, lipsa apei potabile… dar plasticul și ambalajele sunt la putere. Am avut două colege din grup care au refuzat pungile de plastic la cumpărături, fapt care a dus la niște reacții absolut delicioase din partea vânzătoarelor. Foarte mulți se plimbă cu paharul cu apă lungă numită cafea, fapt care duce la o cantitate imensă de gunoi. Că de mașinile imense care consumă la greu nu are rost să mai pomenesc…

Voi ați prins în școală chestiile de mai jos? Pe aici sunt destul de comune prin instituții de tot felul 🙂

DSC_0071

Creier de secol 21

Întâi distrugi, după care pui taxe ca să reconstruiești. 

Aceia dintre voi care v-ați născut înainte de 90 poate vă mai aduceți aminte cum odinioară ambalajele obișnuiteîn țara noastră erau sticla, metalul și ziarul. Toate băuturile erau în sticle, inclusiv laptele, apa minerală și berea. Conservele erau fie în borcane de sticlă, fie în recipiente metalice. Carnea, mezelurile și alte asemenea erau de regulă ambalate în hârtie. Familiile își făceau cumpărăturile în plase textile sau croșetate (sună fashionist, nu? :D) Iar ziarele erau perfecte pentru ambalat legume iarna sau pentru găleata de gunoi.

Ecologic. Toată lumea recicla și nimeni nu comenta.

Doar că din motive neelucidate acest sistem a fost considerat neadaptat vremurilor, drept urmare s-a dus pe canalul Dunăre-Marea Neagră, fiind înlocuit cu o rapiditate absolută de plasticuri. Pungi, peturi, pungulițe, hârtie plastificată. Venite la pachet cu marile rețele de shopping, mai toate cu acționariat vest-european.

Iar eu am mai băut apă minerală sau suc din sticlă când m-am nimerit la activități implementate de organizații nemțești. Sau în Germania.

Săptămâna trecută UE a decretat că o să ne permită doar 40 de pungi pe cap de persoană și va introduce taxe noi, pentru a limita consumul de plastic la nivelul uniunii.

Mai romantic de atât nu cred că se poate.

 

verde. mai mult verde. foarte verde.

flori de vara

Odinioară, cetățenii respectabili ai unui bloc, indiferent de vârstă ieșeau la let’s do it și plantări în fața blocului. Dacă tatăl sau mama nu aveau timp, sigur kinderul era băgat la înaintare, la cărat găleata cu var. Desigur pe atunci nu exista facebook și nici 100 de canale tv și cetățenii se plictiseau de moarte.

Odinioară, fiecare bloc avea zona lui verde. Și casele aveau încă pe atât. Și flori. Și bondarii zumzăiau în fiecare vară.

Odinioară orașul era etichetat ca unul muncitoresc.

Acum ne lăudăm că-i verde. Și nu-i.

eco-comuniștii

Pe vremea lui Ceaușescu, laptele, sucul și apa minerală se cumpărau în sticle. Gunoiul se strângea în ziare. La școală copiii colectau hârtie, castane și plante medicinale… Cu regularitate se sărbătorea Earth day, căci curentul și gazul erau cu porția. Tv-ul emitea 2-3 ore pe zi, fapt care a contribuit la limitarea poluării. Mașini nu prea erau și în weekend circulau cu schimbul, pare sau impare. Nu erau piste pentru biciclete, dar strada era suficientă pentru mașini, țoacle și copiii care băteau mingea după școală. În fiecare primăvară tot blocul ieșea la făcut curat în grădină, plantat flori și văruit copaci. Și măcar o dată pe an, tot poporul voluntaria în agricultură. Voluntariat socio-educațional nu prea exista, pentru că, evident, nu erau cazuri sociale și școala era stindardul patriei… doar că în 89 s-au trezit niște proști să-și dorească cola la pet și tv pe cablu… și așa s-a dus pe Spurcata armonia națiunii… și acu ne apucăm să redescoperim roata… 😀

PS: conform ultimelor studii, tinerii născuți după 89 tânjesc după vremea comunistă… nu putem să le dorim decât un comunism fericit (aș vrea să îi văd cât o să le mai placă comunismul când vor avea telefoanele mobile pe post de bibelouri, netul tăiat, granițele închise și cerceii scoși din urechi, că-n neconformi cu doctrina partidului…)